Părintele Ciprian Negreanu

Programul pe săptămâna viitoare

Evanghelia vameșului Zaheu ar putea fi interpretată eronat ca un succes al îndrăznelii înaintea smereniei și ar putea sminti prin demonstrația de cutezanță care e acceptată de Hristos însă o înțelegere aprofundată ne aduce în prim plan un om în căutarea Adevărului, care se urcă în sicomor ca într-o ascunzătoare, de unde îl poate urmări pe Iisus fără să fie remarcat. Când Hristos totuși îl dezvăluie, Zaheu demonstrează mai multă integritate morală și smerenie decât mulți dintre noi, astăzi, când suntem în fața mărturisirii de credință. Nu stă pe gânduri în a-și risca poziția socială pentru a-L primi pe Iisus în casa și în viața sa, dă expresie dorinței de schimbare, făcând pocăință și îndreptându-și viața

Cuvântul Mântuitorului ,,Cel ce a întins cu mine mâna în blid, acela mă va vinde.”, ne descoperă că cei mai mulți vrăjmași sunt de fapt chiar casnicii noștri, cei de aproape. Acesta este un adevăr valabil peste veacuri, pentru fiecare om. Răul pe care ți-l poate face un om care te cunoaște de aproape este mult mai mare decât răul pe care ți-l poate face un necunoscut, un străin, la un moment dat. Nazarinenii au fost cei mai îndoielnici în privința dumnezeirii Mântuitorului și aceasta dintr-o obișnuință obraznică, nonșalantă, a omului care pare că știe și cunoaște mai bine. Această obișnuință, familiaritate îndrăzneață și nerușinată, este dezastruoasă, este ușa iadului, este un chip al diavolului care pare că-ți vrea binele, că știe el mai bine ce-ți trebuie, dar care de fapt vrea să te distrugă. Hristos este altfel, îi dă libertate omului, încredere, respect, îl întreabă pe orb: ,,Ce vrei să-ți fac?”

Despre faptul că propovăduirea lui Pavel și a lui Barnaba în Antiohia Pisidiei stârnește invidia iudeilor. Noi nu știm să primim, să prețuim binele, dragostea oamenilor, nici în familie, nici în Biserică, nici în relația cu Dumnezeu, ci din contră, le transformăm grabnic într-un eșafod pentru a tăia capul Dragostei Dumnezeiești, într-o sursă de invidie, nemulțumire, îndoială, învârtoșare, comparație. Cea mai înaltă formă de înșelare, de batjocorire și de lucrare a diavolului este să te facă să transformi tot binele pe care ți-l face Dumnezeu într-o armă pe care să o împlânți în inima Binelui, a Lui Dumnezeu, a Adevărului. În Împărăția cerurilor nu este așa, ci cel care este mai mare se face tuturor slugă, este o cinstire adusă de unul fără de altul fără ca această iubire să se întoarcă înapoi sub formă de bumerang în fața celui care face binele. Binele pe care îl faci celui ce îți face rău pune foc tuturor adunărilor de gânduri rele, întunecate, din inima lui. Când se dărâmă acest esafodaj, se aprinde alt foc în inimă, cel al glasului conștiinței, care nu se poate stinge cu nimic și nu poți face decât 2 lucruri: să-l urmezi și să te faci una cu focul sau să stai împotriva lui și atunci te faci praf și pulbere

(lipsesc câteva minute de la început) Scurtă recapitulare a capitolelor 12-20 din Facere despre Avraam, de la chemarea Lui Dumnezeu și ieșirea din pământul părinților săi; călătoria cu soția lui Sarai si nepotul Lot spre țara făgăduită de Dumnezeu; despărțirea de Lot; nașterea primului fiu, Ismael, din slujnica Agar; primirea Sfintei Treimi la stejarul Mamvri și promisiunea nașterii unui fiu din Sarra, până la fuga lui Lot și a fiicelor lui odată cu pieirea Sodomei și Gomorei

