"Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: 'N-am nici o plăcere de ei ...'"

Eclesiast cap. 12, 1

Răspunsuri la întrebări ale taţilor creştini

Posted on May 8, 2017 in Conferinte, Evenimente, Noutăţi, Slider | 0 comments

Răspunsuri la întrebări ale taţilor creştini
Hristos a inviat!
 
Vineri, 12 mai 2017, părintele Ciprian va încerca să răspundă la întrebările taţilor creştini din Biserica Studenţilor. Întâlnirea va avea loc la ora 18:00 în sala C1 a Cantinei Studenţilor şi se adresează în mod special taţilor. Reamintim faptul că a mai fost o întalnire de acest gen pentru mame şi va mai fi încă una în luna iunie pentru părinţi.
 
Evenimentul se desfăşoară în cadrul proiectului Şcoala Familiei derulat la Biserica Studenţilor.
 
Să fie cu folos!
 
A.S.C.O.R. Cluj
 

 

Înregistrarea audio se poate asculta aici.

 

 

Read More

Proiectul ȘCOALA FAMILIEI – “Alimentaţie sănătoasă”

Posted on May 4, 2017 in Ateliere, Evenimente, Noutăţi, Slider | 0 comments

Proiectul ȘCOALA FAMILIEI – “Alimentaţie sănătoasă”
Continuăm Proiectul Școala Familiei în bisericuța noastră, proiectul inițiat de biofiz. dr. Virgiliu Gheorghe pentru participanţii înscrişi în cadrul proiectului.
Read More

Răspunsuri la întrebări ale mamelor creștine

Posted on May 4, 2017 in Conferinte, Evenimente, Inregistrari video, Noutăţi | 0 comments

Răspunsuri la întrebări ale mamelor creștine

Părintele Ciprian Negreanu a ținut această conferință, în data de vineri, 28 aprilie 2017. În cursul lunii mai 2017 va urma o conferință similară despre tați iar în iunie tot dânsul va răspunde la întrebările familiilor creștine din comunitatea ASCOR Cluj(nu s-au filmat ultimele 3:30 minute…dar ele apar totuși pe înregistrarea audio care se poate asculta aici).

 

 

Read More

Pelerinajul “ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA”

Posted on Apr 23, 2017 in Albume foto, Noutăţi, Pelerinaje, Slider | 0 comments

Pelerinajul “ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA”

„Să faceți ce am făcut noi!”

Pelerinaj dedicat martirilor care au pătimit în închisorile comuniste

 

Tatiana Onilov

 

            Cu ocazia anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, a organizat în perioada 28 aprilie – 2 mai primul tur național al pelerinajului dedicat tuturor celor care au pătimit în timpul regimului concentraționar comunist din România. Traseul a cuprins cele mai importante închisori comuniste, morminte și mănăstiri, care încă mai poartă vie amintirea celor care au pătimit, care au suferit, dar care au ieșit biruitori din toate detențiile. ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA a fost laitmotivul acestui periplu duhovnicesc.

            Pelerinajul dedicat mărturisitorilor martiri români din temnițele comuniste a fost gândit de către membrii ASCOR încă de la începutul anului universitar sau poate chiar mai de demult. Pe parcursul anilor, tinerii au avut bucuria de a-i întâlni pe mulți dintre foștii deținuți politici, având șansa, cu diferite ocazii și în diverse împrejurări, de a asculta mărturiile domnilor Demostene Andronescu, ale lui Nicolae Purcarea, ale eruditului profesor universitar Raul Volcinschi, ale doamnei Aspazia Oțel Petrescu, precum și ale altor pătimitori care astăzi nu mai sunt printre noi. Dorința de a-i cinsti, dorul de a da mână cu eroii neamului care încă mai sunt în viață și de a le mulțumi pentru jertfa adusă i-a determinat pe cei din conducerea asociației tinerilor creștini ortodocși din Cluj să organizeze această călătorie de mare valoare duhovnicească. Drumul a fost lung, ritmul alert, destinațiile multiple; din când în când își mai făcea loc oboseala, dar, așa cum mărturisesc participanții, „pelerinajul a deschis noi înțelesuri, a pus bazele unor noi începuturi, a revelat adevăruri de mulți neștiute, a ridicat semne de întrebare referitoare la ceea ce ar trebui să facă tânăra generație pentru a fi în duhul celor care au murit pentru neam, înghițiți de un regim nimicitor de valori, dar a adus și multe bucurii, mai ales după întâlnirile cu cei de pe urmă cavaleri, reprezentanți ai generației luptătoare pentru Ortodoxie, pentru neam și pentru țară. „Toate cărțile, toată literatura concentraționară nu valorează cât o întâlnire cu acești oameni!”, a fost unul dintre gândurile lui Mihai, care la final de pelerinaj și-a exprimat nădejdea că tânăra generație va ști să facă ce au făcut ei, neînfricații Don Quijoți ai spațiului carpato-danubiano-pontic.

 

Prima zi

Penitenciarul de la Gherla, mina de la Baia-Sprie, Memorialul Durerii de la Sighet, Mănăstirea Petru Vodă

            În drum spre Gherla, aflăm povestea „Îngerului închisorilor comuniste”. Se citește un amplu articol despre Greti, tânăra care a făcut cele mai frumoase și mai dătătoare de nădejde gesturi pentru deținuții politici de la Gherla. De la geamul casei ei, situată vizavi de penitenciar, a comunicat cu cei de după gratii prin diferite metode ingenioase. Gertrud Bader, o adolescentă care a înfruntat regimul cu multă dârzenie și curaj, este o mărturie zguduitoare că mila, străpungerea inimii, dorința de a ridica povara de pe umerii greu aplecați ai unor nevinovați trimiși în penitenciare pentru vina de a-și fi iubit țara și de a-și fi apărat credința pot trece printre zăbrele și printre ziduri. A învățat alfabetul Morse și a comunicat cu osândiții de-a lungul mai multor luni la sfârșitul anilor ’50, transmițându-le vești din afară, dar și aflând poveștile lor de viață. A reușit să organizeze pentru ei întâlniri clandestine cu rudele și cu iubitele lor. Condiția pentru ca întrevederea să se producă era ca logodnicele și soțiile celor închiși să vină în cimitirul situat chiar lângă zidul închisorii. Mai trebuia ca vizitatoarea să aibă în mână un buchet mare de flori albe sau roșii, astfel încât cel care o aștepta să o poată vedea de la geamul temniței.

