Buuu

Despre diferențele mari dintre comunitățile mai mici ale primilor creștini și cele mai mari, de acum și motivele pentru care credința celor de pe urmă este mai slabă și aproape lipsită de prezența vie a Duhului Sfânt. Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca spunea: „În privința credinței, normal ar fi să fie așa: ca toți să crească de la auzire, la trăire; de la trăire, la credință și credința urcă spre evidență. De la evidență începe omul să simtă duhul lui și acesta începe să urce spre Duhul Domnului\". Creștinii primari au urcat aceste trepte foarte repede. Treptele acestea se urcă numai prin lepădarea de sine. Explicarea cuvântului „La început, setea după Altceva mai bun decât mizeriile vieții era maximă\"(Pr. Arsenie Boca). Fără acest dezgust față de tot ce îți poate da lumea, nu se poate face nimic. Despre multitudinea Tainelor. Despre teologia scolastică. Despre îmbrăcămintea arhiereilor oferită de împărații bizantini ai vremii. Alte cuvinte despre modul de trăire al credinței al primilor creștini și ai convertiților. „Duhul Sfânt îi aducea la mari stări de jertfă. Aceste stări le dădeau o liniște și-o bucurie, încât orice jertfă devenea o liniște și-o alegere\". Marginile lui Dumnezeu sunt fără margini și fără hotar, iar marginile oamenilor sunt atât de sărăcăcioase, de slabe; n-au nici un orizont

Despre iubire, sexualitate, feciorie și asceză în societatea seculară vs. în perspectiva religioasă și ca pregătire pentru căsătorie. Despre mimetismul vârstei, când tânărul riscă să fie exclus din grupurile sociale fiindcă nu se supune modei. Explicarea gesturilor din slujba cununiei. Fiecare gest cultic închipuie lucrarea lui Dumnezeu

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „Când se umple măsura, atunci vine măsura”. Când se umple măsura păcatelor, vin măsurile prin care Dumnezeu vrea să ne scoată din păcat. Omul, în Rai, a ales calea cunoașterii binelui și răului. E o cale bună, la care omul oricum ar fi ajuns, dar a făcut-o prea devreme. Deci, omul se atinge de rău. Contează ce facem după aceea. Avem șansa imensă de a ne opri și Dumnezeu ne ajută, ne întinde mâna. Dacă nu ne oprim, răul pe care-l faci nu-ți mai dă șansa să vezi mâna întinsă a lui Dumnezeu și atunci El te zguduie (prin boli,necazuri, suferințe). Nu sunt pedepse, ci șanse de salvare din moartea veșnică. Diferențele dintre noi sunt date de cât de repede ne întoarcem de la rău și alegem binele. Scriptura ne spune că singura cale de a goli măsurile este pocăința – schimbarea minții și schimbarea axelor valorilor minții și ale inimii

Explicarea cuvântului Pr. Arsenie Boca: „Dacă nu se îndreaptă purtarea oamenilor, nu li se vor mai naște povățuitori, ci chinuitori și astfel își vor plăti păcatele”. Păcatele lumii sunt pedepsite prin, nu în copii – fără ca ei să știe că fac asta. Părinții vor primi răsplata de la copiii pe care i-au batjocorit. Acest adevăr se vede în toată Scriptura. Vechiul Testament: „Îi voi da în mâna copiilor pe părinți” – zice Dumnezeu. Noul Testament: „Și se vor ridica copiii împotriva părinților și-i vor omorî” – zice Mântuitorul. „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie” – zice Mântuitorul, în sensul că cei care nu cred se ridică împotriva celor care cred. Rar se întâmplă invers și atunci este considerat erezie. Cum sunt uciși copiii? 1. Fizic – prin avort; prin nepăsare față de nevoile lor materiale. 2. Spiritual – nepăsare în familie față de Dumnezeu, post, rugăciune, o minimă cunoaștere a Scripturii; întipărirea în mintea copiilor a unui Dumnezeu fals. Generațiile crescute fără Dumnezeu sau cărora părinții le propovăduiesc un Dumnezeu fals se vor răzvrăti împotriva a tot ce înseamnă bună cuviință și sfințenie

Despre Părintele Florea Nerva, zidirea și consolidarea bisericii din Ghelari. Despre așezarea în spațiile orășenești și viața la sat. Învierea satului ca o comunitate euharistică. „Noul sat va fi unul al Euharistiei\". Despre slujba „luării timpului\", despre „timpul mântuirii\" pe care ni-l da Dumnezeu. Este întoarcerea la sat o salvare pentru cei care vor să rămână în credință?

