Buuu

13. Grota Laptelui. Despre faptul că Maica Domnului cu Mântuitorul și Dreptul Iosif au stat timp de 40 de zile într-o casă; nu au stat tot acest răstimp într-o peșteră

14. Discuții de seară_(partea 1)_Descrierea orașului Ierusalim. Despre cartierele orașului – detalii oferite pentru înțelegerea traseului pe care pelerinii îl fac prin Ierusalim. Despre Muntele Măslinilor și Muntele Sionului. Descrierea obiectivelor și a traseului de pe Muntele Măslinilor: Biserica rusească de pe Eleon; locul Înălțării Mântuitorului – acum o moschee; Biserica ortodoxă a Înălțării, vizavi de locul Înălțării; Biserica Pater Noster – Tatăl Nostru; Biserica Dominus Flevit – biserica unde a plâns Mântuitorului pentru Ierusalim; Biserica „Sfânta Maria-Magdalena” – construită de țarii ruși, locul unde sunt moaștele Sfintei Elisabeta Feodorovna și ale ucenicei sale, Varvara; Grădina Ghetsimani și Biserica Națiunilor; Biserica și Mormântul Maicii Domnului; Peștera Trădării – a neputinței omenești de a ține un cuvânt, aceasta fiind peștera unde s-au adăpostit Apostolii în seara când Mântuitorul S-a rugat cu lacrimi de sânge în Grădina Ghetsimani; Muntele Sion

15. Discuții de seară_(partea 2)_Răspunsuri la întrebări. Despre icoana Maicii Domnului „Betleemița”. Despre sobrietatea Maicii Domnului. Despre Zidul Plângerii și despre drumul spre Sion atunci când la Cincizecime a pogorât Duhul Sfânt asupra Apostolilor. Despre cinstirea Maicii Domnului de către musulmani. Despre Mahomed și despre legile fixe ale musulmanilor; despre credința lor care este o compilație formată din mai multe credințe, inclusiv iudaism și creștinism

16. Discuții de seară_(partea 3)_ Despre istoria Israelului de la Avraam până la Mântuitorul, dar și despre istoria Israelului în Evul Mediu și în Epoca Modernă. Despre migrațiile sioniste

Programul pe săptămâna viitoare

1. Explicații în autocar despre Iordan, despre Munții Moabului, despre călătoria poporului evreu timp de 40 de ani și despre frica lor de a intra în Israel, prin Ierihon, așa cum le poruncise Dumnezeu. După 40 de ani de călătorii și peregrinări prin pustietățile Arabiei, Siriei și ale Egiptului, după ce au murit toți cei care s-au temut și nu au vrut să intre în Israel pentru că nu au vrut să asculte de Dumnezeu, după ce a trecut acea generație, în Țara Sfântă au ajuns evreii care nu au avut îndoieli referitoare la promisiunea lui Dumnezeu că ei vor intra în Israel. Aceștia erau conduși de Iosua Navi. Moise doar a văzut Țara Făgăduinței de pe Muntele Nebo, fără să fi intrat în Israel, pentru că și el, la un moment dat, a avut anumite îndoieli legate de lucrarea lui Dumnezeu cu ei

2. Explicații despre locul unde a fost botezat Mântuitorul și despre locul unde se întoarce Iordanul de Bobotează. Detalii despre traseul zilei

3. Iordan. Explicații despre geografia locului pe unde curge râul Iordan. Pe vremea poporului evreu din timpul Vechiului Testament, dar și pe vremea Mântuitorului, Iordan era un râu mult mai mare și mult mai adânc. Despre „Ținutul Mănăstirilor” – locul unde au fost zeci de mănăstiri, pe vremea când Israel încă nu era divizat. Despre trecerea Iordanului de către prorocii Ilie și Elisei. Despre misiunea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul la râul Iordan. La Iordan, pentru a fi botezați, veneau cei mai păcătoși oameni. În acele vremuri, se considera că, dacă un om avea păcate mici, se curăța acasă; dacă avea păcate mai mari, se curăța la o cișmea sau la un loc de curățire puțin mai mare; iar dacă era un om cu păcate și mai mari, atunci acesta trebuia să meargă la un loc cu ape curgătoare. Chemarea evreilor la Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul însemna că ei aveau nevoie de o curățire mai amplă. Venirea Mântuitorului la Iordan l-a contrariat pe Sfântul Ioan Botezătorul, el recunoscându-L pe Domnul Dumnezeu și știind că nu are de ce să-L boteze. Sfântul Ioan Botezătorul a fost mirat de smerenia Mântuitorului, Care a venit la Iordan de parcă El ar fi fost unul dintre marii păcătoși ai poporului iudeu. Și apostolii, Petru, Andrei și Ioan, dar și alții, au venit la Iordan, considerându-se și ei printre păcătoșii care aveau nevoie să fie botezați. Mântuitorul nu se deosebea cu nimic față de ceilalți, era un om printre oameni, era un om smerit, un om printre toți fariseii, vameșii și păcătoșii. Sfântul Ioan Botezătorul L-a recunoscut însă și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!”. Botezului Mântuitorului la Iordan, dar mai ales arătarea și descoperirea Sfintei Treimi pentru prima dată la Iordan are și semnificația unui nou început al lumii, așa cum a fost un nou început și după Potop. Este o nouă zidire a lumii, a omului, în primul rând. Ucenicii, fiind martori la arătarea Sfintei Treimi, s-au străpuns la inimă și l-au urmat imediat pe Mântuitorul. Despre credința rațională, lucidă, la care ne cheamă Dumnezeu. Dumnezeu ne dă vreme, ne cucerești încet, în timp. Dumnezeu ne dă timp, ne lasă, ne dă vreme, ne așteaptă. Dumnezeu are multă milă și multă înțelegere față de om. De aceea, apostolii l-au urmat ușor pe Mântuitorul, pentru că ei Îl căutau, știau despre El de la Sfântul Ioan Botezătorul, Îl doreau

