Forum AscorCluj.RO » Forum: Ortodoxie

Forum AscorCluj.RO » Forum: Ortodoxie - Recent Topics http://ascorcluj.ro/forum/forum/ortodoxie Forum AscorCluj.RO » Forum: Ortodoxie - Recent Topics en-US Tue, 07 Feb 2012 10:30:05 +0000 http://bbpress.org/?v=1.0.2 <![CDATA[Search]]> q http://ascorcluj.ro/forum/search.php Emanuel on "Neamurile sunt de la Dumnezeu, deci si dragostea de neam..." http://ascorcluj.ro/forum/topic/neamurile-sunt-de-la-dumnezeu-deci-si-dragostea-de-neam#post-155 Wed, 25 May 2011 22:36:09 +0000 Emanuel 155@http://ascorcluj.ro/forum/ Azi se implinesc 18 ani de la trecerea la cele vesnice a lui Horia Sima, personalitate marcanta a istoriei noastre contemporane. Putini stiu de latura mistica si profund crestina a sa, un mare iubitor de Dumnezeu si de Neam, fapt pt care a fost crunt prigonit toata viata de dusmanii neamului romanesc si ai crestinismului, dar si de falsii crestini care nu l-au inteles (oportunistii, "fripturistii" cum ar zice Steinhardt). Textul de mai jos e despre neamuri in Vechiul si Noul Testament, precum si ca in viata viitoare vor fi tot neamuri/semintii, asa cum e acum (vezi Apocalipsa 21,23-24 etc). Vesnica lui pomenire! Realitatea supranaturală a neamurilor Mărturii din Sf. Scriptură Horia Sima (+25 mai 1993) Urmand indicatiile lui Corneliu Codreanu, am cercetat si noi Scripturile, pentru a vedea in ce masura teza lui despre originea supranaturala a neamurilor isi gaseste puncte de sprijin in Biblie. Am gasit un numar considerabil de texte din Vechiul si Noul Testament care confirma existenta unei relatii directe intre popoarele lumii si Dumnezeu. Cum in Vechiul Testament, legatura aceasta se refera la un singur popor si deci ar putea fi interpretata limitativ, am renuntat la abundenta de izvoare din partea veche a Scripturii si ne-am marginit investigatiile la Noul Testament. Din Vechiul Testament reproducem doar doua locuri, care ni se par extraordinar de clare. In Deuteronom, gasim urmatoarele cuvinte rostite de catre Moise: “Cand Cel Prea Inalt a dat neamurilor partile lor de mostenire si cand a osebit pe fiii lui Adam unii de altii, El a hotarat tinuturile popoarelor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu.” Fiecare popor, asadar, are un inger ocrotitor si Dumnezeu a fixat fiecaruia o parte din mostenirea pamantului, tinutul unde va trebui sa se stabileasca si sa-si traiasca viata. In Psalmii lui David intalnim o alta confirmare a creatiei Divine a popoarelor: “Toate neamurile pe care le-ai facut vor veni si se vor inchina inaintea fetei Tale, Doamne, si vor preamari numele Tau.” Si acum sa trecem la Noul Testament, asezand textele unde gasim marturii despre neam intr-o anumita ordine, care sa reprezinte o gradatie explicativa. “Simon Petru a spus cum a avut grija Dumnezeu de la inceput sa ia dintre neamuri un popor care sa-i poarte numele.” (Fapte, 15,14) Dumnezeu nu rupe legaturile cu omenirea neleala, lepadata de la Sine, ci incredinteaza taina numelui Sau unuia dintre popoare. Onoarea de a reprezenta dreapta credinta in mijlocul nenumaratelor forme de idolatrie ce le practica restul omenirii, a revenit evreilor. Daca unui neam i s-a dat misiunea sa perpetueze in constiinta omenirii amintirea adevaratului Dumnezeu, asta inseamna ca neamul reprezinta ceva mai mult decat o realitate naturala. Realitatile naturale sunt moduri de existenta instabile. Ele