            Astăzi, există mărturii ale foștilor deținuți politici despre adolescenta care le-a adus o oază de lumină în hăul ce le-a înghițit cei mai frumoși ani de viață. Greti a fost pentru mulți întemnițați „îngerul dătător de nădejde”, a fost lumina din capătul tunelului. Într-un regim atroce era cu neputință ca această activitate să se desfășoare pe o perioadă mai îndelungată. La data de 8 august 1958, la vârsta de doar 17 ani, Gertrud Bader a fost arestată și condamnată la șapte ani de închisoare. A petrecut doi ani în închisorile comuniste, trecând prin penitenciarele de la Cluj, Miercurea Ciuc și la sfârșit, după ce a fost grațiată, a fost dusă chiar la Gherla, fiind eliberată după câteva săptămâni.

            În prezent, după ce a petrecut o bună parte din viața ei în Germania, distinsa doamnă își duce traiul chiar la Cluj, alături de soțul bolnav de Alzheimer, pe care îl îngrijește cu abnegație. La cei 75 de ani, Gertrud Bader, după căsătorie Czell, nu își arogă rolul de eroină, dimpotrivă, îi displace întru totul acest apelativ și chiar îl refuză din start, menționând că ea a fost „doar un copil puternic, pe când adevăratele femei-eroine au fost cele din închisori, care au stat departe de familie și de copii lor”.   

 

Penitenciarul de maximă siguranță de la Gherla

            Povestea de viață a adolescentei Greti a răscolit sufletele pelerinilor. La încheierea articolului despre tânăra temerară ne apropiam de penitenciarul de maximă siguranță din Gherla, prima destinație din pelerinajul care avea să dureze cinci zile și pe parcursul căruia aveam să aflăm încă multe alte biografii uluitoare ale unor personalități marcante ce au dat dovadă de vitejie, demnitate, solidaritate, jertfă, atât în timpul detenției lor, cât și la ieșirea în libertate. La intrarea în închisoarea din Gherla ne-a întâmpinat Părintele Petru Adrian Drăgan, preotul misionar de mai bine de 20 de ani la capela din incinta închisorii. Timp de aproape o oră, ne-a povestit despre istoricul capelei, despre tipologia deținuților, despre activitățile lor, dar și despre programul liturgic la care participă cei care își execută la Gherla pedeapsa privativă de libertate.

            La ieșirea din capelă, Părintele Petru Adrian ne îndeamnă să mirosim cedrul din curte. Miroase a portocală, a primăvară, a dor de viață. Oare deținuții din timpul regimului comunist au putut mirosi vreodată un fir de cedru? Nu știm, dar simțim că mireasma osemintelor lor găsite de-a lungul timpului în gropile comune din închisorile și din toate coloniile de muncă silnică din România cuprinde acum toata primăvara, tot mirosul reînvierii neamului nostru. Doar așa putem înțelege afirmația Părintelui Ioan Iovan: A fost frumos la Gherla.

 

Baia Sprie, Sighet, Mănăstirea Petru Vodă

            Ne continuăm drumul. Mergem spre mina de la Baia Sprie – astăzi o ruină –, dar care adăpostește atâta istorie. La intrarea în fosta mină, cu binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, a fost ridicat un mic paraclis unde sunt moaștele Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor. Intrarea in paraclis e simbolica: niște șine, aidoma acelora pe care odinioară erau transportate roabele grele împinse de deținuții politici. Un paznic ne iese în cale și ne spune că în prezent mina este insolvabilă. Am încercat să aflăm mai multe detalii despre evenimentele de la mină, dar întrebările noastre au rămas fără răspunsuri concrete. Se pare că prea puțin se știe despre pătimirile din acest loc. Cu toate acestea, ne-am simțit împliniți că am ajuns aici, că am făcut un scurt popas și că am cântat Hristos a Înviat! și pentru cei care s-au prăpădit la Cavnic și la Baia Sprie.

            La Sighet vizităm Memorialul Durerii. Redescoperim spațiul unde an de an se adună tot mai multă informație. Pereții memorialului sunt tapetați cu fotografiile multor martiri care s-au perindat prin spațiul concentraționar românesc al secolului trecut. Hărțile cu închisorile comuniste, dar și cele cu locurile unde deținuții erau exterminați prin munca extenuantă, ilustrarea penitenciarelor pentru femei și elevi, fostele celule organizate după diverse tipuri de informație (conținând date despre falsificarea alegerilor înainte de instaurarea Partidului Comunist în România, despre restructurarea Securității, despre instaurarea în funcțiile cele mai importante a oamenilor aserviți Moscovei, despre felurile de tortură aplicată în temnițe, despre deportarea familiilor în Bărăgan, despre deportarea basarabenilor, despre lichidarea elitei și a liderilor politici ai vremii, despre colectivizare care a contribuit la exproprierea țăranilor, despre rezistența din munți etc.) contribuie la înțelegerea, dar mai ales la asumarea trecutului. Suntem responsabili pentru păstrarea adevărului netrunchiat și pentru cinstirea memoriei celor care au considerat, în frunte cu Petre Țuțea, că: „dacă au murit în lanțuri și în haine vărgate, nu ei au făcut cinste poporului român, ci poporul român le-a făcut lor cinste să moară pentru el”.

            În capela memorialului cântăm Hristos a Înviat!, după care purcedem din nou la drum lung. Peste tot ne însoțesc florile de măr, verdele crud, petecul de cer senin, soarele și galbenul plin de viață al rapiței. E ca și cum am avea posibilitatea de a pune în balanță durerea, chinul, suferințele celor care au trecut prin închisori cu marele dar pe care îl avem noi, cel de a contempla natura, de a Îi da Slava lui Dumnezeu pentru toate și de a înțelege catastrofa sufletească a celor care în temnițe fiind năzuiau, visau, adulmecau natura doar din amintiri.

            Târziu, ajungem la Mănăstirea Petru Vodă, unde, cu ultimele puteri, participăm la privegherea de noapte, la Liturghia a cărei binecuvântare de final întâmpină zorii unei noi zile. Ne închinăm la moaștele din Biserică; nerăbdători ne plecăm genunchii la mormântul Părintelui Iustin Pârvu. Pe fiecare dintre cele patru coloane de piatră care înconjoară mormântul scrie câte un cuvânt-cheie care ne atenționează parcă să ne presărăm viața cu: rugăciune, ascultare, pocăință și unitate.  

 

A doua zi

Mănăstirea Petru Vodă, întâlnire cu doamna Aspazia Oțel Petrescu, Mănăstirea Diaconești, popas la Târgu Ocna, Mănăstirea Poiana Mărului

            Dimineața, mergem la cimitirul mănăstirii pentru a aduce recunoștință, rugăciune și psalmodiere Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, poetului Radu Gyr, prin ei, tuturor celor care au pătimit. Îngenunchem iar și iar la mormântul Părintelui Iustin Pârvu.