4. Iordan. Despre cum se întoarce Iordanul de Bobotează

5. Iordan. Despre întâlnirea lui Natanael cu Mântuitorul. Chemarea mulțimilor la Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul. Evreii erau foarte mobili și se deplasau ușor spre locurile unde se slujea, unde se făceau ritualurile de curățare. Cei care Îl căutau pe Dumnezeu erau știuți de Dumnezeu. Pe aceștia îi chema Dumnezeu să Îi urmeze. Așa cum îi știa pe evreii care Îl căutau atunci, așa ne știe și ne vede și pe noi Mântuitorul, dacă Îl căutăm

6. Despre viața Sfântului Gherasim de la Iordan și despre mănăstirea pe care a construit-o Sfântul Gherasim de la Iordan, mănăstire ridicată deasupra unei peșteri, acolo unde se spune că a stat Maica Domnului cu Pruncul o vreme atunci când au fugit spre Egipt. Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în această mănăstire în timpul în care a avut loc Marele Sinod de la Calcedon, din anul 451, acesta fiind Sinodul care a rupt Bisericile, despărțindu-i pe creștinii egipteni de creștinii greci, dar și de toți ceilalți creștini. Despre monofizitism. Și Sfântul Gherasim de la Iordan a crezut în monofizitism. Sfântul Eftimie cel Mare, aflând despre căderea în erezie a Sfântului Gherasim, i-a părut rău și a vrut să îl povățuiască pe marele nevoitor Gherasim, deoarece știa că viețuirea lui în pustie era închinată lui Dumnezeu, iar căderea în erezie era din simplitatea firii lui. Sfântul Eftimie a reușit să îl facă pe Gherasim să înțeleagă care era greșeala lui, acesta întorcându-se la Ortodoxie și devenind prietenul desăvârșit al Sfântului Eftimie cel Mare. Despre vremurile grele și despre prigoanele ortodocșilor de către monofiziții egipteni. Sfântul Gherasim a părăsit mănăstirea și s-a dus în adâncul pustiei Iordanului. Minunile Sfântului Gherasim de la Iordan. Despre leul Sfântului Gherasim și despre animalele pe care le iubea sfântul. Despre moartea Sfântului Gherasim și devotamentul leului după moartea lui

7. Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. Despre ce se întâmplă cu animalele după ce mor. Exemple de sfinți care au avut în preajmă animale. Animalele care au fost alături de sfinți vor fi și în veșnicie, altfel bucuria nu ar putea fi deplină. Explicații despre legătura dintre trup și suflet și despre manifestarea unuia prin altuia. Sufletul, după moarte, așteaptă vremea când trupul va fi răscumpărat, printr-o materie nouă, înduhovnicită, pentru ca cei doi să se întâlnească din nou, ca bucuria să fie deplină. Despre prezența animalelor în Rai. Despre moaștele monahilor uciși de către perși și arabi în chip martiric, moaște care sunt la mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. Despre peștera unde Maica Domnului L-a alăptat pe Mântuitorul. Despre alte locuri unde au adăstat Maica Domnului și Pruncul, împreună cu dreptul Iosif, în drumul lor spre Egipt. Despre Sfântul Teodosie cel Mare, care a descoperit locul unde au înnoptat Maica Domnului cu Pruncul, după sosirea magilor la Bethleem, înainte de a fugi în Egipt. Acea peșteră a fost descoperită în mod minunat, Sfântul Teodosie construind deasupra peșterii o mănăstire cu o obște monahală mare. Credința vie i-a ajutat pe mulți sfinți să descopere multe dintre locurile unde au fost Maica Domnului și Mântuitorul