apar si dispar. Nu li se poate cere socoteala lor de ceea ce li se intampla sau de ceea ce fac. Ele stau sub imperiul “vremilor”. E greu de conceput ca Dumnezeu sa fi asociat planului Sau de mantuire a lumii o entitate invalidata de propria ei natura pieritoare, o gramada de oameni de responsabilitate marginita, care astazi stau impreuna, dar maine se pot risipi. Numai unei colectivitati inzestrate cu viata nemuritoare ii putea incredinta Dumnezeu un mesaj decisiv pentru soarta omenirii, a carui implinire avea sa se intample mult mai tarziu. In alte texte, se vorbeste clar de existenta unei mantuiri colective. Nu numai indivizi, ci si neamurile savarsesc pacate si trebuie aduse jertfe pentru ispasirea lor. Preotul Zaharia proorocind chemarea plina de dar a fiului sau Ioan, ii spune acestuia: “Sa dai poporului Sau (al lui Dumnezeu) cunostinta mantuirii, intru iertarea pacatelor”, iar ingerul Domnului vestind lui Iosif nasterea lui Iisus din Fecioara Maria, adauga ca Cel ce se va naste “va mantui poporul Sau de pacate.” Pretutindeni, in Noul Testament, gasim asociata ideea de mantuire cu ideea de neam. Sf. Apostol Pavel, in epistola catre evrei, facand deosebire intre leviti, arhiereii vechi si preotia cea noua a lui Iisus, spune despre cei dintai ca, fiind luati dintre oameni, erau datori sa jertfeasca de doua ori, odata pentru sine, pentru propriile lui pacate, si odata pentru popor. Christos … “nu mai are in fiecare zi, nevoie, ca acei arhierei, sa aduca jertfe, intai pentru pacatele Sale, apoi pentru ale poporului, caci a facut aceasta odata, adaucandu-se jertfa pe Sine Insusi.” (Evrei, 7,27) Evreii nu si-au inteles chemarea. In loc de a deveni elementele de propagare a revolutiei mesianice, au vazut in Fiul lui David un dusman al poporului lor si l-au prigonit cu inversunare. Numai dupa ce evreii s-au inchis in refuzul lor absurd, apostolii s-au indreptat spre celelalte neamuri. Pavel si Barnaba le-au spus-o pe fata: “Voua trebuie sa va graim, mai intai, cuvantul lui Dumnezeu, dar de vreme ce il lepadati si nevrednici va judecati pe voi de viata cea vesnica, iata ne intoarcem catre neamuri.” (Fapte, 13,46) La prigoana evreilor, Iisus raspunde cu prigoana dragostei. Lasarea deoparte a lui Israel nu pecetluieste o stare definitiva. Noul Testament exprima chiar certitudinea convertirii lor. Ei pierd doar dreptul intaiului nascut, dar posibilitatea mantuirii lor ramane neatinsa. Semnul sfarsitului, dupa destainurirea lui Iisus, va fi ca “mai intai Evanghelia trebuie sa se propovaduiasca intre toate neamurile.” (Marcu, 13,10) Evreii vor supravietui pana la sfarsitul lumii si vor fi martorii prefacerilor apocaliptice: “Adevar graiesc voua ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea”. Daca neamurile nu ar reprezenta nimic mai mult decat o realitate naturala, nu intelegem stransa impletire intre religie si neam la care face mereu trimitere crestinismul. De ce Christos si Apostolii, in predicile lor, pun atata insistenta in convertirea popoarelor? De ce nu detaseaza cauza individului de neam? Inceputul si sfarsitul existentei pamantene a lui Christos este marcat de ideea de neam. “Caci iata, de acum inainte ma vor ferici toate neamurile” (Luca, 1,48), exclama Fecioara Maria, cand i se vesteste nasterea lui Iisus. “Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile.” (Matei, 28,20), e ultimul indemn ce-l adreseaza Iisus Apostolilor, in clipa cand se urca la cer. Apostolii urmeaza indemnul lui Christos. Pentru Sf. Apostol Pavel, raspandirea crestinismului intre popoare constituie unul din momentele revelatorii ale noii religii. “Si cu adevarat mare este taina crestinatatii. Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat cu Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crescut in lume, S-a inaltat intru marire.” (Pavel, Timotei, 3,16) Mantuirea prin Iisus imbratiseaza si fiinta popoarelor: “Deci cunoscut sa va fie voua ca aceasta mantuire a lui Dumnezeu trimisa a fost neamurilor si ele vor asculta.” (Fapte, 28,28) Caci scris este: “Viu sunt Eu. Orice genunche se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu” (Pavel, Romani, 14,11) Exista, in sfarsit, o suma de marturii directe despre originea supranaturala a neamului. Cand Petru intreaba pe Iisus ca ei, ucenicii Lui, care si-au lasat totul si I-au urmat Lui, cu ce vor fi rasplatiti in Imparatia Cerurilor, Iisus le raspunde: “…la nasterea din nou a lumii, cand Fiul Omului va sedea in jetul maririi Sale, veti sedea si voi in douasprezece jeturi, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.” (Matei, 19,28). E clar exprimat ca evreii vor raspunde de faptele lor si ca entitate colectiva inaintea judecatorilor alesi de Dumnezeu. Toate popoarele se vor infatisa in ziua judecatii supreme in fata tronului Dumnezeiesc. “Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i vor desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul pe oi de capre.” (Matei, 25, 32) Fara indoiala ca despartirea oilor de capre se refera la indivizi. Dar indivizii apar la judecata cu calitatea lor etnica. In judecata ce se va face asupra fiecaruia va interveni si coeficientul de responsabilitate colectiva, adica contributia fiecarui individ la implinirea legilor Dumnezeiesti in cadrul neamului lor. Neamurile sunt realitati si in lumea care va lua locul actualului univers. Textele care urmeaza sunt de importanta capitala pentru intelegerea problemei, constituind un fel de “summa” a marturiilor evanghelice in favoarea existentei supranaturale a neamurilor. Ele au retinut si atentia lui Corneliu Codreanu, determinandu-l sa vorbeasca de “invierea neamurilor”. Noua cetate, in care va salaslui Dumnezeu cu alesii Lui, dupa viziunea Sf. Ioan “… avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti doisprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale lui Israel.” (21,12) “Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna ca sa o lumineze, caci marirea lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului aduce-vor la ea marirea lor.” (21, 23-34) “Mi-a aratat apoi raul si apa vietii, limpede cum e clestarul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului. Si curge prin mijlocul cetatii. Iar pe cele doua maluri ale raului creste pomul vietii, facand douasprezece feluri de roade, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.” (22, 1,2) (Horia Sima – Doctrina Legionară) v. si: <a href="http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/05/25/horia-sima-25-mai-1993-2011-realitatea-supranaturala-a-neamurilor-marturii-din-sf-scriptura/" rel="nofollow">http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/05/25/horia-sima-25-mai-1993-2011-realitatea-supranaturala-a-neamurilor-marturii-din-sf-scriptura/</a> dan_benta2001 on "PENTATEUH, PROFETII , COPILARIA IISUS, INVIERE d. In. --> (PREZENTARE-STRUCTURA)" http://ascorcluj.ro/forum/topic/pentateuh-profetii-copilaria-iisus-inviere-d-in-prezentare-structura-1#post-159 Tue, 12 Jul 2011 15:45:22 +0000 dan_benta2001 159@http://ascorcluj.ro/forum/ o prezentare a celor de mai jos A. Vechiul Testament 1. Pentateuhul structură s i prezentare general. 