Pelerinaje Israel

1. Muntele Fericirilor. Despre locurile unde Mântuitorul a vorbit mulțimilor descoperite de Sfânta Împărăteasa Elena – primul mare arheolog. Chiar dacă Sfânta Împărăteasă Elena a găsit toate locurile importante pe unde a fost Mântuitorul, nu se știe sigur dacă ea a ridicat vreo biserică pe Muntele Fericirilor. Cert este faptul că aici, în primele secole, a existat o biserică bizantină veche, care ulterior a fost dărâmată. Peste ruinele bisericilor construite de împărații bizantini au fost construite alte locașuri ale cruciaților, urmând ca, în timp, acestea să fie reconstruite de benedictini și franciscani. În prezent, biserica de pe Muntele Fericirilor, reconstruită de franciscani, păstrează forma veche bizantină octogonală; octogonal – în amintirea numărului Fericirilor, dar și reprezentând numărul desăvârșirii, al numărului Împărăției Cerurilor. Chiar dacă se consideră că sunt 9 Fericiri, de fapt, acestea sunt 8, ultima Fericire fiind un corolar al celorlalte de dinainte. Fericirile nu au fost rostite de Mântuitorul în mod special pentru posteritate, ca un fel de învățăminte, ca un plan pe care era nevoie să îl pună în aplicare. Acestea au fost spuse mai ales pentru oamenii care îl urmau pe Mântuitorul; Fericirile rostite atunci decurgând din întâmplările cotidiene pe care le trăiau oamenii acelor vremuri. Mântuitorul nu a forțat pe nimeni să-L urmeze și să-L asculte, dar, atunci când oamenii Îi cereau ca să le vorbească, El îi chema în afara orașelor și le vorbea acolo. De obicei, Iisus Hristos îi chema unde erau locuri mai înalte, ca să Îl poată auzi toți. Așa s-a întâmplat și cu Muntele Fericirilor, unde au venit mulțimi de oameni din Capernaum, de peste tot, ca să Îl asculte, și unde Mântuitorul a rostit unul dintre cele mai importante cuvinte – Predica de pe Munte –, care se regăsește în capitolele 5, 6, 7 din Evanghelia de la Matei și în capitolul 5 de la Evanghelistul Luca, mai pe scurt. Pentru a înțelege Fericirile, trebuie să înțelegem contextul vremurilor și tipul oamenilor care Îl ascultau pe Mântuitorul – aceștia fiind necăjiții, nedreptățiții, sărmanii timpurilor de atunci, dar doritorii de a-L urma pe Mântuitorul oriunde, chiar și în condiții neprielnice. Pe ei îi fericea Domnul Iisus Hristos, deoarece ei Îl urmau și ei căutau Împărăția Cerurilor, în pofida tuturor greutăților. Lor li se adresa Mântuitorul în primul rând, dar și nouă peste veacuri. Chiar dacă Fericirile au fost spuse acelor oameni, ele au răsunet veșnic, fiind valabile pentru toți oamenii din toate timpurile care doresc să Îl urmeze pe Dumnezeu și care caută mila lui Dumnezeu, care sunt preocupați mai mult de viața veșnică, nu de viața trecătoare de pe pământ

2. Muntele Fericirilor. Pe Muntele Fericirilor nu au fost rostite doar Fericirile; aici a fost locul unde Mântuitorul a spus pentru prima dată și rugăciunea Tatăl nostru. Acesta poate fi numit la fel de bine și Muntele Tatăl nostru. Aici a fost locul unde Mântuitorul a vorbit cu putere multă, astfel încât, la coborâre din Muntele Fericirilor, un lepros, care nu avea voie să se apropie de mulțime și care probabil a auzit de departe cum vorbea Mântuitorul, a venit cu îndrăzneală, tocmai pentru că I-a auzit cuvintele rostite cu multă putere și a zis: „Doamne, de voiești, poți să mă vindeci!”. Acel lepros s-a tămăduit pe loc, în chip minunat, prin intervenția imediată a Mântuitorului. Aici Mântuitorul combate cu multă putere afirmațiile fariseilor și cărturarilor evrei, dezvăluindu-Se ca Dumnezeul Care stă deasupra legilor fariseilor. Motiv pentru care, mai târziu, Mântuitorul va fi răstignit. Este important să știm că toate acestea s-au petrecut pe Muntele Fericirilor și că nu a fost doar locul unde s-au spus doar Fericirile. Părintele Ciprian citește și explică Predica de pe Munte

