Buuu

Despre reînvierea satului românesc. Despre caracterul civilizației sătești. Primul lucru care trebuie să îl faci pentru a ajunge la sat este să ștergi orașul din tine, să te lepezi de sine, asemeni celor care merg la mănăstire. Este foarte greu să refaci satul în concret, nu în teorie. Dacă nu putem reînvia satul, măcar să-i ajutăm pe ei care mai sunt acolo să meargă mai departe. Orașul este expresia modernității. Modernitatea își are obârșia în protestantism. Modernitatea nu are comuniune și lepădare de sine. Satul avea foarte multe rânduieli și toate aveau un conținut duhovnicesc – asemănarea cu rânduielile din Biserică. Țăranul e cuplat la viață cu toată ființa, pe când cel de la oraș e cuplat la viață doar intelectual, e o viață unilaterală. La oraș, gravitatea păcatului este mult atenuată, legile sunt foarte abstracte, iar pedepsirea și eliminarea răului este mult amânată. La sat, noțiunile de bine și de rău erau clar delimitate, iar răul era eliminat repede. Cei nou veniți la sat se adaptau și se integrau repede și firesc la obiceiurile și credința comunității. Despre Oastea Domnului. Despre ora de religie și cum ar trebui să fie organizate activitățile religioase extra-școlare pentru a avea succes. Despre modurile în care ne putem uni cu Dumnezeu

Despre perpetuarea tradițiilor românești. Exprimarea părerii că o credință vie, izvorâtă din trăirea mistică cu Hristos merge la toate popoarele și la toate neamurile, în timp ce folclorul este limitat, dar va merge mai departe. Maica Domnului ca model al oricărui călugăr, al oricărui preot. Despre spiritualitatea ortodoxă. Despre marii duhovnici monahi ai Transilvaniei în a doua jumătate a secolului XX, în special despre Părintele Arsenie Boca, Părintele Dometie de la Prislop și Sf. Ioan Iacob

Despre atacurile neoprotestanților în satele ardelenești. Despre Maica Domnului ca mamă a noastră și petrecerea ei între fiii ei care suferă. Despre boală și suferință și asumarea lor ca pe o cruce. Despre mărturisirea adevărului celor de altă credință – cu cuvântul sau cu fapta. Exprimarea credinței că satul românesc va renaște. „În momentele grele, copiii mei, să nu deznădăjduiți!”

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „N-așteptați s-o zică domnii; ascultați ce zice Domnul\". Despre ascultarea de Dumnezeu cu voie liberă, fără să fi forțat de necazurile vieții. „Domnii\" sunt bolile, necazurile, suferințele, moartea cuiva drag. Să nu risipim Taina Spovedaniei și a rugăciunii. Despre asemănarea cu Dumnezeu prin purtarea crucii între oameni și mai ales pe cea care ei ne-o pun în spate – acuzele, vorbele rele, șușotelile pe la spate, nedreptățile

Despre demersul de canonizare a Părintelui Arsenie Boca. Explicația cuvântului „Apocalipsa e acest vârf vulcanic al istoriei\", rostit de Părintele Arsenie și adresat în mod special conducătorilor care promovează un stil de viață greșit, către care adaugă: „Mă voi ați început sfârșitul lumii\". Despre legătura dintre acest cuvânt și următoarele două, rostite maicilor de la Prislop: „Pleavă dragă, fă-te grâu, că vine focul și te va arde.\" și „Nu înmulțiți, nu sporiți, nu îngreunați norul de păcate al omenirii\". Păcatul se adună în vistierii ale răului și caută să se întrupeze în vasele mai slabe. Generațiile care vin vor fi o lucrare vădită a diavolului; vor fi pedeapsa pentru păcatele noastre prin faptele pe care le vor face. Dumnezeu leagă răceala credinței din inimile creștinilor de sfârșitul lumii. Înțelesurile primului cuvânt: 1. Când natura se istovește așteptându-i pe fiii lui Dumnezeu care nu mai vin, atunci ea va arde de istov și atunci va veni focul arzător al Duhului Sfânt care va arde această față a pământului și o va înnoi. 2. Sfârșitul lumii este o ultimă încercare a lui Dumnezeu de a salva lumea. 3, Lupta interioară dintre bine și rău în creștinii ostenitori ai ultimelor veacuri

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „Atotprezența lui Dumnezeu desparte în noi oile de capre\". Separând lucrurile în noi înșine Îl urmăm pe Dumnezeu; și El a făcut despărțiri bune, care dau frumusețe lumii. Lupta neîncetată de a urma binele îi este plăcută lui Dumnezeu. Lupta împotriva răului este ațintind ochii spre bine. Să ne ferim de dorința ca lupta să înceteze, fiindcă aceea este o stagnare duhovnicească. Dumnezeu nu ne-a trimis să fim niște pleoștiți, ci să fim pară de foc, luptători. Despre lenea duhovnicească și surlele care trezesc sufletul

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

despre legea duhovnicească. Legătura cu cea naturală

după cuv. de la Catedrală - Mângâierea luminii de sub Cruce, în lucrarea lui Dumnezeu prin Mântuitorul Hristos

La demisol a avut loc unei deschiderea unei expoziții personale

după cuv. de la Catedrală - Matematică și Teologie: armonie sau contrast?

Cuvântare ținută la Catedrala Mitropolitană

după cuv. de la Catedrală - Doctoria nădejdii

Cuvântare ținută la Catedrala Mitropolitană

Dialog cu tinerii, la Chimie

Scurte cuvinte despre Muntele Tabor și Schimbarea la Față, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe

Scurte cuvinte despre Muntele Fericirilor, Capernaum, înmulțirea pâinilor și peștilor, simbolul IHTIS, primirea lui Petru în Noul Apostolat, infailibilitatea papilor