2. Persoana Mântuitorului Iisus Hristos după profeŃiile mesianice. 3. ExperienŃa religiosă în Vechiul Testament. B. Noul Testament 1. Evangheliile copilăriei lui Iisus Hristos si exegeza lor (Matei 1-2 si Luca 1-2); 2. Învierea Mântuitorului după Evanghelia de la Ioan (Ioan 20-21); Va multumesc daniil on "Articol despre pacatosi si pacatosenie" http://ascorcluj.ro/forum/topic/articol-despre-pacatosi-si-pacatosenie#post-16 Tue, 02 Feb 2010 22:00:33 +0000 daniil 16@http://ascorcluj.ro/forum/ De la Darie DRAGOI Dar dacă spui că se mântuiesc şi cei care rămân în patima malahiei, te asigur că oricâtă dragoste vor avea…împărăţia cerurilor nu vor vedea din simplu motiv că “nimic necurat nu va intra în împărăţia cerurilor”.” Astfel de cuvinte citeşti pe multe bloguri. Cuvinte care sunt spuse către toţi care nu sunt conform ideii noastre de sfinţenie, de la cei care practică malahia, sodomia până la sectari sau ierarhii aşa-zişi ecumenişti. Deseori încercând să discut cu anumiţi oameni aceste probleme sau ascultând unele predici vedeam foarte des această clasificare uşoară de oameni mântuiţi sau nu. Pentru mulţi duhovnici înţeleg să ţină astfel de predici ca să nu facă pe unii să facă păcate justificându-se de cuvintele acestora (cum şi părintele Rafail Noica a avut de pătimit ). Dar pentru ceilalţi întreb (ca şi părintele Constantin Necula): de când noi avem dreptul să punem hamuri Duhului Sfânt? Nimeni nu judecă dar toţi observăm păcătoşenia celorlalţi. Nimeni nu judecă dar toţi vedem 90% păcat şi 10% virtute. Nimeni nu judecă dar vorbim de păcătoşenia celorlalţi. Acum aş vrea să vă propun să discutăm despre un alt Dumnezeu pe care L-am întâlnit. Un Dumnezeu smintitor, un Dumnezeu nedrept şi care strică tiparele binelui. În primul rând aş vrea să vorbesc de Sf. Ştefan cel Mare sau Sf. Împărat Constantin cel Mare deoarece am văzut pe un forum că era greu de apărat sfinţenia acestora în faţa necredincioşilor. Mulţi spun: “Sf. Constantin cel Mare a omorât nu ştiu câţi oameni, de ce îl faceţi sfânt? Sf. Ştefan cel Mare ştim că avea o slăbiciune cu femeile aşa că nu are nici un rost să îl faceţi sfânt”. Exceptând cazurile în care apare proasta informare (mai ales în legătură cu Sf. Ştefan cel Mare care se pare că a avut doar un singur fiu nelegitim nu aşa cum spun cei care cred mai tare romanele istorice decât izvoarele istorice) e clar că sunt cazuri de oameni care au făcut mult rău şi au fost făcuţi sfinţi. De ce oare? Pentru că, aş spune eu, că ei aveau ceva ce Dumnezeu putea folosi la desăvârşirea acestora. Mulţi împăraţi au avut putere multă şi unii au făcut lucruri mai mari sau mai mici dar oare care din ei a adunat toţi episcopii pentru o erezie apărută în imperiu? Sau care a legiferat creştinismul? Sau care a căutat Sfânta Cruce? Mulţi împăraţi şi-au apărat ţara dar care din ei au făcut mănăstiri după atâtea războaie, care posteau înainte de un război? Ar putea să spună unii că a fost făcută asta ca să câştige