Tabere ASCOR pentru studenți și tabere pentru părinți (și copii)

Despre incinerare

Cuvântul Părintelui

Despre adevărata pocăință. Despre deplinătatea femeii și a bărbatului în creștinism. Femeile au dobândit putere, nefrică și negrijă pentru veacul acesta, iar bărbatul a căpătat sensibilitate

Despre statutul femeii înainte de perioada creștină și în timpul acesteia. Domnul Hristos n-a certat niciodată nicio femeie. Despre autonomia biologică a autonomiei femeii față de bărbat dovedită de ultimele descoperiri în genetică. Despre noțiunea de singurătate în Rai. Hristos a adus ieșirea din singurătatea veșnică

Despre cum a fost Părintele Arsenie dat afară din mănăstire. Explicarea cuvântului „Să ai conștiința curată față de Dumnezeu, față de părintele tău duhovnicesc și față de ascultarea ta, ca să nu te învinuiască conștiința ta în ziua Judecății. Numai așa poți dobândi inimă curată” și citirea mai multe cuvinte rostite de acesta. Despre relația cu Părintele duhovnic și ascultarea față de el. Despre ascultarea Părintelui Arsenie Boca

Despre diferențele mari dintre comunitățile mai mici ale primilor creștini și cele mai mari, de acum și motivele pentru care credința celor de pe urmă este mai slabă și aproape lipsită de prezența vie a Duhului Sfânt. Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca spunea: „În privința credinței, normal ar fi să fie așa: ca toți să crească de la auzire, la trăire; de la trăire, la credință și credința urcă spre evidență. De la evidență începe omul să simtă duhul lui și acesta începe să urce spre Duhul Domnului\". Creștinii primari au urcat aceste trepte foarte repede. Treptele acestea se urcă numai prin lepădarea de sine. Explicarea cuvântului „La început, setea după Altceva mai bun decât mizeriile vieții era maximă\"(Pr. Arsenie Boca). Fără acest dezgust față de tot ce îți poate da lumea, nu se poate face nimic. Despre multitudinea Tainelor. Despre teologia scolastică. Despre îmbrăcămintea arhiereilor oferită de împărații bizantini ai vremii. Alte cuvinte despre modul de trăire al credinței al primilor creștini și ai convertiților. „Duhul Sfânt îi aducea la mari stări de jertfă. Aceste stări le dădeau o liniște și-o bucurie, încât orice jertfă devenea o liniște și-o alegere\". Marginile lui Dumnezeu sunt fără margini și fără hotar, iar marginile oamenilor sunt atât de sărăcăcioase, de slabe; n-au nici un orizont

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „Când se umple măsura, atunci vine măsura”. Când se umple măsura păcatelor, vin măsurile prin care Dumnezeu vrea să ne scoată din păcat. Omul, în Rai, a ales calea cunoașterii binelui și răului. E o cale bună, la care omul oricum ar fi ajuns, dar a făcut-o prea devreme. Deci, omul se atinge de rău. Contează ce facem după aceea. Avem șansa imensă de a ne opri și Dumnezeu ne ajută, ne întinde mâna. Dacă nu ne oprim, răul pe care-l faci nu-ți mai dă șansa să vezi mâna întinsă a lui Dumnezeu și atunci El te zguduie (prin boli,necazuri, suferințe). Nu sunt pedepse, ci șanse de salvare din moartea veșnică. Diferențele dintre noi sunt date de cât de repede ne întoarcem de la rău și alegem binele. Scriptura ne spune că singura cale de a goli măsurile este pocăința – schimbarea minții și schimbarea axelor valorilor minții și ale inimii