Despre sat (partea I)

Despre sat (partea II)

Despre reînvierea satului românesc. Despre caracterul civilizației sătești. Primul lucru care trebuie să îl faci pentru a ajunge la sat este să ștergi orașul din tine, să te lepezi de sine, asemeni celor care merg la mănăstire. Este foarte greu să refaci satul în concret, nu în teorie. Dacă nu putem reînvia satul, măcar să-i ajutăm pe ei care mai sunt acolo să meargă mai departe. Orașul este expresia modernității. Modernitatea își are obârșia în protestantism. Modernitatea nu are comuniune și lepădare de sine. Satul avea foarte multe rânduieli și toate aveau un conținut duhovnicesc – asemănarea cu rânduielile din Biserică. Țăranul e cuplat la viață cu toată ființa, pe când cel de la oraș e cuplat la viață doar intelectual, e o viață unilaterală. La oraș, gravitatea păcatului este mult atenuată, legile sunt foarte abstracte, iar pedepsirea și eliminarea răului este mult amânată. La sat, noțiunile de bine și de rău erau clar delimitate, iar răul era eliminat repede. Cei nou veniți la sat se adaptau și se integrau repede și firesc la obiceiurile și credința comunității. Despre Oastea Domnului. Despre ora de religie și cum ar trebui să fie organizate activitățile religioase extra-școlare pentru a avea succes. Despre modurile în care ne putem uni cu Dumnezeu

Despre perpetuarea tradițiilor românești. Exprimarea părerii că o credință vie, izvorâtă din trăirea mistică cu Hristos merge la toate popoarele și la toate neamurile, în timp ce folclorul este limitat, dar va merge mai departe. Maica Domnului ca model al oricărui călugăr, al oricărui preot. Despre spiritualitatea ortodoxă. Despre marii duhovnici monahi ai Transilvaniei în a doua jumătate a secolului XX, în special despre Părintele Arsenie Boca, Părintele Dometie de la Prislop și Sf. Ioan Iacob

Despre atacurile neoprotestanților în satele ardelenești. Despre Maica Domnului ca mamă a noastră și petrecerea ei între fiii ei care suferă. Despre boală și suferință și asumarea lor ca pe o cruce. Despre mărturisirea adevărului celor de altă credință – cu cuvântul sau cu fapta. Exprimarea credinței că satul românesc va renaște. „În momentele grele, copiii mei, să nu deznădăjduiți!”

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „N-așteptați s-o zică domnii; ascultați ce zice Domnul\". Despre ascultarea de Dumnezeu cu voie liberă, fără să fi forțat de necazurile vieții. „Domnii\" sunt bolile, necazurile, suferințele, moartea cuiva drag. Să nu risipim Taina Spovedaniei și a rugăciunii. Despre asemănarea cu Dumnezeu prin purtarea crucii între oameni și mai ales pe cea care ei ne-o pun în spate – acuzele, vorbele rele, șușotelile pe la spate, nedreptățile

Despre demersul de canonizare a Părintelui Arsenie Boca. Explicația cuvântului „Apocalipsa e acest vârf vulcanic al istoriei\", rostit de Părintele Arsenie și adresat în mod special conducătorilor care promovează un stil de viață greșit, către care adaugă: „Mă voi ați început sfârșitul lumii\". Despre legătura dintre acest cuvânt și următoarele două, rostite maicilor de la Prislop: „Pleavă dragă, fă-te grâu, că vine focul și te va arde.\" și „Nu înmulțiți, nu sporiți, nu îngreunați norul de păcate al omenirii\". Păcatul se adună în vistierii ale răului și caută să se întrupeze în vasele mai slabe. Generațiile care vin vor fi o lucrare vădită a diavolului; vor fi pedeapsa pentru păcatele noastre prin faptele pe care le vor face. Dumnezeu leagă răceala credinței din inimile creștinilor de sfârșitul lumii. Înțelesurile primului cuvânt: 1. Când natura se istovește așteptându-i pe fiii lui Dumnezeu care nu mai vin, atunci ea va arde de istov și atunci va veni focul arzător al Duhului Sfânt care va arde această față a pământului și o va înnoi. 2. Sfârșitul lumii este o ultimă încercare a lui Dumnezeu de a salva lumea. 3, Lupta interioară dintre bine și rău în creștinii ostenitori ai ultimelor veacuri

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „Atotprezența lui Dumnezeu desparte în noi oile de capre\". Separând lucrurile în noi înșine Îl urmăm pe Dumnezeu; și El a făcut despărțiri bune, care dau frumusețe lumii. Lupta neîncetată de a urma binele îi este plăcută lui Dumnezeu. Lupta împotriva răului este ațintind ochii spre bine. Să ne ferim de dorința ca lupta să înceteze, fiindcă aceea este o stagnare duhovnicească. Dumnezeu nu ne-a trimis să fim niște pleoștiți, ci să fim pară de foc, luptători. Despre lenea duhovnicească și surlele care trezesc sufletul

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

despre legea duhovnicească. Legătura cu cea naturală

după cuv. de la Catedrală - Mângâierea luminii de sub Cruce, în lucrarea lui Dumnezeu prin Mântuitorul Hristos

La demisol a avut loc unei deschiderea unei expoziții personale