            Plecăm spre Roman. Ne așteaptă o întâlnire cu doamna Aspazia Oțel Petrescu. Ne cuprinde o tainică stare de emoție, dar încă nu știm ce val de bucurie, ce trăire, ce sensibilitate și gingășie ne vor învălui când o vom întâlni pe doamna martiră mărturisitoare a neamului nostru.

            La Roman e timp frumos. La Roman, într-o casă cu doua odăi, intră aproape 50 de tineri dornici de a săruta mâna celei care încă mai da mărturie despre patimile, jertfa, dar și despre creșterea duhovnicească a reprezentanților generației din 1948 din care a făcut parte. Mult îmbătrânită, mult slăbită, mult împuținată trupește, dar foarte stoică, doamna Aspazia Oțel Petrescu îi întâmpină pe fiecare în prag, îi îmbrățișează, îi sărută, având pentru fiecare câte un cuvânt de mângâiere, câte o exprimare a mirării pentru multa tinerețe care îi pășește pragul. „Câtă tinerețe! Nu mai nădăjduiam să îmbrățișez atâtea suflete tinere. Ești înalt ca un brad”, îi spune doamna Aspazia unuia dintre băieții care se apleacă cu multă evlavie și cade în brațele purtătoarei de jertfă, vrând, parcă, să îi mângâie durerea care, în timp, s-a preschimbat în bucurie.

            Apoi, ne-am așezat să o ascultăm. Și ochii noștri nu s-au mai putut dezlipi de ochii când surâzători, când plini de lacrimi, când încurajatori ai doamnei neamului românesc. Ne-a vorbit neîntrerupt timp de două ore și cât ne-ar mai fi istorisit dacă nu ar fi trebuit să plecăm. Toate cuvintele dumneaei au putere și trăire. Ne-a vorbit despre discernământ, despre bucuria inimii, despre nădejdea și încredințarea de neclintit că Dumnezeu poate transforma orice rău în cel mai mare bine. Ne-a sfătuit să nu deznădăjduim niciodată. Cel mai mult a vrut să accentueze că nimeni nu ar trebui să îi judece nicicând pe cei care au căzut în temnițele comuniste, mai ales pe cei de la Pitești, pentru că ei toți au fost victimele unor torturi care au depășit limita firii umane, lepădarea lor fiind rezultatul unei lucrări demonice de pervertire a chipului omenesc. Potrivit doamnei Aspazia Oțel Petrescu, osândiții care au suportat schingiuri de neimaginat nu au avut libertatea de a alege, libertate pe care nici Însuși Dumnezeu nu o încalcă, căderea lor nefiind deliberată, ci programată și indusă de către toți cei care au experimentat cât poate suporta firea umană.

             La sfârșit ne-a încurajat și ne-a mărturisit că toată viața ei, atât în timpul detenției, dar și după eliberare, a avut în minte două sfaturi pe care le-a primit de la Părintele Arsenie Boca înainte de a fi fost încarcerată. „Cel ce vrea să scadă la crucea lui mai mult își adaugă” și „Trebuie să știi să ții lumânarea aprinsă în mijlocul furtunii” au fost sfaturile marelui duhovnic pentru cea care avea să sufere enorm, dar care avea să biruiască.

            Cu greu ne-am despărțit de doamna Aspazia Oțel Petrescu. Pe chipurile multora se vădea emoția intensă, lacrimile care șiroiau, dar și recunoștința de a o mai fi întâlnit pe martira care a petrecut 14 ani în temnițele comuniste pentru un crez de care nu s-a lepădat nicicând.  

            La Mănăstirea Diaconești, am avut parte de un scurt, dar hotărât cuvânt de întărire al Părintelui Amfilohie Brânză. Maicile de aici ne-au omenit cu o masă îmbelșugată. Ne așteptau cu drag de dimineață. Dragostea lor s-a revărsat lin peste sufletele tinere.

            Am făcut un scurt popas și la cimitirul din spatele închisorii de la Târgu Ocna. Nu puteam ocoli locul unde a pătimit Sfântul Închisorilor. La troița din inima cimitirului, la poalele căreia dăinuie chipul lui Valeriu Gafencu, ne-am adunat tăcut. Un șuvoi cald, cu picături mari, aidoma unei binecuvântări, ne-a mângâiat frunțile.  

            Plecând de la Târgu Ocna, gândindu-ne la ziua care s-a scurs, mulți dintre noi și-au făgăduit că se vor mai întoarce cât de curând în această parte a țării.

            Spre seară, cărările unui drum forestier de vreo trei kilometri trebuia să ne ducă spre un nou loc de găzduire. Această porțiune de drum a fost parcursă de majoritatea pelerinilor pe jos. Cu lanterne, intonând Cântările Învierii, după o jumătate de oră, am ajuns la destinație, la Mănăstirea Poiana Mărului. Părintele stareț Dionisie ne-a întâmpinat și cu multă grijă ne-a repartizat la locurile de cazare.

            La Poiana Mărului ne-am bucurat de natură și de liniște, dar mai ales de Liturghia de duminică. Aceasta este o mănăstire cu multă istorie în spate, fiind locul unde s-a nevoit Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Astăzi, așezământul monahal adăpostește o obște mică, dar cu multă rânduială.

 

A treia zi

Penitenciarul de la Râmnicu Sărat, Mănăstirea de la Poarta Albă, mormântul Părintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol, Mănăstirea Sfântul Ioan Casian

            După Liturghia de la Mănăstirea Poiana Mărului, desfășurată într-o liniște aproape totală, după bucuria de a fi luat masa în sânul naturii, dar și după vizitarea vechii biserici de lemn cu hramul „Nașterii Maicii Domnului”, care datează din anul 1733, fiind ctitoria Ieroschimonahului Vasile, purcedem din nou la drum. În această zi aveam să adunăm diverse emoții: de la îndurerare și consternare, la netăgăduit de multă bucurie și entuziasm. De altfel, nu doar stările sufletești au fost diferite, dar și peisajele naturii care s-au perindat.

            La închisoarea din Râmnicu Sărat am intrat în celulele unde au fost zidiți de vii, izolați totalmente, liderul politic sau, cum mai este numit, „liderul moral al României” Corneliu Coposu, țăranul Ion Mihalache, dar și Corneliu Zelea Codreanu. Închisoarea e în paragină, dar fiecare zid, fiecare ușă scârțâindă, fiecare geam ferecat cu grele zăbrele povestește despre durerea ce s-a încuibat în acest penitenciar. Despre lucrurile mai puțin știute din închisoarea tăcerii ne relatează domnul Nicu, paznicul de aproape 20 de ani al acestei instituții a ororii. Descoperim în povestitorul care ne face turul temniței un om cu inimă largă, știutor a tot ce s-a întâmplat aici, dornic de a păstra vie memoria celor care după 6-8 ani de izolare prin tăcere și-au pierdut graiul, iar la ieșire au reînvățat să vorbească. De la domnul Nicu aflăm detalii despre activitatea lui Alexandru Vișinescu, fost comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, care a deținut și alte poziții în sistemul penitenciar comunist, activând la începutul anilor ’50 în unitățile carcerale Mislea și Jilava. Rămânem uluiți când ni se spune că torturile de aici erau atât de multe și atât de intense, încât Alexandru Vișinescu era nevoit să apeleze la echipajele de pompieri pentru a spăla pereții de sângele celor supuși supliciilor. De altfel, potrivit mai multor surse, Alexandru Vișinescu se consideră a fi vinovat de moartea a 12 deținuți politici, care au fost bătuți, înfometați și lăsați fără medicamente. La penitenciarul Râmnicu Sărat un văl de îndurerare și tristețe ne cuprinde pe toți.