8. Discuții de seară. O concluzie referitoare la poporul evreu. Despre modul în care poporul evreu a fost împins, în istorie, spre capitalism, spre dezvoltarea afacerilor. Poporul evreu a fost mereu marginalizat și, de aceea, căutând soluții de a supraviețui, s-a aliat cu oricine le oferea posibilitatea de a se dezvolta, de a avea un trăi mai bun, de a avea libertate. Despre migrarea poporului iudeu spre țările din Europa de Est, unde au găsit mai multă deschidere și înțelegere. Capitalismul a fost șansa de afirmare și de înflorire a evreilor de pretutindeni, deoarece, datorită conjuncturilor istorice, ei au devenit foarte pricepuți în domeniul bancar, în dezvoltarea afacerilor și în tot ce ținea de partea comercială. Despre stereotipurile și prejudecățile antisemite. Despre apariția antisemitismului din cauza conturării naționalismului în mai multe țări. Despre teoria evoluționismului prin prisma teoriei referitoare la rasele inferioare și la rasele pure; despre evoluția raselor. Despre superioritatea popoarelor germanice. Apariția naționalismului și cea a teoriei evoluționismului au dus la nimicirea și la dispariția poporului evreu din multe țări europene. Răspunsuri la întrebări din diverse domenii

0. Despre Iordan, scurtă explicație

1. Muntele Fericirilor. Despre locurile unde Mântuitorul a vorbit mulțimilor descoperite de Sfânta Împărăteasa Elena – primul mare arheolog. Chiar dacă Sfânta Împărăteasă Elena a găsit toate locurile importante pe unde a fost Mântuitorul, nu se știe sigur dacă ea a ridicat vreo biserică pe Muntele Fericirilor. Cert este faptul că aici, în primele secole, a existat o biserică bizantină veche, care ulterior a fost dărâmată. Peste ruinele bisericilor construite de împărații bizantini au fost construite alte locașuri ale cruciaților, urmând ca, în timp, acestea să fie reconstruite de benedictini și franciscani. În prezent, biserica de pe Muntele Fericirilor, reconstruită de franciscani, păstrează forma veche bizantină octogonală; octogonal – în amintirea numărului Fericirilor, dar și reprezentând numărul desăvârșirii, al numărului Împărăției Cerurilor. Chiar dacă se consideră că sunt 9 Fericiri, de fapt, acestea sunt 8, ultima Fericire fiind un corolar al celorlalte de dinainte. Fericirile nu au fost rostite de Mântuitorul în mod special pentru posteritate, ca un fel de învățăminte, ca un plan pe care era nevoie să îl pună în aplicare. Acestea au fost spuse mai ales pentru oamenii care îl urmau pe Mântuitorul; Fericirile rostite atunci decurgând din întâmplările cotidiene pe care le trăiau oamenii acelor vremuri. Mântuitorul nu a forțat pe nimeni să-L urmeze și să-L asculte, dar, atunci când oamenii Îi cereau ca să le vorbească, El îi chema în afara orașelor și le vorbea acolo. De obicei, Iisus Hristos îi chema unde erau locuri mai înalte, ca să Îl poată auzi toți. Așa s-a întâmplat și cu Muntele Fericirilor, unde au venit mulțimi de oameni din Capernaum, de peste tot, ca să Îl asculte, și unde Mântuitorul a rostit unul dintre cele mai importante cuvinte – Predica de pe Munte –, care se regăsește în capitolele 5, 6, 7 din Evanghelia de la Matei și în capitolul 5 de la Evanghelistul Luca, mai pe scurt. Pentru a înțelege Fericirile, trebuie să înțelegem contextul vremurilor și tipul oamenilor care Îl ascultau pe Mântuitorul – aceștia fiind necăjiții, nedreptățiții, sărmanii timpurilor de atunci, dar doritorii de a-L urma pe Mântuitorul oriunde, chiar și în condiții neprielnice. Pe ei îi fericea Domnul Iisus Hristos, deoarece ei Îl urmau și ei căutau Împărăția Cerurilor, în pofida tuturor greutăților. Lor li se adresa Mântuitorul în primul rând, dar și nouă peste veacuri. Chiar dacă Fericirile au fost spuse acelor oameni, ele au răsunet veșnic, fiind valabile pentru toți oamenii din toate timpurile care doresc să Îl urmeze pe Dumnezeu și care caută mila lui Dumnezeu, care sunt preocupați mai mult de viața veșnică, nu de viața trecătoare de pe pământ

