Pelerinajele tinerilor în Serbia

Cuvântul 1 (redat pe autocar)

Cuvântul 2 (redat pe autocar)

Cuvântul 3 (redat pe autocar)

Cuvântul 4 (redat pe autocar)

Cuvântul 5 (redat pe autocar)

Despre Istoria Banatului. Despre triburile migratoare care au venit în Banat și care s-au stabilit aici de-a lungul anilor. Fondul principal al românilor se trage din traci, dar în Banat au fost și ilirii, azigii, sarmații, avarii, goții, gepizii, vizigoții, huniietc.În primele secole, după Hristos, în zona Banatului au venit romanii. Unul dintre motivele pentru care românii nu au fost asimilați de slavi a fost prezența în Banat, în secolele VI-VIII, a avarilor. Regina Maria a jucat un rol esențial pentru ca Banatul să rămână al României. Despre viața Sfântului Iosif de la Partoș, mitropolitul Banatului, moaștele căruia sunt la Catedrala din Timișoara. Este numit și Sf. Iosif Valahul – mare făcător de minuni și tămăduitor în special al celor bolnavi de oase, al ologilor, al celor care suferă de osteoporoză. Înainte de a fi venit în Banat, s-a nevoit o vreme în Muntele Athos, la mănăstirile Cutulmuș, Vatoped. La 80 de ani, Sf. Iosif este numit mitropolit al Banatului. Timp de trei ani, păstorește mitropolia Banatului și face multe minuni. Spre sfârșitul vieții, se retrage la mănăstirea Partoș, unde, la vârsta de aproape 86 de ani, trece la Domnul.

Despre Mănăstirea Racovița. Este considerată Școala teologică a sârbilor. Mănăstirea a fost ajutată mult de domnitorii Țării Românești: Radu I Basarab, Sf. Neagoe Basarab, Sf. Constantin Brâncoveanu. Mormântul Patriarhului Pavle al Serbiei se află la această mănăstire, însuși patriarhul dorind să fie înmormântat aici. Tot aici, a fost tuns în monahism Sf. Nicolae Velimirovici. Despre viața Patriarhului Pavle al Serbiei, unul dintre cei mai venerați patriarhi ai Bisericii Ortodoxe, care a ajuns patriarh fără voia lui. A fost un ierarh de o simplitate fără comparație. Era mereu în mijlocul oamenilor, fără alai arhieresc, călătorea cu transportul public, cumpărând bilet pentru că nu avea mașină personală, se îngrijea singur de hainele sale, de mâncarea pe care o consuma, de casa sa. Locuia în cadrul căminului teologic și oricând era nevoie să fie reparate diverse obiecte, să participe la curățenie, Patriarhul Pavle era mereu gata să facă aceste lucruri. Era un foarte bun pantofar. Repara și încălțămintea altora. Patriarhul Pavle era glumeț, dar se străpungea la inimă pentru toți cei necăjiți și nu făcea diferență între sârbi, kosovari, croați, macedoneni. Patriarhul Pavle îndemna la iubirea de vrăjmași. A păstrat pravila monahală, cea aspră, până la sfârșitul vieții, fără a renunța la ceva. Patriarhul Pavle spunea că singura lui întâietate este în dăruire și în jertfă.

Despre Novi Sad. Despre Fruska Gora. Despre regele Milan Obrenovici. Despre orașul Novi Sad, întemeiat în 1694, după marile migrări ale sârbilor, Novi Sad a fost și este un oraș cu o deschidere mai mare spre Occident, oamenii sunt mai bogați, iar economia e mai dezvoltată. Lângă Novi Sad se întâlnesc Tisa și Dunărea. Despre muntele Fruska Gora, considerat Muntele Athos al Serbiei, unde se află 16 mănăstiri. Mănăstirea Krusedol (Cruședol) construită de Sf. Maxim Brancovici și mama sa, Sf.Anghelina Brancovici. Aici sunt moaștele Sf. Anghelina Brancovici, ale Sf. Maxim Brancovici, mormântul Patriarhului Arsenie al III-lea. Tot aici este mormântul Regelui Milan Obrenovici, primul rege al Serbiei independente (tatăl său era sârb, iar mama sa, româncă). Mănăstirea Novo Hopovo este închinată Sf. Nicolae și adăpostește moaștele Sf. Teodor Tiron. Mănăstirea Stravo Hopovo este o mănăstire mică, închinată Sf. Pantelimon. Are o arhitectură diferită față de mănăstirile Krusedol și Grgeteg, păstrând unele caracteristici ale stilului bizantin.

