Părintele Ciprian Negreanu

Soborul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.

Epifania Domnului nostru Iisus Hristos - Botezul Domnului. Despre faptul că toată Evanghelia are un răsunet interior pentru fiecare dintre noi. În vremea Mântuitorului, Ioan Botezătorul a fost glasul celui ce strigă în pustie ”Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui!”, iar în zilele noastre cel ce strigă în pustia sufletelor noastre este glasul conștiinței. Sfaturile pe care le dădea Ioan Botezătorul celor ce veneau la Iordan, erau morale, firești, așa cum este și glasul conștiinței. Un alt rost al acestui glas din noi, asemenea lui Ioan Botezătorul, este să ni-l arate pe Hristos, să ne ducă la El.

Despre zidirea din nou a lumii, care a început odată cu venirea Sf. Ioan Botezătorul la Iordan și botezul Mântuitorului. Fiecare zi a Facerii are răsunet în Evanghelia după Ioan, în întreaga activitate a Mântuitorului pe pământ și după Înălțarea la Cer.

Duminica dinaintea Botezului Domnului - Despre Focul Duhului Sfânt. Pocăința este începutul botezului cu Foc despre care zice Mântuitorul. Glasul conștiinței ca foc al Duhului Sfânt. Credința și rugăciunea sunt ca o ardere continuă pentru cei ce se nevoiesc pe calea lui Dumnezeu.

Despre Botezul Domnului. Sfaturile lui Ioan Botezătorul pentru cei ce veneau la Iordan să se boteze. Hristos a fost mărturisit de către 3 persoane: Ioan Botezătorul, Dumnezeu-Tatăl - prin cuvântul ”Acesta este Fiul meu Cel iubit întru Care am binevoit.” - și de către Duhul Sfânt care s-a coborât peste El.

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului. Despre punerea numelui lui Iisus. Despre pierderea și găsirea în templu a copilului Iisus, pe când avea 12 ani. Deși era copil, era om și Dumnezeu, avea înțelepciunea dumnezeiască încă de atunci și aceasta i-a uimit pe farisei și cărturari. Ei Îl întrebau și El le răspundea.

Continuare a cuvântului de la Liturghie. Despre faptul că fariseii și cărturarii erau uimiți de cuvintele înțelepciunii pe care le spunea copilul Iisus și le primeau cu ușurință pentru că era un copil necunoscut, vulnerabil, străin de ei, dar când Iisus a ajuns la maturitate, a devenit o prezență constantă și puternică în cuvânt, nu L-au mai ascultat, nu L-au mai crezut, L-au criticat, pentru că le putea afecta imaginea și poziția lor în societate. La fel facem și noi cu oamenii mari sau mai buni decât noi, iar după ce aceștia mor, începem să le recunoaștem măreția, îi cinstim; suntem asemenea fariseilor pe care i-a certat Mântuitorul că zidesc mormintele prorocilor pe care i-au omorât părinții lor.

Duminica după Nașterea Domnului - despre Dreptul Iosif și faptul că prin lucrarea sa de tâmplar i-a slujit lui Dumnezeu, i-a făcut loc de adăpost lui Hristos prin toate locurile în care au ajuns din Israel până în Egipt. Despre păstorii care au primit de la îngeri vestea nașterii Mântuitorului - mica lor faptă bună de a-i primi pe Iosif și pe Maica Domnului în peștera lor, i-a învrednicit să-i vadă pe îngeri și să audă cântarea lor de slavă adusă lui Dumnezeu.

Atât Maica Domnului, cât și dreptul Iosif, făcuseră un legământ de a-și dedica viața lui Dumnezeu. Acest fel de legământ era cunoscut în rândul esenienilor (nazireilor) care trăiau ca niște monahi în jurul Mării Moarte, așteptând împlinirea prorociilor despre Mesia. Neamul lui David îi ocrotea pe acești esenieni și unii dintre ei le urmau felul de viețuire. De aceea nu a fost nicio rușine faptul că Hristos nu s-a căsătorit deoarece era cunoscută tradiția esenienilor care își dedicau viața lui Dumnezeu. Despre prorocia că Hristos se va naște din ”femeie fără de bărbat”. Dumnezeu lucrează prin toate evenimentele care se pretec în lume, chiar dacă pare că El nu este prezent, pentru că vedem că răul biruiește prin mâna oamenilor. Să nu ne înfricoșăm pentru că toate sunt în mâna lui Dumnezeu.

A treia zi de Crăciun - despre cei trei magi.

A doua zi de Crăciun - Soborul Maicii Domnului. Despre nașterea fără dureri a Maicii Domnului și înțelesul profețiilor despre aceste dureri.

Despre cei 3 magi care au fost creștinați de apostolul Barnaba și au murit în anul 54 de la nașterea lui Hristos. Marco Pollo ajunge in cetatea Shevah (în nordul Persiei), unde au fost înmormântați cei 3 magi și povestește că a văzut trupurile lor întregi. O parte din moaștele lor se pare că sunt în marea catedrală din Koln (Germania), de pe la 1194. Despre religia zoroastristă, Zaratustra, prorocul Daniel și prorocia că se va naște Mântuitorul și acesta va fi din neamul iudeilor.

Despre nașterea Mântuitorului și motivele pentru care s-a făcut recensământul în acea vreme.

Duminca dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților părinți după trup ai Domnului (Genealogia Mântuitorului)

Despre Maica Domnului și seminția lui David; diverse întrebări și răspunsuri.

Despre păcatele opritoare de la Împărtășanie, strigătoare la cer. Răbdarea celor ce sunt nedreptățiți în lumea aceasta - oameni slabi, vulnerabili, necăjiți, neștiuți de nimeni - care nu și-au pierdut credința în Dumnezeu, răbdarea acestor oameni mai ține lumea și sfărâmă neîncetat porțile iadului. Aceasta este biruința și puterea lui Dumnezeu asupra celui rău.

Pilda celor poftiți la cină

Motivele pentru care Pr. Arsenie a fost scos din Mănăstirea Sâmbăta și dus la Prislop. Despre greco-catolicii din Ardeal și trecerea lor la ortodoxie - forțată de către comuniști.

Despre căderile interioare ale omului și urmările acestora în întreaga făptură. Despre faptul că suntem legați de toți oamenii și de toată făptura, iar sfinții își asumă total această legătura, își asumă păcatele tuturor. Dumnezeu nu vrea să ne separăm unii de alții. Toată taina Evnagheliei aceasta este: că Hristos a venit în lume pentru a-și asuma tot păcatul lumii și pentru a ne învăța să facem și noi la fel. De aceea Mântuitorul ne îndeamnă să ne rugăm zicând ”Tatăl nostru”, nu ”Tatăl meu”.

Tămăduirea femeii gârbove.