Explicarea cuvântului Pr. Arsenie Boca: „Dacă nu se îndreaptă purtarea oamenilor, nu li se vor mai naște povățuitori, ci chinuitori și astfel își vor plăti păcatele”. Păcatele lumii sunt pedepsite prin, nu în copii – fără ca ei să știe că fac asta. Părinții vor primi răsplata de la copiii pe care i-au batjocorit. Acest adevăr se vede în toată Scriptura. Vechiul Testament: „Îi voi da în mâna copiilor pe părinți” – zice Dumnezeu. Noul Testament: „Și se vor ridica copiii împotriva părinților și-i vor omorî” – zice Mântuitorul. „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie” – zice Mântuitorul, în sensul că cei care nu cred se ridică împotriva celor care cred. Rar se întâmplă invers și atunci este considerat erezie. Cum sunt uciși copiii? 1. Fizic – prin avort; prin nepăsare față de nevoile lor materiale. 2. Spiritual – nepăsare în familie față de Dumnezeu, post, rugăciune, o minimă cunoaștere a Scripturii; întipărirea în mintea copiilor a unui Dumnezeu fals. Generațiile crescute fără Dumnezeu sau cărora părinții le propovăduiesc un Dumnezeu fals se vor răzvrăti împotriva a tot ce înseamnă bună cuviință și sfințenie

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „N-așteptați s-o zică domnii; ascultați ce zice Domnul\". Despre ascultarea de Dumnezeu cu voie liberă, fără să fi forțat de necazurile vieții. „Domnii\" sunt bolile, necazurile, suferințele, moartea cuiva drag. Să nu risipim Taina Spovedaniei și a rugăciunii. Despre asemănarea cu Dumnezeu prin purtarea crucii între oameni și mai ales pe cea care ei ne-o pun în spate – acuzele, vorbele rele, șușotelile pe la spate, nedreptățile

Despre demersul de canonizare a Părintelui Arsenie Boca. Explicația cuvântului „Apocalipsa e acest vârf vulcanic al istoriei\", rostit de Părintele Arsenie și adresat în mod special conducătorilor care promovează un stil de viață greșit, către care adaugă: „Mă voi ați început sfârșitul lumii\". Despre legătura dintre acest cuvânt și următoarele două, rostite maicilor de la Prislop: „Pleavă dragă, fă-te grâu, că vine focul și te va arde.\" și „Nu înmulțiți, nu sporiți, nu îngreunați norul de păcate al omenirii\". Păcatul se adună în vistierii ale răului și caută să se întrupeze în vasele mai slabe. Generațiile care vin vor fi o lucrare vădită a diavolului; vor fi pedeapsa pentru păcatele noastre prin faptele pe care le vor face. Dumnezeu leagă răceala credinței din inimile creștinilor de sfârșitul lumii. Înțelesurile primului cuvânt: 1. Când natura se istovește așteptându-i pe fiii lui Dumnezeu care nu mai vin, atunci ea va arde de istov și atunci va veni focul arzător al Duhului Sfânt care va arde această față a pământului și o va înnoi. 2. Sfârșitul lumii este o ultimă încercare a lui Dumnezeu de a salva lumea. 3, Lupta interioară dintre bine și rău în creștinii ostenitori ai ultimelor veacuri

Explicarea cuvântului Părintelui Arsenie Boca: „Atotprezența lui Dumnezeu desparte în noi oile de capre\". Separând lucrurile în noi înșine Îl urmăm pe Dumnezeu; și El a făcut despărțiri bune, care dau frumusețe lumii. Lupta neîncetată de a urma binele îi este plăcută lui Dumnezeu. Lupta împotriva răului este ațintind ochii spre bine. Să ne ferim de dorința ca lupta să înceteze, fiindcă aceea este o stagnare duhovnicească. Dumnezeu nu ne-a trimis să fim niște pleoștiți, ci să fim pară de foc, luptători. Despre lenea duhovnicească și surlele care trezesc sufletul

