Sfânta şi Marea Joi

În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani și vânzarea Domnului.

După evenimentele pe care le-am pomenit în primele trei zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am ajuns să ne gândim și la cele petrecute și în Joia premergătoare pătimirilor Domnului, și ne-am bucurat de toate cele ce au rânduit Părinții cei duhovniceșți să fie pomenite în Biserică și de către toți credincioșii. Ne-am oprit cu bucuria de a înțelege măreția Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spală picioarele omului și care a rânduit ca și noi să facem la fel. Pentru că a zis apoi: „Voi mă numiți pe mine Învățătorul și Domnul și bine ziceți căci sunt. Deci dacă Eu Domnul și Învățătorul v-am spălat vouă picioarele voastre, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora, pildă v-am dat vouă ca și voi să faceți la fel” (În. 13, 14). Este o poruncă a Mântuitorului ca să fim unii față de alții cinstitori, de a ne smeri unii în fața altora, de a fi curățitori ai fraților noștri. Pentru că duhovnicește asta înseamnă și la asta suntem chemați de către Domnul Hristos.

Am pomenit apoi Cina cea de taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când a rânduit că cele ce le-a făcut El atunci, acolo, să se facă în continuare spre pomenirea Lui, căci luând pâine în sfintele, preacuratele și fără prihană mâinile sale a sfințit, a binecuvântat, a frânt și a dat ucenicilor săi, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Asemenea și paharul după cină zicând: Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu al legii celei noi care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt. 26, 26-27). În Sfânta Evanghelie de la Luca și în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel se afirmă că Domnul Hristos după ce a spus aceste cuvinte a rânduit: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea” (Lc. 22, 19; I Cor. 11, 25), și aceasta o facem și noi la fiecare Sfântă Liturghie, când ne aducem aminte de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la cer și de șederea de-a dreapta Tatălui, și de cea de-a două slăvită iarăși venire, aducem cinstitele daruri și le oferim Mântuitorului, și le oferim lui Dumnezeu în general, zicând: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție aducem de toate și pentru toate”. Acestea le facem la fiecare Sfântă Liturghie, dar le pomenim în chip deosebit în Joia cea Mare, când pomenim Cina cea de taină în pomenirea cea de peste an. Am făcut și aceasta în Joia cea Mare.

Noi pomenim și am pomenit în Joia cea Mare și rugăciunea din grădina Ghetsimani, când Domnul Hristos L-a rugat pe Tatăl ceresc să treacă paharul suferințelor de la El dacă este cu putință și a precizat că vrea să împlinească voia Părintelui ceresc, pentru că a zis: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească” (Mt. 26, 39). Este rugăciunea de care pomenesc sfinții evanghelișți și pe care o pomenim și noi în Joia cea Mare, și la care e bine să ne gândim și noi, și ne gândim de fapt, și când putem să ne oprim la acest eveniment minunat și pentru noi dătător de orientare, în sensul că și rugăciunea noastră trebuie să fie o rugăciune cât mai adâncă, o rugăciune totală.

Mai pomenim și prinderea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea Lui în grădina Ghetsimani, când Iuda L-a sărutat și I-a zis: „Bucură-te, Învățătorule” (Mt. 26, 49), și când cei care au venit împreună cu el L-au prins pe Domnul Hristos și L-au dus la judecata lor, și L-au dus să-L chinuiască. În fața Sfântului Potir cu dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereștile și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mântuitorului: „Nu-Ți voi da sărutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrăjmașilor Tăi; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta”.

În această Joi minunată și vrednică de ținut minte, Sfânta noastră Biserică ne conduce să vorbim cu Mântuitorul și să zicem:

„Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit; fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, mărire Ție”.

Pr. Teofil Părăian