adoraţia supuşilor dar hai să fim serioşi: oare în acele momente împăratul era ca acum să cerşească voturile cetăţenilor? Atunci împăratul era împărat şi gata. Rar se răscula tot poporul şi de obicei oamenii care se răsculau şi omorau pe împărat erau boieri sau soldaţi cu grade înalte care nu erau deloc uşă de biserică. Atunci de ce au făcut asta? Având atâta putere, având toată lumea la picioare totuşi s-au gândit la Dumnezeu. Asta oare nu arată ceva? Nu arată că aceşti oameni avea ceva cu mult potenţial pe care Dumnezeu putea folosi pentru a desăvârşi acel suflet? Dumnezeu vedem că nu caută oameni morali ci oameni care au undeva în suflet ceva pentru El, ceva care să îi scoată din inerţia puterii. Acum hai să vorbim despre homosexuali. Unul din motivele pentru care îşi au rostul aceste manifestări gay e faptul că noi tindem să îi privim de sus pe aceşti oameni. Dacă ei nu se pocăiesc ajung în fundul iadului. Dacă nu pot fi normali să se călugărească. Ce-mi pasă mie că “poponarul” ăla spune că iubeşte pe un alt “poponar” ca şi el şi că vrea să se culce cu el? Ce-ţi pasă ţie care ai femeia cu care te poţi culca oricând simţi nevoia? Care e diferenţa între un astfel de om şi tine? Tu spui: că eu fac dragoste iar el sex. Dar şi el va spune că face dragoste deşi nu îl crezi. Faptul că sexualitatea lui e din păcate inversată spre cel de sexul lui nu spre cel de sexul opus e de fapt diferenţa. Cum poţi să îi spui să se călugărească sau să ajungă normal cu aşa uşurătate când tu nu poţi face astfel? Să luăm o fată pe care o iubeşti din toată fiinţa ta. Cum te-ai simţi dacă ţi s-ar spune că e interzis să o săruţi, să o mângâi, să o strângi în braţe, să te bucuri de dragostea ei din simplu motiv că sexualitatea ta e greşită? Cum te-ai simţi să îţi spună cineva cu uşurătatea că se te călugăreşti sau să cauţi pe altcineva şi să o laşi în mâinile altuia care poate nu o va aprecia ca şi tine ( mai ales dacă sentimentele sunt reciproce )? Chiar dacă nu o spune nimeni dar răspunsul ar fi: nu mă interesează. În Biblie scrie că homosexualii nu se mântuiesc. Nu ştiu ce scrie în Biblie dar uite Dumnezeu cât e de smintitor: “Şi iată că odată, după slujbă, părintele mă întreabă dacă nu vreau să văd cum arată un sezo. Acest sezo este o celulă de corecţie, de fier, cam de un metru de lată şi vreo doi de lungă, în care este şi patul şi WC-ul, fără ferestre. [...] Când s-a deschis uşa însă, am simţit o pace şi o linişte ca într-o chilie de călugăr. De fapt, celula aceea nici nu arată altfel. [...] Însuşi întemniţatul ne-a întâmpinat cu o pace la care ajung numai marii nevoitori. Era un blond înalt, cu părul scurt, slab, cu ochelari cu lentile groase şi buze foarte mari. [...] Am rămas atât de copleşit de sfinţenia acelui puşcăriaş, încât la ieşire l-am întrebat pe părintele de ce nu aduce nişte împărtăşanie din biserică să-l împărtăşească. Atunci părintele mi-a zis că încă nu-l poate împărtăşi. Şi am înţeles că e bolnav de boala pe care o deprind mulţi în puşcărie (homosexualitate). În ochii mei însă el a rămas la fel de sfânt, pentru că am văzut lupta lui, pe care Dumnezeu a răsplătit-o cu atâta pace.” (Savatie Baştovoi) Vei spune: omul acesta a primit atâta har că nu cădea în păcat. Da, dar uite de ce luptă are nevoie să ducă pentru a nu cădea. Tu duci lupta asta? Dacă nu, atunci nu mai judeca şi dă slavă lui Dumnezeu că poţi să