Părintele Ciprian Negreanu

Despre înmulțirea care ține de suflet, netrupească, la care ne-a chemat Dumnezeu

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)

Locul lui Dumnezeu în inima omului să fie luat de diavolul. ,,La cel ce nu ascultă, nu strica vorba"(Pr. Arsenie Boca). Când vine vremea încercărilor, rămâi ca înainte. A fi martor, mărturisitor și martir al dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu pe pământ înseamnă a ți se ierta o mulțime de păcate.

Cei care au râvnă, evlavie, cinstire, harul preoției/diaconiei îi ajută să rodească, să facă și mai mult bine, să se înmulțească darurile Duhului Sfânt în ei. Prietenia se vede la încercări. Orice primire a harului dumnezeiesc cu nepăsare, ca un furt în care tu promiți, zici că vrei dar nu vrei poate fi foarte periculos(poate duce la sinucidere). O parte din starea de plictiseală, neputință, secătuire interioară a inimii, sufletului, minții, din nesfârșitele gânduri care vin asupra minții, e din pricina faptului că omul se apropie formal de Dumnezeu și Dumnezeu îl ajută prin această secătuire, neputință de a-L găsi pe Dumnezeu-aceasta e cea mai frumoasă și înaltă atenționare. Nu există moment mai viu de a-L căuta pe Dumnezeu decât atunci când îi simți lipsa. Tocmai lipsa și căutarea lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu există. La fel, sufletul nu-și poate imagina ca va muri definitiv; asta-i o dovadă a existenței veșniciei și a lui Dumnezeu. ,,Încordarea continuă, ziua și noaptea, de a-L căuta și a-L găsi pe Dummezeu este esența vieții duhovnicești"(Pr. Sofronie). Prin această secătuire, Dumnezeu te cheamă acolo unde se zidește sufletul, unde sunt izvoarele cele adânci ale harului, la baza ființei tale. Cu cât harul spre care vrei tu să tinzi este mai mare și nu ești în consonanță cu el, cu atât acest gol interior e mai mare și începe lupta interioară spre a-l rezolva; Dumnezeu vrea să te ridice de jos și cere de la tine o mult mai mare și constantă luptă.

Nașterea Maicii Domnului

Despre problema numelor și a împătimirii de chestiile personale. Noi acoperim frumusețea numelui lui Dumnezeu cu care ne-a chemat cu tot felul de acoperăminte care zicem că-s personalitatea noastră dar nu sunt, ele țin de neamul nostru, de familie, de educația noastră, de propriile noastre alegeri(rele de multe ori). Fiecare făptură aduce cu ea o anumită individualitate pe care cei mai mulți tocmai pentru că-i a lor personală, a neamului/familiei lor, o țin mai strictă decât lucrurile mari, dumnezeiești. Mândria de a nu-ți lepăda haina ta(,,că așa sunt eu, că așa m-am pomenit eu, așa am ales eu") se pedepsește-nu ai ce căuta la nunta Fiului de Împărat. Alegerile noastre, tradițiile, rânduielile, dacă le pui pe primul loc nu-ți dau haine netrecătoare cu care să călătorești o veșnicie alături de Dumnezeu. Dacă acestea sunt în consonanță cu porunca lui Dumnezeu, te odihnesc și îți dau putere pe calea lui Dumnezeu, le ții; dacă nu, nu. După ce-ți cunoști numele tău după care te-a zidit Dumnezeu, adică, chipul lui Dumnezeu după care te-a zidit și spre care trebuie să tinzi și să te asemeni dar care este cumva personalizat la fiecare, are altă nuanță, cunoști și numele celuilalt(gândul veșnic, frumos cu care Dumnezeu l-a zidit pe celălalt, pe care acesta îl are în inimă și care poate e acoperit cu multe păcate și hotărâri vremelnice). Durerea cea mare este că noi poate foarte puțin vom descoperi din numele cu care suntem chemați, din acest chip și ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu ca niște caricaturi pocite numai că vom auzi și vom vedea în ochii lui Dumnezeu adevăratul nume cu care eram chemați. Singura modalitate prin care să-ți luminezi numele și să-l aduci în fața lui Dumnezeu e să zici: ,,Doamne, nu știu nimic, nu pot nimic, ajută-mă Tu"...smerenia absolută. Trebuie să-ți pui la îndoială tot(ex. ,,dar de ce să cred eu că-i mai bine decât celălalt; dar de ce să socotesc eu că această pornire e bună "), toate să le aduci în fața lui Dumnezeu, să le lași în mâna Lui și să-i ceri ca El să lucreze. Să prețuiești cele bune dar să nu le urci pe un piedestal:,,Doamne, dacă nu-mi sunt de folos aceste virtuți, ia-le de la mine; dacă acestea mă duc în fundul iadului nu-mi trebuiesc". Temelia noastră trebuie să fie în Dumnezeu, nu în calitățile noastre/puținătățile/ce vom face.

Cinci semne ale prezenței Duhului Sfânt la om după Pr. Dumitru Stăniloae

Despre problema numelor

Pilda lucrătorilor viei

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Pilda tânărului bogat. Despre tipurile de bogăție și legătura cu sufletul omului

Despre părinții duhovnicești și relația lor cu părinții trupești

Pilda datornicului nemilostiv

Dumnezeu răspunde fix la ce întreabă oamenii. De ce trebuie să ne rugăm

Adormirea Maicii Domnului. Doar câteva motive pentru care trebuie să o cinstim pe Maica Domnului

Vindecarea lunaticului

Schimbarea la Față a Domnului