Scurte cuvinte: Fruska Gora - Vizitare Măn. Krusedol

Scurte cuvinte: Fruska Gora - Despre Măn. Grgeteg. Despre Vuk Brancovici. Mănăstirea Grgeteg este construită de Vuk Brancovici. Aici este o copie a icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni cu Trei Mâini, copie făcută după originalul care se află la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos.

Fruska Gora - Despre Măn. Velika Remeta. Despre Ștefan Dragutin Nemanija. Mănăstirea Velika Remeta este închinată Sf. Dimitrie al Tesalonicului. Este construită de domnitorul Ștefan Dragutin. Despre viața și parcursul lui Ștefan Dragutin, care la vârsta de 17 ani, a fost căsătorit de tatăl său, Uroș I, cu o prințesă maghiară, Catalina. Uroș I îl ținea pe fiul său în supunere chiar și după căsătoria acestuia cu Catalina. Drept urmare, s-a iscat un război între tatăl Uroș I și fiul Ștefan Dragutin. Uroș I pierde războiul și se retrage. Ștefan Dragutin preia tronul, deși el nu a vrut ca acest război să fi avut loc. În timpul războiului, Ștefan Dragutin rămâne olog. Din această cauză, îi dă toate drepturile de domnitor fratelui său Miliutin. Ștefan Dragutin a fost ctitorul mai multor mănăstiri din Serbia. Înainte de moarte, Ștefan Dragutin este tuns în monahism, primind numele Teoctist.

Despre Biserica Sf Ahile de Larissa. Despre Biserica Sf. Ierarh Ahile, episcopul Larissei, ctitorie a dinastiei Nemanija, finalizată de către Ștefan Dragutin. Aici se află mormântul fiului cel mic al domnitorului Ștefan Dragutin Nemanija,Uroșiț, în cinstea căruia s-a ridicat mănăstirea. Biserica este închinată Sf. Ahile de Larissa, unul dintre Sfinții care a participat la Primul Sinod Ecumenic și care a făcut o minune asemănătoare cu cea a Sf. Spiridon al Trimitundei, pentru a combate ereziile ariene. Biserica păstrează fresce și pictura veche care datează din secolul XIV. Acest lucru a fost posibil, deoarece, nefiind o mănăstire, aceasta nu a fost considerată de turci ca un bastion de rezistență și, drept urmare, nu a fost atacată și distrusă.