            Totuși, după această stare apăsătoare, ne mai înviorăm la ieșirea din curtea închisorii. Domnul Nicu ne petrece cu un zâmbet larg, ne face cu mâna și ne spune că ne mai așteaptă.   Și nu reușim să ne revenim, că ajungem la Poarta Albă, acolo unde a fost ridicată, tot cu binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, Mănăstirea Tuturor Sfinților Români. Faptul că am ajuns pe înserat, nu a împiedicat-o pe Maica stareță Eleodora să ne întâmpine ca pe niște oaspeți mult așteptați. În Maica Eleodora am descoperit chipul maternității jertfelnice, dar și al monahiei dedicate misiunii pe care o are de îndeplinit la Poarta Albă. Suntem uimiți de frumusețea mănăstirii ridicată într-un timp foarte scurt pe locul unde în timpul regimului comunist a fost cel mai sângeros șantier pentru deținuții care au fost osândiți să muncească la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră. Maica Eleodora ne îmbie să venim la hramul mănăstirii, spunând că nu putem lipsi de la un praznic atât de important pentru neamul nostru. Această monahie, cândva o femeie de afaceri de succes, știe să le rânduiască pe toate la cel mai înalt nivel. Nu doar abilitățile de organizator o ajută, ci, mai ales, sfătuirea cu Părintele Iustin Pârvu. „Îmi răspunde ori de câte ori am nevoie. Intervine foarte rapid și cu răspunsuri concrete”, ne mărturisește Maica Eleodora. La plecare, nu ne lasă până când nu îi promitem că vom mai reveni. Ne va aștepta cât de curând. O credem, pentru că ne-a copleșit cu dragostea și bucuria sinceră încă de când am intrat în mănăstire.

            Ne mai rămâne timp să ne închinăm la mormântul Părintelui Arsenie Papacioc și, de la Techirghiol, să ajungem la Mănăstirea Sfântului Ioan Casian.

 

A patra zi

Mănăstirea Sfântului Ioan Casian, penitenciarul de la Jilava – întâlnire cu foștii deținuți politici Marcel Petrișor și Jacques Iamandi, Mănăstirea Cernica, închisoarea de la Pitești

 

            Cea mai lungă, cea mai plină de încărcătură emoțională, de trăire duhovnicească, dar și cea mai evenimențială a fost cea de-a patra zi a pelerinajului.

            De dimineață, la Mănăstirea Sfântului Ioan Casian am mers la peștera Sfântului Ioan, de unde am admirat peisaje extraordinare oferite în dar de primele zile însorite de mai. Starețul mănăstirii, Protosinghelul Iustin Petre, ne-a vorbit cu multa bucurie. Apoi ne-a binecuvântat pentru drum. Urma să ajungem la Jilava.

            La Jilava ne așteptau doi cavaleri ai aceluiași crez, doi pătimitori care s-au perindat în majoritatea închisorilor comuniste. Am petrecut două ore cu domnii Marcel Petrișor și Jacques Iamandi, parcurgând la pas Fortul 13 Jilava. S-au derulat amintiri și povestiri din timpul detenției acestor incurabili luptători pentru neam. Domnul Marcel Petrișor, un povestitor de mare calibru, ne-a cucerit. Printre amintirile apăsătoare despre cele mai negre zile petrecute la Jilava alături de Costache Oprișan, Iosif Iosif și de Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, de-a lungul turului acestei fortărețe, a știut să strecoare cu multă măiestrie fragmente pline de umor din timpul experienței sale carcerale. De fapt, ceea ce ne-a uimit cel mai mult a fost starea de vioiciune, simțul umorului și tinerețea de care au dat și încă mai dau dovadă domnul Marcel Petrișor la vârsta de aproape 90 de ani și domnul Jacques Iamandi la cei 94 de ani ai săi. Atunci când sunt chemați să le vorbească tinerilor sunt mereu gata, chiar dacă de multe ori starea de sănătate nu le permite. Și la întâlnirea cu pelerinii de la Cluj, domnul Jacques Iamandi a venit cu grăbire, nu a stat pe gânduri, în pofida faptului că făcuse o criză de rinichi în acea zi. Ne-a mărturisit că a fost impresionat de acest pelerinaj organizat de ASCOR Cluj-Napoca.

            Mărturiile celor doi invitați merită un articol separat pentru că prea multe au fost spuse, fiecare cuvânt, fiecare sfat valorând cât o bibliotecă de cărți. Dintre cuvintele tari care ne-au pătruns la inimă au fost cele care se refereau la capacitatea foștilor deținuți politici de a-i fi iertat pe torționarii și pe călăii care i-au schingiuit; la faptul că datorită credinței, familiei și simțului umorului au rezistat și au ieșit demni din închisori. Ne-a uimit și hotărârea lor de a rămâne fideli aceluiași crez, acelorași valori. Întrebați de tineri ce ar trebui să facă tânăra generație în vremurile de acum, atât domnul Marcel Petrișor, cât și domnul Jacques Imanadi ne-au spus într-un glas: „Sa faceți ca noi!” și îndemnul a fost repetat de mai multe ori. 

            La ieșire, la poarta penitenciarului Jilava, doi eroi ai neamului au fost aplaudați și au fost îmbrățișați de fiecare membru al grupului. Li s-au adus mulțumiri pentru că s-au făcut temelie jertfitoare pe care să se rezidească neamul românesc.

            Pelerinajul a continuat cu un scurt popas la Mănăstirea Cernica. Aici ne-am închinat la moaștele Sfinților Calinic și Gheorghe. Ne-am plecat genunchii și am intonat Hristos a înviat! la mormântul Părintelui Dumitru Stăniloae, al Lidiei Stăniloae, al Părintelui Benedict Ghiuș, al lui Ioan Ianolide și al poetului Daniel Turcea.

            Ultima destinație a acestei zile a fost penitenciarul de la Pitești – locul maximei pătimiri ai celor care au trecut pe acolo, locul unde și noi trecem prin momente grele. La Pitești am simțit încărcătura și tensiunea, durerea vremurilor de grea încercare a poporului român.