îţi săruţi iubirea şi să o mângâi fără să trebuiască să renunţi la ea. Şi totuşi acel homosexual nu era un necurat? Ba da, dar avea ceva ce nu aveau toţi oamenii normali, ceva ce Dumnezeu iubea foarte mult şi ce i-a dat mult har. Să continuăm cu păcatul malahiei. Malahie, curvie sunt cam în aceiaşi categorie. Dacă aţi citi Paterice, Vieţile Sfinţilor şi altele de gen veţi găsi multe povestiri cu oameni care sufereau de patima asta şi luptau cu ea ( adică cădeau şi se ridicau şi tot aşa). Iar ce a făcut să biruiască patima? Oare faptul că încetul cu încetul nu a mai căzut? Nu. Era vorba cu totul de altceva: unul nu a vrut să calce pe sfintele icoane şi a scăpat de patimă, altul nu s-a lăsat biruit de deznădejde (după căderi şi ridicări timp de 10 ani ca şi călugăr), altul a murit puţin înainte de a ieşi de la curvă şi s-a mântuit că spunea la întoarcere un canon către Maica Domnului şi exemple ar putea tot continua. Ce aveau aceşti oameni? Erau curvari şi malahieni în toată regula şi totuşi s-au mântuit. Cum? Nu erau necuraţi? Ba da, dar Dumnezeu căuta ceva în sufletul lor pe care să-l folosească pentru desăvârşirea acelei persoane. Să luăm cazul celor ce s-au lepădat de călugărie după ce au luat voturile. Mulţi vor spune că dacă nu se pocăiesc ajung în iad. Şi ce s-a întâmplat? Îmi vine în minte două întâmplări. Una am auzit-o la Rarău. Era un călugăr ce s-a întors în lume şi s-a căsătorit şi a avut un copil. La un moment dat copilul i-a spus: “tati, de ce ai o cruce pe piept?” Şi omul a realizat că i-a rămas schima duhovniceşte pe piept, că harul călugăriei era cu el. S-a pocăit şi s-a dus înapoi la mănăstire. A doua întâmplare tot e despre un călugăr care s-a lepădat de mănăstire şi s-a căsătorit. El tot timpul nu se simţea bine aşa că fata călugărului spune: hai la biserică că de asta te simţi rău. Şi l-a tot bătut la cap până la convins (deja fata era matură). Începea să meargă regulat la biserică dar parcă tot nu se simţea bine. Atunci fata i-a spus: hai la mănăstire că de asta nu te simţi bine. Că trebuie să te faci înapoi călugăr. Acel om pleacă la Petru Vodă şi apoi se întoarce acasă. Mai îl bate la cap fata lui şi se întoarce la Petru Vodă şi se pocăieşte de păcat. Peste câteva zile este ucis de un nebun ce l-a confundat cu păr Iustin Pârvu. Oamenii aceştia nu aveau simţăminte de pocăinţă. Şi-au format o nouă viaţă şi totuşi Dumnezeu de ce nu a renunţat la ei? De ce i-a dus la pocăinţă? Pentru că aveau ceva în suflet, ceva ce doar El a văzut. Să nu mai lungesc cuvântul. Ştim cu toţii că fumătorii nu prea au şanse de mântuire şi totuşi părintele Rafail Noica vorbeşte de un fumător care făcea exorcizări şi era pe o treaptă de rugăciune pe care puţini o ajung, mulţi zic de faptul că monahismul e presus căsătoriei şi totuşi Sf. Arsenie cel Mare era întrecut de două femei căsătorite iar Sf. Antonie cel Mare a fost dus să înveţe smerenia la un curelar din Alexandria, mulţi consideră că femeile ce poartă pantaloni sau care nu ţin posturile bisericii sau care nu merg în fiecare duminică şi sărbătoare la biserică au mari probleme în viaţa duhovnicească chiar dacă ele spun că sunt credincioase şi totuşi există o tânără care face astea şi a ajuns la o treaptă a rugăciunii inimii în care vorbeşte cu Hristos şi sunt multe astfel de exemple ( încă nu m-am apucat să vorbesc despre sectari şi ierarhii eretici