Vindecarea orbului din Ierihon. Daca omul își iartă aproapele pe care s-a supărat, aproapele este dezlegat de niște legături nevăzute. Inima noastră înveninată față de aproapele, îi îngreunează crucea. Dacă îl iertăm, îi facem cel mai mare bine! Atunci când ai ceva cu cineva sau invers, ar fi bine sa încerci să te împaci, în 3 pași: 1. Să vorbești cu el față către față; 2. Să mai iei pe cineva cu tine, să mergi la el și să spui adevărul de față cu toți; 3. Să spui adevărul de față cu alții, mai mari (dpdv spiritual). Treci de la un pas la altul numai dacă el nu te crede, nu vrea să te asculte sau continuă să te urască. Dacă ai făcut acestea, iar el nu te-a iertat, nu mai ai greutatea lui asupra ta

Întrebarea apostolilor ,,Nu cumva eu sunt, Doamne?” înfățișează o treaptă a smereniei pe care aceștia o aveau, dar întrebarea lui Iuda ,,Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” scoate la iveală cruzimea, cinismul, ispitirea Lui Dumnezeu - un rău ajuns la maturitate, profanator. Iisus i-a dat lui Iuda două șanse de întoarcere: 1. Nu l-a vădit în fața celorlalți ucenici, i-a dat libertatea să aleagă binele și faptul că nu ne vădește nici pe noi, ne mai dă timp, este un semn al iubirii Lui pentru om. 2. Trupul și Sângele Lui Iisus pe care le-a dăruit și lui Iuda. Nu datorită Împărtășaniei s-a îndrăcit Iuda - acesta a fost un ultim ajutor lăuntric pentru el. Strigătul conștiinței pe care Iuda nu l-a ascultat și faptul că a continuat în învârtoșare și ură față de Dumnezeu chiar și după ce a primit Împărtășania, acestea au chemat grabnic pe diavol

Scurtă recapitulare a capitolelor 13 și 14 din Faptele Apostolilor - prima călătorie misionară a Sf. Ap. Pavel Despre importanța cunoașterii Evangheliei și a Faptelor Apostolilor. Ar trebui să ne intereseze lucrurile ce țin de începutul lumii creștine, a locuirii Lui Dumnezeu cu noi, să nu fim nepăsători; ar trebui să cunoaștem istoria creștinismului și ispitele care au venit peste creștini, ca pe o istorie a noastră personală. Toate ispitele, îndoielile, tulburările cu care ne întâlnim personal, în mic, le-a avut și Biserica în mare de-a lungul veacurilor și le-a lămurit, le-a teologhisit prin chemarea lucrării Duhului Sfânt. Cunoscându-le acestea nu ne vom simți singuri în încercările duhovnicești. Singurătatea este defapt un semn al obtuzității, al inculturii. Te simți singur pe de o parte pentru că ești lipsit de inimă, sau lipsit de minte, de cultură. Ca să înlături singurătatea trebuie să hrănești inima și să hrănești mintea

Ce am putea face să ne asemănăm lui Avraam, să fim aleși de Dumnezeu? 1. Să credem că lumea este zidită de Dumnezeu; El este principiul prim, Care a făcut începutul și a Cărui lucrare în lumea aceasta nu s-a sfârșit, ea continuă. Mânia Lui Dumnezeu vine atunci când oamenii înțeleg lumea aceasta fals și preferă să trăiască în necunoaștere și îndoială, ca să-și justifice lenea, neștiința, nepăsarea. 2. Să înțelegem că Ziditorul a toată făptura, acest Dumnezeu nu poate fi decât Cel descoperit de Iisus Hristos, numai Iubirea deplină. Dumnezeu, dacă există, nu poate fi decât iubire deplină, jertfă de sine, dăruire deplină; nu poate să aibă în sine frică, grijă, spaimă, este Atotputernic. Dumnezeu îl scoate pe Avraam din casa părinților lui pentru că era greu să-și păstreze credința într-un singur Dumnezeu fiind înconjurat de cultura idolatră și gândirea politeistă a celorlalți membri ai familiei. E nevoie ca omul să facă la fel, să plece din casa părinților, ca într-o călătorie inițiatică pentru a învața pe propria piele experiența întâlnirii cu lumea și cu sinele

Evanghelia celor 10 leproși. Pr. Porfirie spunea că e bine să cerem ceva de 2-3 ori cu stăruință, după care să lăsăm la mâna lui Dumnezeu. De-aici încolo, știe El. De ce e important să cerem cu insistență să vină Duhul Sfânt peste noi? Pentru că dacă Îl avem cu noi, totul devine mult mai ușor. Totul capătă aripi. Chiar daca ești în ispite, necazuri, boli, poți să le duci cu ușurință și mai poți duce și durerile altora. Iar altul, sănătos fiind, își pune capăt zilelor dacă nu are Duhul Sfânt. Dacă Dumnezeu îți va da sau nu ceea ce ai cerut, e prea puțin important. Acestea devin capricii, mofturi, pentru care vom suferi enorm dacă insistăm prea mult în ele