Despre darurile rugăciunii inimii: Să nu luăm în seamă stările, senzațiile inimii, anumite trăiri în timpul oricărei rugăciuni. Glasul conștiinței e ochiul lui Dumnezeu în om. La fel, e ochiul nostru spre Dumnezeu. Blândețea conștiinței, murmurul ei tainic, discreția ei ne spun multe despre Dumnezeu. Orice ai faci nu-ți poți înșela conștiința, nici pe Dumnezeu. Primul semn al venirii Duhului Sfânt e ca-ți vezi păcatele ca nisipul mării. Prima dată mintea acceptă cuvântul lui Dumnezeu și, după, încearcă tot ce înseamnă sufletul, ființa, lucrarea omului să participe la rugăciune(asta înseamnă coborârea inimii în inimă). Orice gândim, orice facem, chiar dacă durează o secundă și imediat să se lege lucrul respectiv(sau despre care gândim) cu Dumnezeu prin rugăciune. Mai bine să nu accepți nici gândurile bune, nici cele rele, decât o fracțiune de secundă și apoi să întorci mintea spre rugăciune. 2. Îndreptându-ți gândul numai la Dumnezeu, omul învață treptat cum să discearnă cursele pe care i le întinde satana. 3. Prin rugăciune omul învață să primească de la Dumnezeu acele gânduri care deschid inima spre tot gândul ascultării de Dumnezeu. ,,Toate li se lucrează spre bine celor ce-l iubesc pe Dumnezeu\\\\\\\"(Sf. Pavel, Romani). Canonul care se dă la spovedanie e spre tămăduirea sufletului, nu spre răscumpărarea păcatelor. Canonul cel mai mare e să nu mai faci păcatul. Noi trebuie să avem acea durere a inimii(ca un copil care cere ceva) și dorința de a nu mai face acel lucru rău. Și apoi strădania de a face poruncile lui Dumnezeu cum a putea și rugându-te. Sunt oameni care au moșteniri grele, au porniri pătimașe și se stăpânesc câteodată să nu bată pe cineva, sau zice câte o rugăciune mai rar; ei vor fi mai binevăzuți înaintea lui Dumnezeu decât oameni care provin și au o viață liniștită care zic multe rugăciuni. 4. Aducerea trezviei(atenția omului cu totul la Dumnezeu și recunoașterea lui Dumnezeu în toate) în minte, în mod firesc.

Despre conștiință: La spovedanie te lamurești care-s lucrurile bune și rele. Se arată dacă un entuziasm e de la Dumnezeu. La spovedanie trebuie spuse nu numai faptele rele ci și intențiile bune și faptele bune ce le faci în taină. De obicei, după spovedanie lucrurile bune se consolidează, cresc încetul cu încetul. Dumnezeu lucrează prin răbdare. Cine-i în adevăr e în Hristos. Cine nu-i în adevăr nu-i în Hristos. Orice caută liniștea și pacea după ce face un lucru. Conștiința îți spune clar ce trebuie să faci. Glasul conștiinței îl ajuți cu rugăciunea, Scriptura, spovedania, duhovnicul. Glasul conștiinței te liniștește iar glasul conștiinței false te stresează. Cu gândurile rele stai cel mult 4 secunde(Pr. Teofil Părăian). Dacă lupta ajunge până la nivelul gândului, atunci vine Duhul Sfânt...e incomparabil(rezultate) mai mult decât cu ceilalți. Recomandare: Înfruntând viața(Vasile Adamescu).