că ar fi prea lung cuvântul dar lucrurile stau cam în acelaşi fel ). De unde această sminteală, de unde aceste moduri de sfinţenie ce ne smintesc? Ceva au aceşti oameni, ceva ce încă nu îmi dau seama. Poate e vorba că se smeresc, că ei caută sincer Adevărul, nu ştiu ce poate fi. Dar Dumnezeul nostru faptul că e atât de smintitor Îl face să fie aşa de minunat şi să Îl iubeşti tot mai tare. Nu judecaţi că s-ar putea să fiţi foarte uimiţi din ce rânduri vor fi sfinţii de mâine. (Sorin Dan) Emanuel on "Expozitie icoane pe sticla" http://ascorcluj.ro/forum/topic/expozitie-icoane-pe-sticla#post-154 Tue, 24 May 2011 09:37:07 +0000 Emanuel 154@http://ascorcluj.ro/forum/ Vineri seara, 20 mai, un mediu romanesc si crestinesc intr-un colt al Clujului la Bastionul Croitorilor - unde se spune ca ungurii au ucis in chinuri groaznice pe bravul capitan al lui Mihai Viteazu, Baba Novac - ne-a revelat forta creatoare a poporului nostru prin cativa iconari ce duc mai departe traditia Icoanelor pe sticla. Parintele prof. Jan Nicolae de la Alba a amintit arealul raspandirii lor, expresie a evlaviei populare. Se cuvine a ne aminti cu recunostinta de mesterii iconari din zona Alba, Sebes ori Fagaras, iar mai aproape de noi la Nicula; un loc invaluit de mister si candoare ce se cheama taina divina, inca de la inceputurile lui stiute numai de Dumnezeu... Oricum, inceputurile icoanei pe sticla aici se leaga de icoana facatoare minuni a Maicii Domnului ce a lacrimat in 1694 (si nu 1699!!) ca preambul al ruperii unitatii romanilor la 1701 cand ne-am rupt spiritual in doua, iar Maica Lui a plans cu lacrimi amare pt aceasta. Arhivele din Cluj pastreaza declaratiile martorilor ne-romani si papistasi ce atesta minunea plangerii (groful Kornis si altii). Studiile lui Marius Porumb, Ion Apostol Popescu ori Ioan Podea confirma cele amintite si aduc o valoroasa contributie la cunoasterea icoanelor pe sticla. Felicitari iconarilor expozitiei, organizatorilor si invitatilor, parintele Jan si parintele Ioan Bizau cu incontestabilul umor si ironie. Expozitia ramane deschisa zilnic pana pe 26 mai. Emanuel on "Cuvânt despre iudei în apropierea Patimii Mântuitorului" http://ascorcluj.ro/forum/topic/cuvant-despre-iudei-in-apropierea-patimii-mantuitorului#post-151 Sun, 17 Apr 2011 18:35:21 +0000 Emanuel 151@http://ascorcluj.ro/forum/ Cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur (c. 347-407)deşi pare aspru şi nedrept,e cât se poate de adevărat şi drept. Pe drept cuvânt numit "părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor", blând şi smerit cu inima, mult milostiv, când era vorba de adevăr,de credinţă,de compromisuri, era aspru şi tunător. Din cauza sincerităţii şi curajului său a suferit toată viaţa prigonit de eretici, iudei şi păgâni. Un scurt cuvânt de mai jos pune în lumină caracterul său incoruptibil de idei străine Ortodoxiei, fiind model pentru creştinii de azi la mărturisire şi fermitate. Mărturie stau mâna dreaptă şi urechea stângă neputrezite până azi, după 1600 ani de la adormire. Vorbele oamenilor la moartea sa, sunt cutremurătoare: "mai bine să apună soarele decât să tacă gura lui Ioan!" Din fragm. de mai jos reies următoarele: - sinagoga jidovilor (evreilor) e casă de desfrâu, închinare la idoli şi peşteră de tâlhari, încă de pe vremea Profeţilor VT şi a Mântuitorului; - iudeii nu se închină lui Dumnezeu ci