Întrebări și răspunsuri

Despre Măn. Celije. Despre Sf. Iustin Popovici. Mănăstirea Celije este ctitorită de Ștefan Dragutin Nemanja, fiul lui Uroș I. A fost, ca și multe alte mănăstiri sârbești, distrusă și arsă de nenumărate ori, apoi reconstruită. A suferit daune considerabile și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1948, la Mănăstirea Celije vine Sf. Iustin Popovici, unde rămâne până la moartea sa, în anul 1979. Aici se află mormântul și moaștele întregi ale Sf. Iustin Popovici și părticele din moaștele Sf. Nectarie și Sf. Nichifor Leprosul. Despre Sf. Justin (Iustin) Popovici, mare teolog al Serbiei, ucenic al Sf. Nicolae Velimirovici, care considera că studiul teologiei în mod rațional, fără a cunoaște viețile Sfinților Părinți, este „o otravă”. De aceea, a cerut insistent ca la Seminarul Teologic să fie introdusă materia despre viețile Sfinților Părinți, căci considera că „ortodox este numai ceea ce este de la Sfinții Părinți purtători în duh”. Sf. Iustin Popovici era apropiat duhovnicește de Sf. Ioan Maximovici. Avea un suflet foarte sensibil și îi compătimea pe toți suferinzii, bolnavii, necăjiții, nedreptățiții. Îndemna să ne apropiem de celălalt cu pași de porumbel. A avut o activitate academică teologică de o importanță deosebită, fiind iubit de mulți studenți. A editat revista „Viața Creștină”, pentru care a fost pe nedrept insultat, bârfit, urât chiar de episcopii Bisericii. Din cauza urii, a fost expulzat din Belgrad și trimis în Kosovo. În anul 1948, Sfântul Iustin Popovici vine la Mănăstirea Celije, unde va petrece până la moartea sa și unde va scrie cele mai importante cărți ale sale.

Cuvânt ținut de Starețul Măn. Ribnica

Despre Măn. Ribnica (Ribnița). Despre Sf. Nicolae Velimirovici. Despre Măn. Lelici (Lelici). Măn. Ribnica a fost întemeiată de dinastia Nemanja. A fost dărâmată de șase ori până la temelie de către turci și a fost de nenumărate ori reconstruită. O vreme a fost biserică de parohie, dar din anul 2017 a venit aici un grup mic de călugări, care încearcă să revigoreze viața monahală. Despre Sf. Nicolae Velimirovici se spune că este Sf. Ioan Gură de Aur al sârbilor. După Sf. Sava el este cel mai cunoscut sfânt al Serbiei. Despre copilăria Sf. Nicolae, care, la botez, a primit numele de Nicolae și care a păstrat acest nume și în monahism. Despre rolul mamei sale, Catarina, care a sădit în sufletul viitorului episcop sârb sămânța dorului după Dumnezeu. Despre studiile și erudiția Sf. Nicolae Velimirovici, el fiind, în tinerețe, un student de excepție, care a citit opere din toată literatura, istoria și filosofia universală. Despre studiile sale la Oxford; despre călătoriile în Anglia, SUA, Rusia și despre activitate academică a Sf. Nicolae. Despre rolul catehetic și cultural al acestui mare sfânt sârb, care, pentru prima dată, a tradus și a scris în sârbă viețile Sfinților și slujbele Bisericii, dar și numeroase imnuri bisericești, puse ulterior pe note muzicale. Despre faptul că, în Primul Război Mondial, Sf. Nicolae Velimirovici a fost vocea care a pledat pentru Serbia în Occident, aidoma Reginei Maria care a fost vocea României. Despre misiunea Sf. Nicolae Velimirovici în calitate de episcop al Jicei și al Ohridei și despre scrierile sale din această perioadă. Despre întâlnirea cu Sf. Ioan Maximovici și Sf. Iustin Popovici. Despre activitatea teologică și misionară în SUA; despre ultimii ani ai vieții și despre mutarea trupului Sf. Nicolae la Lelici, în Serbia, din SUA, după 25 de ani de la adormirea sa întru Domnul. Despre Măn. Lelici, construită de Dragomir, tatăl Sfântului Nicolae Velimirovici. Aici se află moaștele întregi ale Sf. Nicolae Velimirovici. Tot aici sunt înmormântați și părinții săi.

Despre Măn. Mileseva. Scurtă istorie a locului. Despre Sf. Sava al Serbiei și Sf. Simeon Nemanja, izvorâtorul de mir (partea 1). Măn. Mileseva, construită de Sf. Vladislav pentru ca moaștele Sf. Sava să fie aduse aici de la Târnovo, locul unde, în anul 1236, a murit și unde îi rămăsese trupul. Trupul Sf. Sava a rămas la Măn. Mileseva până în 1594, an în care turcii îl vor fura şi îl vor arde în foc (pe colina Vracear, în Belgrad). Aici se află: Mormântul Sf. Sava al Serbiei; o parte din mâna Sf. Sava al Serbiei - unicele moaște ale Sf. Sava; moaștele Sf. Vladislav; moaștele Sf. Nestor, egumen al Măn. Mileseva, nou martir în perioada celui de al II-lea război mondial; pictura deosebită a Îngerului Învierii, cel mai cunoscut înger pictat. Despre viața Sf. Sava al Serbiei, primul Arhiepiscop al Bisericii autocefale a acestei țări. Despre dorința părinților Sf. Sava de a-l căsători la vârsta de 17 ani. Despre dorul Sf.Sava de a se face monah și despre fuga lui din Serbia în Muntele Athos. Despre mânia tatălui său, domnitorul Ștefan Nemanja, viitorul Sf. Simeon izvorâtorul de mir, la aflarea acestei vești și despre îndelungile sale încercări de a-l readuce pe Rastko înapoi în Serbia. Despre tunderea în monahism a Sf. Sava și despre viața sa călugărească în Muntele Athos. Ctitoria Mănăstirii Hilandaru. Împăcarea între Sf. Sava și tatăl său. Venirea Sf. Simeon în Athos. Întoarcerea Sf. Sava în Serbia pentru a-i împăca pe frații lui, Ștefan și Vukan. Despre numirea Sf. Sava ca prim arhiepiscop al Serbiei și despre dobândirea autonomiei patriarhale a Serbiei. Despre ungerea ca domnitor al Serbiei, de către Sf. Sava, a fratelui său, Ștefan, care a fost primul cneaz încoronat și uns al Serbiei. Despre peregrinările Sf. Sava în ultima parte a vieții sale.

Scurt cuvânt: Vizitarea Măn. Mileseva. Despre moaștele Sf. Sava (partea 1)

Scurt cuvânt: Vizitarea Măn. Mileseva. Pictura Măn. Mileseva (partea a 2-a)

Despre Măn. Sopocani. Despre Sf. Sava și Sf. Simeon Nemanja (partea a 2-a). Măn. Sopocani a fost constrită de Sf. Ștefan Uroș I, fiul Sf. Ștefan cel Întâi-Încoronat. Pictura mănăstirii este considerată a fi cea mai frumoasă pictură bisericească din întreaga Biserică Ortodoxă Sârbă. Cea mai vestită frescă de aici este cea care reprezintă Adormirea Maicii Domnului. De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost incendiată, avariată, parțial dărâmată de către turci; timp de două secole a rămas fără acoperiș. Cu toate acestea, până în prezent, s-au mai păstrat o bună parte din frescele originale. Faptul că frescele s-au păstrat până astăzi, în ciuda istoriei tulbure pe care a avut-o de înfruntat, este considerata a fi o minune. Aici se află: moaștele Sf. Ștefan Uroș I; moaștele Sf. Ioanichie I; mormântul Annei Dandolo, cea de a 2-a soție a Sf. Ștefan cel Întâi-Încoronat. Despre viața Sf. Simeon Nemanja, cel care a reușit, pentru prima dată, să unească mai multe voievodate și să formeze primul stat sârb. Viaţa acestuia poate fi împărţită în două mari perioade: prima, domnească, în care a fost mare jupan al sârbilor, iar a doua, monahală, în care a ctitorit Mănăstirile Studenița și Hilandar şi s-a călugărit, sub numele de Simeon. Soţia sa, doamna Ana, a depus şi ea voturile monahale, în Măn. Maicii Domnului, din Ras, primind numele de Anastasia. Mai târziu, ea va fi canonizată, cu denumirea „Sf. Anastasia, maica Serbiei”. Despre adormirea Sf. Simeon, izvorâtorul de mir, și despre minunea de la mormântul său, de la Mănăstirea Hilandar.