 

A cincea zi

Mănăstirea Cozia, Penitenciarul de la Făgăraș, Mănăstirea Sâmbăta, Aiud

            În ultima zi, am participat la Liturghia de la Mănăstirea Cozia și am admirat Oltul, recitând poezii pe malul râului pe care a călcat Mircea cel Bătrân.

            La Făgăraș ne-am întâlnit cu președintele asociației foștilor deținuți politici, domnul Augustin Răduţă, care ne-a povestit despre anii petrecuți în temnițele comuniste, dar și despre implicarea sa în ridicarea unui monument dedicat celor care au pătimit sub regimul roșu din secolul XX.  

            Am redescoperit bucuria pe care o transmitea Părintele Teofil Părăian atunci când am vizitat la Mănăstirea Sâmbăta chilia în care s-a nevoit și în care a lucrat  unul dintre cei mai iubiți duhovnici români.

            La vreme de înserare, ne-am închinat la moaștele pătimitorilor de la Aiud și ne-am rugat în tihnă, mulțumindu-le tuturor sfinților mărturisitori martiri din timpul prigoanei comuniste pentru prilejul de fi mers la locurile unde și-au vărsat sângele pentru ca noi să mai dăinuim ca neam.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Anul 2017 a fost declarat anul Martirilor care au pătimit în temniţele comuniste. De aceea, ne-am propus o serie de activităţi şi evenimente în cinstea celor care au purtat suferinţele cu preţul vieţii ca noi să avem libertate creştină. În perioada 28 aprilie -02 mai  şi  30 mai – 03 iunie vom organiza un pelerinaj la cele mai importante închisori comuniste și la mormintele si mănăstirile care poartă amintirea vie a celor care au pătimit în închisori. Tema pelerinajului va fi “ÎNCHISORILE COMUNISTE. CRUCEA PE CARE A FOST RĂSTIGNITĂ ŢARA”.  În cadrul acestui tur naţional traseul nostru va cuprinde:

CLUJ NAPOCA – PENITENCIARUL GHERLA  CAVNIC – BAIA SPRIE – MEMORIALUL SIGHET MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ – MĂNĂSTIREA DIACONEŞTI – TÂRGU OCNA – ÎNCHISOAREA RÂMNICU SĂRAT – MĂNĂSTIREA TECHIRGHIOL – SCHITUL POARTA ALBĂ  FORTUL  13  JILAVA – MĂNĂSTIREA CERNICA ÎNCHISOAREA PITEŞTI – MEMORIALUL FĂGĂRAŞ – MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS  MĂNĂSTIREA RECEA – SCHITUL AIUD (RÂPA ROBILOR) – CLUJ NAPOCA

Vom încerca pe parcursul pelerinajului să avem invitați, părinți sau oameni implicați în cercetarea și promovarea fenomenului din închisorile comuniste.

Va fi un traseu plin, fără prea mult timp de odihnă – aproape 2000 km de parcurs cu autocarul, respectarea unui program strict deoarece programarea  penitenciarele instituţii ale Statului va trebui respectata cu stricteţe, nopti de priveghere.

Majoritatea cazărilor vor fi la Mănăstiri, unde se vor face atât privegheri de noapte cât şi slujba Sfintei Liturghii.

Nu va fi un sejur ci un tur de rezistență, în care vom face zilnic sute de kilometri și obosiți vom trece de la un obiectiv la altul. Doar cei cu adevărat motivați lăuntric și capabili din punct de vedere fizic se pot bucura de aceast pelerinaj.

Acest pelerinaj se va face cu un autocar pentru fiecare tură, mai sunt 7 locuri disponibile pentru tura 28 aprilie – 02, iar în tura 30 mai – 03 iunie mai sunt 27 de locuri disponibile, iar costul  va fi 250 lei.  (actualizat la 24 aprilie 2017, ora 11:51)

Înscrierea se face pe baza unui avans de 100 lei din costul pelerinajului.

Înscrierea se poate face la: Alexandru Popa 0725651781, Ioana Toma 0751341209, Luiza Oniga 0722838286, Silviu Mincu 0752504390.

Să ne ajute cu rugăciunile lor marii oameni ai neamului care şi-au vărsat sângele pentru Hristos!

 

Read More

Hristos a inviat!

Posted on Apr 16, 2017 in Evenimente, Inregistrari video, Noutăţi, Slider | 0 comments

Hristos a inviat!

Un dar prilejuit de bucuria Invierii Domnului!

Va invitam sa va uitati!

Read More

Proiectul ȘCOALA FAMILIEI – “Autoritatea şi stilurile parentale”

Posted on Apr 15, 2017 in Ateliere, Evenimente, Noutăţi, Slider | 0 comments

Proiectul ȘCOALA FAMILIEI – “Autoritatea şi stilurile parentale”
 
Read More

Conferinţa “Parenting, antiparenting şi educaţie pentru părinţi” în cadrul Şcolii Familiei

Posted on Apr 15, 2017 in Conferinte, Evenimente, Noutăţi, Slider | 0 comments

Conferinţa “Parenting, antiparenting şi educaţie pentru părinţi” în cadrul Şcolii Familiei

În data de 20 Aprilie, joi, ora 18, în cadrul proiectului “Şcoala Familiei” se va desfăşura conferinţa cu titlul “Parenting, antiparenting şi educaţie pentru părinţi”, susţinută de Oana Moşoiu coordonatoarea formatorilor din echipa “Şcoala Familiei”.

Locaţia va fi Cantina studenţilor din Complexul Haşdeu, sala C1 – aceeaşi sală în care se desfăşoară modulele proiectului.
 
Intrarea va fi liberă.
 
Despre proiect
 
Școala Familiei cuprinde un curs complet de 9 module, cu tematici – cheie.
Scopul programului: dezvoltarea competențelor parentale astfel încât să crească sentimentul de siguranță al părintelui în relația cu copilul/copiii săi, pentru a fi capabil să susțină o relație părinte-copil sănătoasă, armonioasă, în beneficiul dezvoltării copilului, dar și pentru creșterea armoniei în familie.
Cursul cuprinde 9 module a câte 3 ore fiecare, oferind atât conținut teoretic, validat științific, cât și activități practice, aplicative, folosind exerciții, simulări, studii de caz, după o metodologie participativă.
 
Participanții pot fi:
–          Părinți cu copii
–          Viitori părinți
–          Persoane interesate de tematica creșterii și educării copiilor și/sau a familiei
–          Persoane implicate în educația copilului: bunici, bone
–          Cadre didactice – educatoare, profesori învățământ primar, gimnazial și liceal
–          Alte persoane implicate îm educația copiilor – educatori after-school, consilieri în educație, pedagogi, ș.a.
 