3. Tabgha – locul înmulțirii pâinilor. Despre piatra unde se crede că Mântuitorul a înmulțit pâinile și despre vasul abundenței, reprezentat în biserica catolică din Tabgha. Vasul abundenței, conform stilului grecesc, semnificând vasul Euharistiei, care, de acum încolo, se va dărui tuturor. Prin înmulțirea pâinilor și a peștilor care erau duse de către un copil, putem înțelege că și noi am putea face binele apelând la orice lucru mic, la orice situație de mică amploare, fără a aștepta anumite situații grandioase care ne-ar permite să facem binele doar în anumite condiții. Mântuitorul ne spune că, dacă noi facem partea noastră mică, El va umple și va desăvârși ceea ce nouă nu ne stă în puteri. Dumnezeu ne va ajuta în orice situație, așa cum nu ne așteptăm și nu ne imaginăm. Binele trebuie făcut la măsura noastră, omenească, iar mai departe va lucra Dumnezeu. Dumnezeu, din lucruri de nimic, poate să facă lucruri mari

4. Capernaum_Sinagoga_Casa soacrei lui Petru (partea 1). Despre istoricul Sinagogii din Capernaum, care a fost foarte importantă pentru evrei. Sinagoga, conform unor păreri, a fost adusă în Galileea din Ierusalim, fiind transportată bucată cu bucată, după ce Ierusalimul a fost distrus în totalitate. Această sinagogă a fost pe locul unde Mântuitorul a făcut cele mai multe minuni din Capernaum: vindecarea paraliticului din naștere; vindecarea femeii gârbove etc.

5. Capernaum_(partea 2). Părintele Ciprian citește și explică versetele din capitolul 6 de la Evanghelistul Matei. Dumnezeu ne învață să uităm imediat binele pe care l-am făcut atunci când facem binele. De asemenea, milostenia pe care o facem să fie într-ascuns față de ceilalți, dar și față de noi; să nu existe în inima noastră o dulceață și o laudă față de noi înșine pentru milostenia făcută sau pentru ajutorul acordat altora. Dumnezeu nu uită cele făcute în ascuns și va răsplăti astfel de fapte. Rugăciunea să fie tainică, în ascuns, să uiți că te rogi, să fie în ascuns și față de tine. Când te rogi, să uiți că te rogi. Dialogul cu Dumnezeu e o tainică rugăciune care trebuie să fie continuă

6. Capernaum_Betsaida_Horazin – scurte cuvinte despre aceste localități. Despre minunile din Horazin, Betsaida și Capernaum, care nu au impresionat oamenii din aceste sate mici unde Mântuitorul a petrecut mult timp și unde a făcut multe minuni. Despre necinstirea oamenilor sfinți de lângă noi, așa cum Mântuitorul nu a fost cinstit în locurile unde a stat cel mai mult. În Betsaida, Horazin și Capernaum, oamenii s-au folosit de minunile Mântuitorului, dar ei nu s-au schimbat, nu au fost impresionați. De aceea, Mântuitorul a atenționat aceste localități. Acesta este și pericolul care îi vizează pe creștini: ei să se folosească de toate Tainele Bisericii, dar să nu se schimbe, rămânând la un nivel mediocru, fără a avea o schimbare lăuntrică adevărată a apropierii de Dumnezeu. Atenționarea Mântuitorului este, așadar, și pentru noi, creștinii, nu doar pentru cei din Betsaida, Capernaum și Horazin

7. Despre călătoriile Mântuitorului din Galileea în Ierusalim. Despre mobilitatea poporului evreu. Despre călătoriile lor multiple de la o regiune la alta. Evreii mergeau la Ierusalim, la Templu, de nenumărate ori în timpul vieții, mai ales pentru marile sărbători. Așa a făcut și Mântuitorul. A mers de multe ori la Ierusalim, de aceea știa foarte bine toate drumurile. Samaria era o regiune evitată de evrei. Foarte rar se călătorea prin Samaria. Și samarinenii ocoleau drumurile bătătorite de evrei. Explicația pildei Samarineanului milostiv. Dumnezeu ne învață că, atunci când un om are nevoie, trebuie să îl ajutăm, cu riscul chiar de a nimeri într-un anumit pericol. Mântuitorul ne îndeamnă nu numai la ajutor, în caz de nevoie, ci și la un ajutor în care noi am fi expuși unui pericol. Un asemenea ajutor, când îți pui în pericol viața, libertatea, averea pentru ceilalți, este mare înaintea lui Dumnezeu. Iosif din Arimateea a făcut un asemenea gest – a cerut Trupul Mântuitorului direct de la Pilat, punându-și în pericol poziția, averile, statutul, atunci când ucenicii nu mai recunoșteau că Îl cunoșteau pe Mântuitorul. Iosif din Arimateea a fost alături de Iisus Hristos în cele mai grele clipe de după Răstignire, când era cel mai mare pericol