(La sfârșitul Vecerniei) Părintele va vorbi vineri, de la 20, pe Doxologia. Duminică seara, după Paraclisul Maicii Domnului, va fi întâlnirea lunară cu PS Benedict

Despre semnificația odovaniei unui praznic. Despre însemnătatea și folosirea aghiazmei mari. Despre mâncare și Împărtășanie - de ce nu mâncăm înainte de Împărtășanie. Excepții de la această regulă. Hristos a venit în lume când lumea se aștepta cel mai puțin. Cum să facem să vină la noi Hristos?

Mântuitorul nu a ieșit în evidență cu nimic, deși ar fi avut cu ce. Diavolul de orice se poate atinge dar de smerenie nu poate. Când îți asumi smerenia, dispare diavolul în acea clipă. Dacă noi iertăm răul făcut de ceilalți, Dumnezeu nu mai aduce răul asupra noastră. Dar dacă nu iertăm, va lăsa să vină ispite asupra noastră

Duminica după Botezul Domnului. Să postim și să ne rugăm înainte de a face orice lucru important din viața noastră. Mântuitorul a ales postul aspru în pustie pentru că îi asigura singurătatea și liniștea deplină de gânduri, de griji lumești. Stările de îngrijorare, de tulburare, de frică, de spaimă, sunt mai periculoase decât orice, fiindcă ne împiedică să ne alăturăm, să ne apropiem de Dumnezeu. Patima este rea nu prin faptul că produce plăcere, ci prin faptul ca noi devenim foarte atenți, tulburați, îngrijorați pentru a o împlini. Diavolul i-a indicat Mântuitorului 3 modalități de a nu fi smerit: 1. Să mănânci pâine câștigată prin muncă necinstită; 2. Să câștigi pâinea spirituală a relației tale cu Dumnezeu făcând lucruri excesive, forțându-I mâna lui Dumnezeu; 3. Să câștigi pâinea relației tale cu oamenii prin vicleșug, prin manipulare

Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul

Botezul Domnului. Arătarea Sfintei Treimi

(La sfârșitul Vecerniei) Un Părinte, Agapie, din Kenya (Africa) ne va vorbi zilele următoare; actorul Florin Nan cu un grup va avea un spectacol, din Eminescu, în 15 ianuarie

Mântuitorul nu a ieșit în evidență timp de 30 de ani. Nu și-a pus în valoare nici o calitate trupească sau sufletească și nici nu și-a afișat o falsă smerenie. De multe ori viața omului devine o strădanie pentru a aduna adorarea celorlalți. Hristos ne cere să ne întoarcem la măsura copiilor, care la vârstă mică nu fac lucruri pentru a fi lăudați

Duminica dinaintea Botezului Domnului. Rânduiala în care Dumnezeu a pus lumea nu e rea, e singura care-l mântuiește pe om. Cuvântul lui Leibniz: “Aceasta e cea mai bună lume posibilă ca să te poți mântui”. Cand Pr Daniil Stoenescu era plin de râvnă să facă raiul pe pământ în jurul lui, Pr A. Boca îi spunea: “Mă, Daniele, mă, lasă că nu-ntorci tu lumea de pe dos pe față!” E o iluzie că noi am venit să scoatem răul din lume. Să ținem minte cumințenia pe care a avut-o Mântuitorul timp de 30 de ani! Nu căutați lauda și cinstea! Gândiți-vă ce necazuri vin peste noi cand facem asta. Atât timp cât Mantuitorul nu a ieșit în evidență, diavolul nu L-a ispitit

Despre fuga în Egipt. Nu putem confunda asprimea vremelnică a lui Dumnezeu cu asprimea Lui în sine. Fuga în Egipt nu a fost ca să se împlinească scripturile, ci scripturile s-au împlinit când a fost această fugă, adică ele nu au mințit. Despre Ioan Dezideriu Sârbu - om de mare cultură și de valoare duhovnicească. Despre două modalități prin care ne putem smeri