În paralel se fac ateliere pentru copii la costul de 10 lei/copil/întâlnire sau 15 lei în cazul fraților.
Sunt asigurate: coffee break și materiale de curs.
Echipa de formatori este condusă de lect. univ. dr. Oana Moșoiu https://ro.linkedin.com/in/oanamosoiu
Site-ul proiectului este http://scoala-familiei.ro/   
 
Curs Școala Familiei – 9 module
Coordonator curs: Oana Moșoiu
 
1.      S1          Deschidere – Educația caracterului – formator Alina Mirică
2.      S2         Formarea dependențelor – formator Veronica Grădinariu
3.      S3         Autoritatea și stilurile parentale – formator Alina Mirică
4.      S4         Alimentația sănătoasă – formator Ana Corina Săcrieru
5.      S5         Comunicarea în familie
6.      S6         Gestionarea conflictelor – formator Iulia Țoța
7.      S7         Efectul ecranelor electronice asupra sănătății copiilor
8.      S8        Caracteristici masculine și feminine
9.      S9        Adolescența cu bucuriile și problemele ei
 
Detalii asupra costurilor şi înscrieri: cluj@scoala-familiei.ro
Nr. de tel.: 0742 867 206 Irina Enea
 
Read More

Sfânta şi Marea Vineri

Posted on Apr 12, 2017 in Evenimente | 0 comments

Sfânta şi Marea Vineri

In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face inca pomenire si de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.

– Astazi, in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferintele Domnului pentru noi si pentru a noastra mantuire, de scuiparile, de bataile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire. Ne-am pregatit vreme indelungata pentru aceste intampinari, pentru aceste ganduri si simtaminte care ne pun in legatura cu iubirea Mantuitorului aratata pe cruce, ne pune in legatura cu jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos adusa pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem sa apreciem aceste patimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mantuirea noastra si in masura in care le intelegem sau intelegem ceva din ele, stam si noi in fata Domnului Hristos, in fata crucii, stam impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul si cu Maica Domnului in apropierea crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si invatam de la El sa iertam pe vrajmasii nostri. Caci Domnul Hristos a zis: “Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac” (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre rastignitorii Sai. Invatam de la Domnul Hristos sa ne incredintam toate ale noastre in mainile lui Dumnezeu, caci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis catre Dumnezeu: “Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu” (Lc. 23, 46). Invatam de la Domnul Hristos sa implinim toate lucrurile pana la deplinatatea lor. Caci il auzim pe Domnul Hristos zicand: “Savarsitu-s-a” (In. 19, 30). Invatam de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva despre maretia pocaintei, pentru ca talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care este nevinovat, a zis catre Mantuitorul: “Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”, iar Domnul Hristos i-a raspuns: “Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai” (Lc. 23, 42-43). Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca sa intelegem cat mai bine cele ce s-au facut pentru noi si intelegandu-le, recunostinta noastra sa fie cat mai deplina. Condusi de Sfanta noastra Biserica in aceasta zi de Vinere Mare, in aceasta zi de Vineri intunecata si luminata. Intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul, dar si luminata, pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu Insusi, Cel ce este iubire; intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii cu cuvintele Bisericii si zicem:

“Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria – e vorba de Maica Domnului – pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu”.

Pr. Teofil Paraian

vinerea mare

Read More

Sfânta şi Marea Miercuri

Posted on Apr 11, 2017 in Evenimente, Noutăţi | 0 comments

Sfânta şi Marea Miercuri

In Sfanta si Marea Miercuri, dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se pomeneasca femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca aceasta s-a intamplat cu putin inainte de mantuitoarea Patima.

– In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, pomenire s-a facut si se face totdeauna despre o femeie cinstitoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfanta noastra Biserica o prezinta si ca pe o femeie pacatoasa. In Sinaxarul zilei respective insa se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfanta noastra Biserica se opreste in mod special asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pret, mir care era socotit ca avand pretul mai mare decat 300 de dinari, ceea ce insemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia si-a aratat cinstirea ei fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos turnand peste El mirul cel de mult pret si Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat ca in Sfanta Evanghelie nu se spune ca acea femeie a fost pacatoasa. Sfanta noastra Biserica insa face o legatura intre femeia cinstitoare a Mantuitorului si femeia pacatoasa despre care istoriseste Sfantul Evanghelist Luca si despre care se poate citi in capitolul al saptelea din Sfanta Evanghelie de la Luca. Cantarile, textele liturgice care impodobesc slujba din Miercurea Saptamanii celei Mari se refera la aceasta femeie ca la o femeie pacatoasa, si sfantul Ioan Gura de Aur face o legatura intre vinderea lui Iuda, intre faptul ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, si femeia careia i s-au dezlegat pacatele de catre Domnul Hristos. Iar Sfanta noastra Biserica face si ea aceeasi legatura, iar in legatura cu femeia pacatoasa ne spune ca acea femeie a luat randuiala de mironosita. “Doamne”, zicem noi catre Domnul Hristos, “femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta”, deci fiind miscata de darul lui Dumnezeu ca sa cunoasca ceva din maretia Mantuitorului, “si luand randuiala de mironosita”, deci facand ceea ce voiau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Domnului Hristos, a anticipat cumva inmormantarea Mantuitorului si pregatirea lui cu miresme, “aducand mir de mult pret”, dar si-a adus si inima ei cinstitoare, si-a adus si dorinta ei de a i se dezlega pacatele, pentru ca zicea femeia: Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul. Si cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El care scoate apa din mare prin nori. E o alcatuire extraordinar de frumoasa si minunata, o alcatuire impresionanta pentru toti credinciosii, este un text liturgic de o maretie unica si ar fi bine sa il avem mai mult in vedere si sa-i ascultam cuprinsul si-n aceasta zi in care ne gandim la ceea ce s-a intamplat cand femeia pacatoasa a adus mir de mult pret ca semn de cinstire pentru cel ce a randuit apoi ca fapta ei sa fie pomenita si sa fie propovaduita spre pomenirea ei oriunde se va propovadui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).

“Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in Rai in miazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemasurata mila” (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcatuire a Casianei monahia, Triod).

Pr. Teofil Paraian

Read More

Sfânta şi Marea Luni

Posted on Apr 10, 2017 in Evenimente | 0 comments

Sfânta şi Marea Luni

In Sfanta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.  

– Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresioneaza pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu implinind poruncile, prin dorinta lui de a fi curat inaintea lui Dumnezeu, prin faptul ca a fost bun si binevoitor cu fratii sai care l-au vandut in Egipt. El este o preinchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vandut de Iuda, unul dintre ucenicii sai, este o preinchipuire a Domnului Hristos, care a tinut sa implineasca intru toate voia Parintelui Ceresc si sa ne fie noua pilda de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate cate s-au intamplat cu el. A fost iubit de parintii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vandut in Egipt. A ajuns in Egipt si asezarea sufletului sau a fost probata intr-o ispita peste care a trecut. A ajuns in inchisoare invinuit fiind de pacate, el, care a tinut sa ramana fara de pacat, apoi ca talcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, insa a fost gasit drept intelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin infometare pe concetatenii sai si pe conationalii sai, pe care dupa aceea i-a adus in Egipt. De aceea Sfanta noastra Biserica il pomeneste cu cinstire ca un preinchipuitor al Mantuitorului.

Tot in aceasta zi de Luni binecuvantata, pomenim si o minune pe care a facut-o Domnul Hristos, o minune spre inteleptirea credinciosilor, pentru ca negasind smochine intr-un smochin neroditor, l-a blestemat sa se usuce si s-a uscat, iar Sfanta noastra Biserica pomenind aceasta intamplare, are in vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atragandu-le atentia ca suntem toti chemati spre rodire si ca Domnul Hristos asteapta ceva de la noi, si noi suntem datori sa-i oferim Mantuitorului virtutile noastre in loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mantuitorul este un fel de pilda pentru noi, ca sa stim ca Domnul Hristos rasplateste nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci rasplateste si pedepseste si indaratniciile lor, si neangajarile lor spre bine. Se spune in Sinaxarul de la slujba de Luni, din Saptamana Patimilor ca Domnul Hristos nu si-a aratat niciodata puterea pedepsitoare asupra oamenilor – sa intelegem in vremea propovaduirii Sale – dar si-a aratat-o asupra unui smochin, ca sa se inteleaga din aceasta ca El are si putere pedepsitoare, iar credinciosii sa se sileasca sa fie, nu sub blestem, ci sub binecuvantarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcatuire din Postul Sfintelor Pasti, in care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne indemnam pe noi insine sa nu dormitam, ci sa ne trezim si sa lucram pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru vremelnic si vesnic.

“Camara Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita, si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste” (Luminanda).

Pr. Teofil Paraian

 

Read More

Sfânta şi Marea Marţi

Posted on Apr 9, 2017 in Evenimente | 0 comments

Sfânta şi Marea Marţi

In Sfanta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie.

– In Martea Saptamanii celei Mari am facut pomenire, tot indrumati de Sfanta noastra Biserica, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele intelepte si despre fecioarele neintelepte. Este o pilda spusa de Domnul Hristos si pe care Sfanta noastra Biserica ne-o pune in fata constiintei in Martea cea Mare. Si noi, parcurgand Saptamana Sfintelor Patimiri, am pomenit marti pilda cu cele zece fecioare si pe cele zece fecioare, luand aminte si prin textele liturghice din ziua respectiva la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor si care l-au intampinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu Mirele pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceasta pilda, Domnul Hristos ne-o pune in fata ca sa ne gandim la faptul ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune pentru intampinarea Mirelui ceresc, sa fim alcatuiti prin faptele nostre cele bune ca sa putem lua parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfanta noastra Biserica ne invata in fiecare zi de marti din Saptamana Sfintelor Patimiri, ne-a invatat si in aceasta saptamana in ziua de marti, sa fim cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa asteptam pe mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatal nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se spun urmatoatrele cuvinte:

“Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iara netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.

Pr. Teofil Paraian

sfanta si marea marti parabola celor zece fecioare

Read More

Sfânta şi Marea Joi

Posted on Apr 9, 2017 in Evenimente, Noutăţi | 0 comments

Sfânta şi Marea Joi

In Sfanta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti care au randuit pe toate bine, urmand predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim patru lucruri: sfanta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si vanzarea Domnului.

– Dupa evenimentele pe care le-am pomenit in primele trei zile din Saptamana Sfintelor Patimiri, am ajuns sa ne gandim si la cele petrecute si in Joia premergatoare patimirilor Domnului, si ne-am bucurat de toate cele ce au randuit Parintii cei duhovnicesti sa fie pomenite in Biserica si de catre toti credinciosii. Ne-am oprit cu bucuria de a intelege maretia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spalat picioarele ucenicilor Sai. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spala picioarele omului si care a randuit ca si noi sa facem la fel. Pentru ca a zis apoi: “Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul si bine ziceti caci sunt. Deci daca Eu Domnul si Invatatorul v-am spalat voua picioarele voastre, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora, pilda v-am dat voua ca si voi sa faceti la fel” (In. 13, 14). Este o porunca a Mantuitorului ca sa fim unii fata de altii cinstitori, de a ne smeri unii in fata altora, de a fi curatitori ai fratilor nostri. Pentru ca duhovniceste asta inseamna si la asta suntem chemati de catre Domnul Hristos.

Am pomenit apoi Cina cea de taina, ultima cina pe care a avut-o Domnul Hristos impreuna cu ucenicii sai inainte de Sfintele Sale Patimiri, cand a randuit ca cele ce le-a facut El atunci, acolo, sa se faca in continuare spre pomenirea Lui, caci luand paine in sfintele, preacuratele si fara prihana mainile sale a sfintit, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor sai, zicand: “Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si paharul dupa cina zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Mt. 26, 26-27). In Sfanta Evanghelie de la Luca si in Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel se afirma ca Domnul Hristos dupa ce a spus aceste cuvinte a randuit: “Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea” (Lc. 22, 19; I Cor. 11, 25), si aceasta o facem si noi la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne aducem aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la cer si de sederea de-a dreapta Tatalui, si de cea de-a doua slavita iarasi venire, aducem cinstitele daruri si le oferim Mantuitorului, si le oferim lui Dumnezeu in general, zicand: “Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate”. Acestea le facem la fiecare Sfanta Liturghie, dar le pomenim in chip deosebit in Joia cea Mare, cand pomenim Cina cea de taina in pomenirea cea de peste an. Am facut si aceasta in Joia cea Mare.

Noi pomenim si am pomenit in Joia cea Mare si rugaciunea din gradina Ghetsimani, cand Domnul Hristos L-a rugat pe Tatal ceresc sa treaca paharul suferintelor de la El daca este cu putinta si a precizat ca vrea sa implineasca voia Parintelui ceresc, pentru ca a zis: “Nu voia Mea, ci voia Ta sa se implineasca” (Mt. 26, 39). Este rugaciunea de care pomenesc sfintii evanghelisti si pe care o pomenim si noi in Joia cea Mare, si la care e bine sa ne gandim si noi, si ne gandim de fapt, si cand putem sa ne oprim la acest eveniment minunat si pentru noi datator de orientare, in sensul ca si rugaciunea noastra trebuie sa fie o rugaciune cat mai adanca, o rugaciune totala. Mai pomenim si prinderea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui in gradina Ghetsimani, cand Iuda l-a sarutat si i-a zis” “Bucura-te, Invatatorule” (Mt. 26, 49), si cand cei care au venit impreuna cu el l-au prins pe Domnul Hristos si l-au dus la judecata lor, si l-au dus sa-l chinuiasca. In fata Sfantului Potir cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mantuitorului: “Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”.