8. Despre Holocaustul gloanțelor care a avut loc în Europa de Est (partea 1). Despre drumul spre Ierihon. Toate drumurile care mergeau spre Ierusalim treceau prin Ierihon. Și Mântuitorul, atunci când mergea la Ierusalim, cel mai probabil trecea și prin Ierihon. Despre ultima călătorie a Mântuitorului spre Ierihon – călătorie de dinaintea Patimilor Mântuitorului. Acea perioadă a rămas puternic în amintirea Apostolilor, pentru că Mântuitorul îi avertiza că acela era ultimul drum spre Ierusalim. În această ultimă călătorie, Mântuitorului s-a întâlnit cu Zaheu-vameșul, dar și cu Bartimeu-orbul, acestea fiind două dintre cele mai importante minuni pe care Mântuitorul le-a făcut la Ierihon. Despre nejudecarea vameșilor și a păcătoșilor. Despre Holocaustul gloanțelor care a avut loc în Europa de Est, înainte ca în Europa de Vest să fie instituit Holocaustul prin gazare. În Holocaustul gloanțelor au fost implicate țări precum Polonia, Belarus, Țările Baltice (Letonia, Lituania, Estonia), Ucraina, Basarabia, Bucovina de Nord și din România, mai ales la Iași. Despre instigarea populației locale din aceste țări împotriva evreilor. Despre faptul că România a fost implicată în omorârea evreilor prin împușcare. Și românii au pe mâini și în memoria colectivă urme de sânge evreiesc. Despre crimele crude împotriva evreilor. Românii sunt vinovați pentru omorârea a peste 40.000 de evrei. Despre pogromurile de la Iași, Basarabia, Cernăuți, Odessa. Alte popoare, precum bulgarii și danezii, nu a suprimat nici un evreu, dimpotrivă, i-a salvat. România nu se va vindeca până când nu va asuma această vinovăție a uciderii evreilor, dar și vinovăția de a nu cinsti toate victimele din perioada comunismului. Nu va exista o revigorare morală până nu se vor asuma aceste vinovății

9. Despre Holocaust (partea 2). Date istorice despre Germania nazistă și despre crimele înregistrate prin Holocausutul gloanțelor. Au fost omorâți milioane de evrei, dar și milioane de sovietici. România poartă o parte din vina pe care Germania, dar și alte țări, o au pentru omorârea milioanelor din evrei. Despre cele 4 grupări criminale – formațiuni militare –, care au condus acțiunile de exterminare a evreilor. Pogromurile evreilor erau efectuate prin intermediul populației băștinașe care era din timp instigată împotriva evreilor, după care interveneau cele 4 grupări criminale. În Holocaustul gloanțelor au fost omorâți circa două milioane de evrei. Metodele crude de omorâre a evreilor. România a folosit aceste metode crude, supunând mii de evrei la chinuri îngrozitoare și lăsându-i să moară lent și dureros

10. Muntele Carantaniei (partea 1). Despre Mănăstirea actuală construită pe locul unde a fost ispitit Mântuitorul și despre ruinele vechii mănăstiri bizantine care a fost aici. Muntele Ispitirii reprezintă, de fapt, o grupare de munți. Nu se știe exact pe care munte a fost ispitit Mântuitorul. Despre locul unde a fost botezat Mântuitorul, care se află la 25-30 de km de locul ispitirii. Mântuitorul putea fi dus de duhul care l-a ispitit oriunde în lume în fracțiuni de secundă

11. Despre Izvorul lui Elisei din Ierihon

12. Muntele Carantaniei (partea 2). Scurt rezumat

13. Biserica din Ierihon_Cuvântul Părintelui Avram despre istoricul așezământului românesc din Ierihon

14. Ierihon_Dudul lui Zaheu. Despre drumurile care treceau prin această zonă dinspre Damasc și duceau înspre Alexandria, loc pe unde venea foarte multă lume. Mântuitorul a venit aici cu mulțime de oameni care îl aștepta în Ierihon. Aici a fost întâlnirea lui Iisus Hristos cu Zaheu-vameșul. Despre schimbarea unui vameș păcătos prin mustrarea de conștiință declanșată de întâlnirea cu Mântuitorul. Despre făgăduința lui Zaheu de a întoarce împătrit tuturor celor pe care i-a păgubit

15. Discuții de seară. În prima parte a discuțiilor, Părintele vorbește despre Imperiul Bizantin, Împăratul Constantin și Împărăteasa Elena, despre locurile descoperite de ei. Detalii istorice despre locurile sfinte din Israel, dar și din Ierusalim, redescoperite de Sfinții Constantin și Elena. Alte date istorice despre invaziile petrecute de-a lungul timpului în Israel. În a doua parte a discuțiilor, Părintele Ciprian vorbește despre viața Sfântului Gheorghe Hozevitul, dar și despre viața Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, moaștele cărora se află la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din Pustia Hozeva