2. Muntele Fericirilor. Pe Muntele Fericirilor nu au fost rostite doar Fericirile; aici a fost locul unde Mântuitorul a spus pentru prima dată și rugăciunea Tatăl nostru. Acesta poate fi numit la fel de bine și Muntele Tatăl nostru. Aici a fost locul unde Mântuitorul a vorbit cu putere multă, astfel încât, la coborâre din Muntele Fericirilor, un lepros, care nu avea voie să se apropie de mulțime și care probabil a auzit de departe cum vorbea Mântuitorul, a venit cu îndrăzneală, tocmai pentru că I-a auzit cuvintele rostite cu multă putere și a zis: „Doamne, de voiești, poți să mă vindeci!”. Acel lepros s-a tămăduit pe loc, în chip minunat, prin intervenția imediată a Mântuitorului. Aici Mântuitorul combate cu multă putere afirmațiile fariseilor și cărturarilor evrei, dezvăluindu-Se ca Dumnezeul Care stă deasupra legilor fariseilor. Motiv pentru care, mai târziu, Mântuitorul va fi răstignit. Este important să știm că toate acestea s-au petrecut pe Muntele Fericirilor și că nu a fost doar locul unde s-au spus doar Fericirile. Părintele Ciprian citește și explică Predica de pe Munte

3. Tabgha – locul înmulțirii pâinilor. Despre piatra unde se crede că Mântuitorul a înmulțit pâinile și despre vasul abundenței, reprezentat în biserica catolică din Tabgha. Vasul abundenței, conform stilului grecesc, semnificând vasul Euharistiei, care, de acum încolo, se va dărui tuturor. Prin înmulțirea pâinilor și a peștilor care erau duse de către un copil, putem înțelege că și noi am putea face binele apelând la orice lucru mic, la orice situație de mică amploare, fără a aștepta anumite situații grandioase care ne-ar permite să facem binele doar în anumite condiții. Mântuitorul ne spune că, dacă noi facem partea noastră mică, El va umple și va desăvârși ceea ce nouă nu ne stă în puteri. Dumnezeu ne va ajuta în orice situație, așa cum nu ne așteptăm și nu ne imaginăm. Binele trebuie făcut la măsura noastră, omenească, iar mai departe va lucra Dumnezeu. Dumnezeu, din lucruri de nimic, poate să facă lucruri mari

4. Capernaum_Sinagoga_Casa soacrei lui Petru (partea 1). Despre istoricul Sinagogii din Capernaum, care a fost foarte importantă pentru evrei. Sinagoga, conform unor păreri, a fost adusă în Galileea din Ierusalim, fiind transportată bucată cu bucată, după ce Ierusalimul a fost distrus în totalitate. Această sinagogă a fost pe locul unde Mântuitorul a făcut cele mai multe minuni din Capernaum: vindecarea paraliticului din naștere; vindecarea femeii gârbove etc.

5. Capernaum_(partea 2). Părintele Ciprian citește și explică versetele din capitolul 6 de la Evanghelistul Matei. Dumnezeu ne învață să uităm imediat binele pe care l-am făcut atunci când facem binele. De asemenea, milostenia pe care o facem să fie într-ascuns față de ceilalți, dar și față de noi; să nu existe în inima noastră o dulceață și o laudă față de noi înșine pentru milostenia făcută sau pentru ajutorul acordat altora. Dumnezeu nu uită cele făcute în ascuns și va răsplăti astfel de fapte. Rugăciunea să fie tainică, în ascuns, să uiți că te rogi, să fie în ascuns și față de tine. Când te rogi, să uiți că te rogi. Dialogul cu Dumnezeu e o tainică rugăciune care trebuie să fie continuă

6. Capernaum_Betsaida_Horazin – scurte cuvinte despre aceste localități. Despre minunile din Horazin, Betsaida și Capernaum, care nu au impresionat oamenii din aceste sate mici unde Mântuitorul a petrecut mult timp și unde a făcut multe minuni. Despre necinstirea oamenilor sfinți de lângă noi, așa cum Mântuitorul nu a fost cinstit în locurile unde a stat cel mai mult. În Betsaida, Horazin și Capernaum, oamenii s-au folosit de minunile Mântuitorului, dar ei nu s-au schimbat, nu au fost impresionați. De aceea, Mântuitorul a atenționat aceste localități. Acesta este și pericolul care îi vizează pe creștini: ei să se folosească de toate Tainele Bisericii, dar să nu se schimbe, rămânând la un nivel mediocru, fără a avea o schimbare lăuntrică adevărată a apropierii de Dumnezeu. Atenționarea Mântuitorului este, așadar, și pentru noi, creștinii, nu doar pentru cei din Betsaida, Capernaum și Horazin