In aceasta Joi minunata si vrednica de tinut minte, Sfanta noastra Biserica ne conduce sa vorbim cu Mantuitorul si sa zicem:

“Cand maritii ucenici, la spalarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de argint bolnavindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele care acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, marire Tie”.

joia mare

Read More

Sfânta şi Marea Sâmbătă

Posted on Apr 9, 2017 in Evenimente, Noutăţi | 0 comments

Sfânta şi Marea Sâmbătă

In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.

– Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu in Sambata cea Mare inmormantarea Domnului Hristos, petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru. Vom avea in vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastra mantuire in aceasta zi. Si anume, il vom avea in vedere pe Mantuitorul Cel ce a fost in mormant cu trupul, in iad cu sufletul si in Rai ca un Dumnezeu cu talharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si impreuna cu talharul cel mantuit in Rai. E o zi in care ne aratam nedumerirea si totodata convingerea ca moartea s-a intamplat in viata, ca Viata a primit moartea. Caci zicem: “In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si imparatia iadului Tu ai zdrobit”. Ne gandim la Mantuitorul nostru Iisus Hristos in care se intalnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despartirea sufletului de trup si viata prin faptul ca vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: “Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie”. Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea. Pentru ca noi aducem aminte de moartea celui fara de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit fara sa moara cu dumnezeirea, si in cazul acesta ne minunam de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uitam de invierea Lui. “Desi rabzi rastignire”, am zis in vinerea cea mare, “Tu esti Fiul si Dumnezeul meu”. Si putem spune in continuare: “Desi esti in mormant, Tu esti Dumnezeul meu”. In aceasta sambata a tacerii suntem chemati de Sfanta noastra Biserica in cuprinsul Sfintei Liturghii sa tacem cu gandurile noastre iscoditoare si sa zicem:

“Sa taca tot trupul omenesc si nimica pamantesc in sine sa nu gandeasca, caci Imparatul Imparatilor si Domnul Domnului merge sa se junghie si sa se dea de mancare credinciosilor. Si merg inaintea Lui puterile ingeresti cu toata domnia si stapania, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia”.

Asa se spune la Sfanta Liturghie. Asa trebuie sa spunem si noi in constiinta noastra, asa trebuie sa gandim si noi despre tainele mai presus de intelegere. Sa taca firea omeneasca cu gandurile ei pamantesti si sa auda, sa asculte, sa vada pe cei care il insotesc pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in moarte si prin moarte spre invierea cea de a treia zi, pe care o asteptam si pentru care ne-am rugat sa o ajungem ca sa ne inchinam Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara de osanda si sa ne impacam cu toti. Sa le zicem frati celor ce ne urasc pe noi si asa, in ziua Invierii sa strigam: “Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul intregului post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite rugaciune catre Dumnezeu: “Da-ne noua, Bunule sa luptam lupta cea buna, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si Sfintei Invieri”. Am ajuns in ziua Sfintei Invieri, am ajuns sa ne inchinam Sfintei Invieri. Biserica insa ne cere ceva anume si zice:

“In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Intrebarea fireasca pentru fiecare dintre noi este: Ne inchinam cu adevarat Sfintei Invieri? Le zicem frati celor ce ne urasc pe noi? Suntem binevoitori fata de toti oamenii? Daca da, atunci suntem fericiti, pentru ca traim Ziua Invierii intru care dorim sa ne luminam. Spunem ca Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Chemam cerul si pamantul sa se veseleasca si zicem: “Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure, si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta ca Hristos a inviat, veselia cea vesnica”. Pentru ca stim ca “praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si inceputul altei vieti vesnice”. Si de aceea “laudam pe Pricinuitorul, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor si preamarit”. Avem bucuria sa vedem pe “Soarele dreptatii tuturor viata rasarind”, ne gandim la lumina Invierii, la bucuria izvorata din mormantul cel datator de viata al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucuram si noi impreuna cu uncenicii Mantuitorului, care s-au bucurat vazandu-l pe Domnul (In. 20, 20) si raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur, care zice:

“Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin”.

In aceasta atmosfera traind, suntem cu adevarat oameni care praznuim Invierea Mantuitorului si dam slava celui ce a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand.

Pr. Teofil Paraian

punerea-in-mormant-mica

Read More

“Patimile Domnului” cântări intepretate la Auditorium Maximum

Posted on Apr 8, 2017 in Evenimente, Noutăţi, Slider, Spectacole | 0 comments

“Patimile Domnului” cântări intepretate la Auditorium Maximum

Vă adresăm în mod deosebit invitaţia ca marţi seara, 11 aprilie 2017, să ascultaţi o serie de cântări  în cadrul unul program muzical intitulat ,,Patimile Domnului”. În cadrul acestuia veţi avea ocazia să ascultaţi piese sobre interpretate de: Ceata Sf. Ioan Valahul”, Corul Sf. Lavrentie al Cernigovului”, Corul Anton Pann”. Locaţia va fi  Sala Auditorium Maximum (Casa Universitariilor din Cluj Napoca, Str. Emmanuel de Martonne, nr.1).

Intrarea este cu totul liberă.

Vă aşteptăm cu mult drag!

 

 

Read More

A șasea seară duhovnicească – Pr. Florin Șerbănescu

Posted on Apr 1, 2017 in Albume foto, Conferinte, Evenimente, Inregistrari video, Noutăţi, Seri Duhovniceşti, Slider | 0 comments

A șasea seară duhovnicească – Pr. Florin Șerbănescu

Joi, 06 aprilie 2017, în a șasea seară duhovnicească îl vom avea invitat pe pr. Florin Șerbănescu, parohul bisericii Sf. Stelian – Lucaci din București, consilier patriarhal și moderator al emisiunii “Comorile Ortodoxiei” de la postul de televiziune Trinitas,  care va participa la ora 18:00 la slujba pavecerniţei mari la Catedrala Mitropolitană la sfârşitul căreia va ţine o cuvântare iar la ora 20.00 la Amfiteatrul Facultății de Chimie şi Inginerie Chimică (Str. Arany Janos, nr. 14) părintele va  susţine o conferinţă cu tema “Valori tradiționale de cultură, spiritualitate și istorie în context contemporan” şi va răspunde la întrebările adresate de către tineri şi cei prezenţi.

Vă aşteptăm cu drag!

 

 

Conferința se poate asculta aici.

 

 

Read More