1. Explicații în autocar despre Iordan, despre Munții Moabului, despre călătoria poporului evreu timp de 40 de ani și despre frica lor de a intra în Israel, prin Ierihon, așa cum le poruncise Dumnezeu. După 40 de ani de călătorii și peregrinări prin pustietățile Arabiei, Siriei și ale Egiptului, după ce au murit toți cei care s-au temut și nu au vrut să intre în Israel pentru că nu au vrut să asculte de Dumnezeu, după ce a trecut acea generație, în Țara Sfântă au ajuns evreii care nu au avut îndoieli referitoare la promisiunea lui Dumnezeu că ei vor intra în Israel. Aceștia erau conduși de Iosua Navi. Moise doar a văzut Țara Făgăduinței de pe Muntele Nebo, fără să fi intrat în Israel, pentru că și el, la un moment dat, a avut anumite îndoieli legate de lucrarea lui Dumnezeu cu ei

2. Explicații despre locul unde a fost botezat Mântuitorul și despre locul unde se întoarce Iordanul de Bobotează. Detalii despre traseul zilei

3. Iordan. Explicații despre geografia locului pe unde curge râul Iordan. Pe vremea poporului evreu din timpul Vechiului Testament, dar și pe vremea Mântuitorului, Iordan era un râu mult mai mare și mult mai adânc. Despre „Ținutul Mănăstirilor” – locul unde au fost zeci de mănăstiri, pe vremea când Israel încă nu era divizat. Despre trecerea Iordanului de către prorocii Ilie și Elisei. Despre misiunea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul la râul Iordan. La Iordan, pentru a fi botezați, veneau cei mai păcătoși oameni. În acele vremuri, se considera că, dacă un om avea păcate mici, se curăța acasă; dacă avea păcate mai mari, se curăța la o cișmea sau la un loc de curățire puțin mai mare; iar dacă era un om cu păcate și mai mari, atunci acesta trebuia să meargă la un loc cu ape curgătoare. Chemarea evreilor la Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul însemna că ei aveau nevoie de o curățire mai amplă. Venirea Mântuitorului la Iordan l-a contrariat pe Sfântul Ioan Botezătorul, el recunoscându-L pe Domnul Dumnezeu și știind că nu are de ce să-L boteze. Sfântul Ioan Botezătorul a fost mirat de smerenia Mântuitorului, Care a venit la Iordan de parcă El ar fi fost unul dintre marii păcătoși ai poporului iudeu. Și apostolii, Petru, Andrei și Ioan, dar și alții, au venit la Iordan, considerându-se și ei printre păcătoșii care aveau nevoie să fie botezați. Mântuitorul nu se deosebea cu nimic față de ceilalți, era un om printre oameni, era un om smerit, un om printre toți fariseii, vameșii și păcătoșii. Sfântul Ioan Botezătorul L-a recunoscut însă și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!”. Botezului Mântuitorului la Iordan, dar mai ales arătarea și descoperirea Sfintei Treimi pentru prima dată la Iordan are și semnificația unui nou început al lumii, așa cum a fost un nou început și după Potop. Este o nouă zidire a lumii, a omului, în primul rând. Ucenicii, fiind martori la arătarea Sfintei Treimi, s-au străpuns la inimă și l-au urmat imediat pe Mântuitorul. Despre credința rațională, lucidă, la care ne cheamă Dumnezeu. Dumnezeu ne dă vreme, ne cucerești încet, în timp. Dumnezeu ne dă timp, ne lasă, ne dă vreme, ne așteaptă. Dumnezeu are multă milă și multă înțelegere față de om. De aceea, apostolii l-au urmat ușor pe Mântuitorul, pentru că ei Îl căutau, știau despre El de la Sfântul Ioan Botezătorul, Îl doreau

4. Iordan. Despre cum se întoarce Iordanul de Bobotează

5. Iordan. Despre întâlnirea lui Natanael cu Mântuitorul. Chemarea mulțimilor la Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul. Evreii erau foarte mobili și se deplasau ușor spre locurile unde se slujea, unde se făceau ritualurile de curățare. Cei care Îl căutau pe Dumnezeu erau știuți de Dumnezeu. Pe aceștia îi chema Dumnezeu să Îi urmeze. Așa cum îi știa pe evreii care Îl căutau atunci, așa ne știe și ne vede și pe noi Mântuitorul, dacă Îl căutăm