Despre păcatele de-a dreapta: Pe lângă păcatele care sunt păcate(făcute sau din vorbirea răului), fărădelegi sunt și cele făcute din indiferență(neștiință, uitare și nepăsare). A treia categorie sunt păcatele de-a dreapta, sunt cele făcute dintr-un fel de nerâvnă fără măsură și înțelepciune și care se împart în două: unele pentru că tu ceri de la tine foarte mult(și te întorci spre revoltă, pierderea minților, înșelare) iar a doua când cerem foarte mult de la celălalt în numele binelui, al lui Dumnezeu. Când crezi lui Dumnezeu îi dai putere lui Dumnezeu să lucreze cu tine și prin tine, când crezi în diferite nenorociri și superstiții și prostii cu tot sufletul dai putere diavolului să se folosească de acele lucruri și să te bântuie prin acele lucruri. Diavolul abia așteaptă ca omul să nu-și mai pună încrederea în Dumnezeu, să și-o pună în orice altceva(ex. în vise, stele). Dumnezeu nu lucrează prin stări, senzații. Arderea etapelor face ca omul să urce repede prin înșelări ale minții(de unde intervine diavolui și se produc pierderea minților ori înșelări mari) ori prin stări, senzații, emoții pe care ți le cultivi, ale inimii, firii, trupului, stărilor tale interioare care sunt și ele foarte periculoase. Sufletul are trei trepte: afectiv(cea mai legată cu trupul, se confundă cu psihicul, stările emoționale), spiritual(unde se fac conexiunile în gândire, aici e și nivelul teologic al gândirii), duhovnicească(unde ți se descoperă Dumnezeu). Trebuie să avem smerenie și sinceritate să-L întrebăm pe Dumnezeu: ,,Oare de la Tine sunt lucrurile astea? Să cred în ele? Doamne, în Tine cred. Dacă nu e de la Tine, să nu se mai întâmple iar dacă e de la Tine să se întâmple.\\\" O singură frică e de la Dumnezeu: frica de Dumnezeu care nu e animalică, ci o frică sfântă, de a nu-L supăra pe Dumnezeu. Restul fricilor sunt forme de stăpânire a diavolului asupra noastră. Creștinii adevărați sunt aspri cu ei(cu măsură și înțelepciune) și blânzi(binevoitori) cu ceilalți. ,,Nevrednicule, pe altul judecându-l, pe tine te judeci\\\".(Sf. Apostol Pavel)

Despre pocăință: Pocăința înseamnă schimbarea minții. Din asta derivă schimbarea inimii, a psihicului, a trupului. Poți face asta ascultând de glasul conștiinței, glasul Evangheliei, taina spovedaniei și glasul duhovnicului. Conștiința e glasul lui Dumnezeu în om. Ca să ne auzim conștiința trebuie să avem rugăciunea, legătura directă, vorbirea directă cu Dumnezeu. Fără rugăciune, conștiința poate fi dusă în eroare de diavol. Orice rugăciune care se face cu toată inima se poate considera că e rugăciunea inimii și e ascultată de Dumnezeu. Ea trebuie să conțină numele lui Dumnezeu și să te raportezi cum trebuie(cu frică, cutremur, dragoste, cinstire, bucurie de a te întoarce spre Dumnezeu și a-L regăsi). În timpul luptei pentru dobândirea rugăciunii inimii se întâmplă patru lucruri: 1. Energia dumnezeiască (care se găsește în numele lui Dumnezeu și dorința ta de a te raporta la El) se împărtășește sufletului și trupului datorită legăturii ființiale care există între numele și persoana lui Iisus Hristos pe care-L cheamă în rugăciune. Dumnezeu nu te poate ajuta decât dacă-L rogi pe Dumnezeu. Omul întreg e slobozit de cugetul trupesc și de robia păcatului prin această energie care coboară în el prin chemarea cât de deasă și din toată inima a numelui lui Dumnezeu. Când nu mai ai încredere în forțele tale, ești complet deznădăjduit și să ai credința că numai Dumnezeu te poate ajuta. (Pr. Zaharia Zaharou). Orice gând bun sau rău care vine, nu-l bagi în seamă(îl ții o fracțiune de secundă și îl lași). Ex.: ,,Uite, o pălărie frumoasă. Atât. Treci mai departe. Nu rămâi cu gândul acolo. Apoi aduci rugăciunea: {Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine și pe doamna cu pălărie}. Adică pui în rugăciune lucrurile pe care le vezi sau le auzi. Trăiești la ce e, nu te gândești la ce a fost și ce va fi. Asfel, de asta ai nevoie să ieși din problemele tale\\\". Imaginația(închipuirea, amintirea) e puntea diavolului prin care acesta vine și cotropește sufletul omului. Dumnezeu te ajută infinit mai mult când îți câștigi nădejdea în el și seninătatea decât când vei fi pe culmile disperării.

Psalmul 50-despre taina pocăinței(continuare)

Psalmul 50-despre taina pocăinței

Despre patru icoane ale Maicii Domnului(Hodigitria-Călăuzitoarea, Eleusa-Mângâietoarea, a Patimilor si de la Vladimir) și una a Sfintei Treimi(a lui Rubliov)

Psalmul 50

Psalmul 50