În Sfânta si Marea Miercuri, dumnezeieștii Părinți au hotărât să se pomenească femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că aceasta s-a întâmplat cu puțin înainte de mântuitoarea Patimă.

În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri, pomenire s-a făcut și se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfânta noastră Biserică o prezintă și ca pe o femeie păcătoasă. În Sinaxarul zilei respective însă se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfânta noastră Biserică se oprește în mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult preț, mir care era socotit ca având prețul mai mare decât 300 de dinari, ceea ce însemna prețul a 300 de zile de lucru.

Femeia și-a arătat cinstirea ei față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos turnând peste El mirul cel de mult preț și Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat că în Sfânta Evanghelie nu se spune că acea femeie a fost păcătoasă. Sfânta noastră Biserică însă face o legătură între femeia cinstitoare a Mântuitorului și femeia păcătoasă despre care istorisește Sfântul Evanghelist Luca și despre care se poate citi în capitolul al șaptelea din Sfânta Evanghelie de la Luca.

Cântările, textele liturgice care împodobesc slujba din Miercurea Săptămânii celei Mari se referă la această femeie ca la o femeie păcătoasă, și Sfântul Ioan Gură de Aur face o legătură între vinderea lui Iuda, între faptul că Iuda l-a vândut pe Mântuitorul, și femeia căreia i s-au dezlegat păcatele de către Domnul Hristos. Iar Sfânta noastră Biserică face și ea aceeași legătură, iar în legătură cu femeia păcătoasă ne spune că acea femeie a luat rânduială de mironosiță. „Doamne”, zicem noi către Domnul Hristos, „femeia care căzuse în păcate multe, simțind dumnezeirea Ta”, deci fiind mișcată de darul lui Dumnezeu ca să cunoască ceva din măreția Mântuitorului, „și luând rânduială de mironosiță”, deci făcând ceea ce voiau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Domnului Hristos, a anticipat cumva înmormântarea Mântuitorului și pregătirea lui cu miresme, „aducând mir de mult preț”, dar și-a adus și inima ei cinstitoare, și-a adus și dorința ei de a i se dezlega păcatele, pentru că zicea femeia: Dezleagă-mi păcatele mele, așa cum eu mi-am dezlegat părul. Și cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apă din mare prin nori. E o alcătuire extraordinar de frumoasă și minunată, o alcătuire impresionantă pentru toți credincioșii, este un text liturgic de o măreție unică și ar fi bine să îl avem mai mult în vedere și să-i ascultăm cuprinsul și-n această zi în care ne gândim la ceea ce s-a întâmplat când femeia păcătoasă a adus mir de mult preț ca semn de cinstire pentru cel ce a rânduit apoi ca fapta ei să fie pomenită și să fie propovăduită spre pomenirea ei oriunde se va propovădui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).

„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiță și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoți cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemăsurată milă” (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcătuire a Casianei monahia, Triod).

Pr. Teofil Părăian

 

Denia pentru Miercurea Mare (înregistrarea din 2020) se poate asculta aici:

Denia pentru Miercurea Mare (înregistrarea din 2018) se poate asculta aici: