Părintele Ciprian Negreanu

Mântuitorul nu a ieșit în evidență timp de 30 de ani. Nu și-a pus în valoare nici o calitate trupească sau sufletească și nici nu și-a afișat o falsă smerenie. De multe ori viața omului devine o strădanie pentru a aduna adorarea celorlalți. Hristos ne cere să ne întoarcem la măsura copiilor, care la vârstă mică nu fac lucruri pentru a fi lăudați

Duminica dinaintea Botezului Domnului. Rânduiala în care Dumnezeu a pus lumea nu e rea, e singura care-l mântuiește pe om. Cuvântul lui Leibniz: “Aceasta e cea mai bună lume posibilă ca să te poți mântui”. Cand Pr Daniil Stoenescu era plin de râvnă să facă raiul pe pământ în jurul lui, Pr A. Boca îi spunea: “Mă, Daniele, mă, lasă că nu-ntorci tu lumea de pe dos pe față!” E o iluzie că noi am venit să scoatem răul din lume. Să ținem minte cumințenia pe care a avut-o Mântuitorul timp de 30 de ani! Nu căutați lauda și cinstea! Gândiți-vă ce necazuri vin peste noi cand facem asta. Atât timp cât Mantuitorul nu a ieșit în evidență, diavolul nu L-a ispitit

Despre fuga în Egipt. Nu putem confunda asprimea vremelnică a lui Dumnezeu cu asprimea Lui în sine. Fuga în Egipt nu a fost ca să se împlinească scripturile, ci scripturile s-au împlinit când a fost această fugă, adică ele nu au mințit. Despre Ioan Dezideriu Sârbu - om de mare cultură și de valoare duhovnicească. Despre două modalități prin care ne putem smeri

Sâmbăta după Nașterea Domnului. Sâmbata înaintea Botezului Domnului

Văzând steaua care era mai deosebită decât celelalte, magii au tras concluzia că este vorba despre nașterea unui mare împărat. Atât de impresionată era puterea acestei stele, încât pe magi nu i-a dezamăgit sărăcia în care i-au văzut pe Hristos și Maica Domnului. Magii erau un fel de prim miniștri ai vremii lor, deci oameni foarte importanți. Acești magi și-au riscat poziția lor socială ca să Îl vadă pe Hristos

Despre motivele pentru care Maica Domnului nu a fost primită să nască. Despre motivele pentru care Dumnezeu a lăsat legile și despre conduita oamenilor când li se permite să nu respecte legile duhovnicești. Despre greșeala de a socoti că omul e pentru lege și nu legea pentru om. Hristos S-a născut în iesle pentru că oamenii au ținut cu strictețe legea

A treia zi de Crăciun. Lui Dumnezeu nu-i este plăcută autonomia pe care crede omul că o are. Aceasta este, de fapt, slujirea diavolului. Ce putea face bogatul căruia i-a rodit țarina? Putea să-și umple hambarele, iar ce i-a mai rămas să dea săracilor. Ori slujești lui Dumnezeu, ori slujești profitului (profit = mamona). Am ajuns să facem de mici o școală în care să învățăm cum să obținem profit din orice. Ajutăm un prieten ca și el să ne ajute, suntem binevoitori cu altul ca și el să fie binevoitor cu noi, la rândul său. Tot ce a făcut Mântuitorul a fost anti-profit

A doua zi de Crăciun; Soborul Maicii Domnului. Cel mai mare rău pe care-l poate face omul este să creadă că poate fără Dumnezeu, că trebuie să se desprindă de Dumnezeu, că nu are nevoie de Dumnezeu. Demonul l-a învățat pe om, încă din Rai, cum să fie autonom, să nu depindă de Dumnezeu. Trăsătura cea mai puternică și de neschimbat a sufletului omului este inter-dependența de Dumnezeu. Noi ramânem copiii Lui pentru totdeauna, orice am face

Scurt cuvânt despre Pavel al Neocezareii și alte anunțuri

Despre vremea în care s-a născut Mântuitorul. Hristos s-a născut în vremea supremei stăpâniri. Omul, participând la Creație, a început să își crească sentimentul narcisiac. Lui Dumnezeu nu îi place când privim lucrurile ca un om care posedă, care merită anumite lucruri pe care le are

Duminica dinaintea Nașterii Domnului. Două lucruri ne miră: omenia lui Iosif (față de Fecioara Maria) și tăcerea Maicii Domnului după întâlnirea cu Arh. Gavriil. ,,Nu voi spune vrăjmașilor tăi taina Ta!” Cele mai mici trăiri, cele mai mici întâlniri ale noastre cu Dumnezeu, degrabă le dăm pe față cu subiectivism și exagerare. Toate acestea intră în cârtirea, în batjocura lumii. Ne facem păcate mari dacă propovăduim Cuvântul lui Dumnezeu fără să avem binecuvântarea asta, rânduiala asta. Pentru că s-ar putea să insistăm unde nu trebuie, să exagerăm și astfel să se mânjească numele lui Dumnezeu pentru totdeauna în inimile celor care ne ascultă

programul pe săptămâna viitoare

Despre Sf. Ignatie Teoforul. Despre a patra cerere din Tatăl nostru: {Pâinea noastră cea de toate zilele”. Această cerere este prima care se referă la trebuințele pământești. Despre motivul pentru care spunem ,,Da-ne-o noua astazi”. Despre semnificația faptului că împărtășania se strică și aghiasma nu. Dumnezeu vrea să ne apropiem din nou de împărtășanie pentru a nu pierde legătura cu El. Dumnezeu nu se plictisește de om și vrea o legătură constantă cu omul

Pilda celor poftiți la cină. Alocăm 99% din toata puterea noastră (spirituală, emoțională, psihică, trupească) averilor (pământul/țarina), simțurilor (cele 5 perechi de boi), căsătoriei și/sau relațiilor inter-umane (femeia), iar 1% alocăm întâlnirii cu Dumnezeu, când tot despre acestea vorbim. Întâlnirea dezinteresată de problemele noastre, doar cu Dumnezeu, contează enorm și rămâne în veșnicie! Valorează cât miliarde de rugăciuni. Sunt doar 2-3 astfel de momente într-o viață. Pentru cel mai important lucru nu avem timp ... Mai degrabă vor intra la Marea Cină a Împărăției cei care n-au avut această povară a investiției în averi, în ei înșiși, în relații inter-umane și care au avut șansa de a fi mai apropiați de Dumnezeu

programul pe săptămâna viitoare (totuși, Sf. Elefterie e miercuri)

scurt cuvânt. Expoziția are loc la subsolul Bisericuței

La sfârșitul Liturghiei

Tămăduirea femeii gârbove. Credința noastră e slabă. Mi se pare o boală a sfârșitului de lume în care suntem, în sensul că Mântuitorul însuși a spus: ,,Oare când se va întoarce Fiul Omului pe pământ va mai găsi El credință?” Nu a zis de dragoste sau de orice alta virtute pentru că dacă nu avem credință vie, corectă și curată, celelalte virtuți se strâmbă. Credința este ceva din afara omului, e ca o ușă de acces spre lumea de dincolo. La prima impresie credința poate părea o formulă matematică sau dogmatică. Nu e așa! Credința e ceva foarte viu. Credința adevarată este întâlnirea cu o persoană dar nu așa pipăibilă, trupește, ci launtrică, interioară, neîncetată. Și în legăturile dintre oameni mai puțin contează apropierea trupească, decât apropierea sufletească. Pr Arsenie Boca le spunea oamenilor care s-ar fi bucurat să-l atingă: ,,Nu asta-i bucuria, mă, să mă vedeți sau să mă atingeți, ci luați în seamă cuvintele mele, că mai mult se bucură Dumnezeu și mai mult mă bucur io. Asta e adevărata apropiere de mine.” Și la Dumnezeu este la fel

programul pe săptămâna viitoare

Dumnezeu nu este numai un creator care care a făcut creația și apoi a abandonat-o, așa cum cred deiștii...Dumnezeu se îngrijește de lucrarea Sa. ,,Facă-se voia Ta” înseamnă să am atâta credință încât să vreau ce vrei Tu pentru mine. Tot păcatul vine de la felul cum ne raportăm la necesitățile noastre