satanei (vezi Ioan 8,44: voi sunteţi din tatăl minciunii,iar tatăl vostru e diavolul); - viclenia iudeilor e nemăsurată, ei trag mereu la pierzare pe creştini (relatează o întâmplare dramatică); - iudeii au devenit din popor ales, popor blestemat prin răstignirea Mântuitorului lumii. Matei 27,25 e explicat de Sf. Părinţi ca moment al blestemului jidovilor: "Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!". Blestemul nu dispare decât prin încreştinare totală şi sinceră la creştinism (vezi cazul lui Steinhardt); - credinţa noastră nu trebuie să fie amestectă cu influenţe păgâne, iudaice şi sectare (un semnal de alarmă contra ecumenismului şi sincretismului actual); - iudeii nu au nimic bun în ei căci nu sunt păgâni neştiutori de Hristos, de Dumnezeu ci ştiu Legea,au auzit de Mesia dar nu cred în El (păcat împotriva Duhului Sfânt ce nu se iartă!; păcat împotriva evidenţei şi credinţei) - sinagoga e mai cumplită şi mai vătămătoare ca templele păgâneşti,căci nu se jetfesc oi şi tauri ci chiar sufletele oamenilor (ducându-le la pierzare prin minciunile evreilor). "Ştiu că mulţi îi cinstesc pe iudei şi socot că vieţuirea lor de acum este plină de bună-cuviinţă. Acest lucru mă face să smulg din rădăcină o astfel de părere! Am spus că întru nimic nu-i mai bun teatrul decât sinagoga. Şi o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinţă decât profeţii! Ce spune dar Profetul? „ Faţă de desfrânată ţi s-a făcut faţa! Fără de ruşine te-ai făcut tuturor!” . Iar casa în care stă desfrânata este casă de desfrâu. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casă de desfrâu şi teatru, ci şi peşteră de tâlhari, şi locuinţă de fiare sălbatice. „ Peşteră de hienă a ajuns pentru Mine casa voastră” , spune Profetul . Casa lor n-a ajuns locuinţa unei fiare oarecare, ci locuinţa unei fiare necurate. Şi mai spune Profetul: „ Am lăsat casa Mea, am părăsit moştenirea Mea” . Iar când Dumnezeu părăseşte casa, ce nădejde de mântuire mai poate fi ? Când Dumnezeu părăseşte casa, locul acela ajunge locuinţă drăcească. Dar, negreşit, mi se va spune că şi iudeii se închină lui Dumnezeu. Doamne fereşte! Să nu se spună una ca asta! nici un iudeu nu se închină lui Dumnezeu. - Cine spune asta? - Fiul lui Dumnezeu! „ Dacă aţi şti pe Tatăl Meu, spune El, M-aţi şti şi pe Mine; dar nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu nu-L ştiţi” . Ce mărturie mai vrednică de credinţă decât aceasta să-ţi aduc? Mai îndrăzneşte cineva dar să spună că sinagoga nu-i locaş de închinare la idoli, odată ce iudeii nu-L cunosc pe Tatăl, odată ce iudeii L-au răstignit pe Fiul, odată ce iudeii au respins ajutorul Duhului? În sinagoga lor nu I se slujeşte lui Dumnezeu, Doamne fereşte! Sinagoga lor e locaş de slujire idolească. Cu toate acestea, unii creştini privesc sinagogile ca pe nişte locuri vrednice de cinste. Şi asta n-o spun de la mine, ci o ştiu din experienţă. Acum trei zile (credeţi-mă, nu mint) am văzut cum o femeie liberă, o creştină, cu bună-cuviinţă în îmbrăcăminte şi purtări, era silită de un ticălos şi un nesimţitor, după înfăţişare creştin – n-aş spune că un om care a îndrăznit o astfel de faptă poate fi creştin adevărat – să intre în sinagoga evreilor şi să jure acolo pentru o pricină pusă de la el la îndoială. Femeia, apropiindu-se de mine, m-a chemat în ajutor şi mi-a cerut să împiedic silnicia cea nelegiuită, căci nu-i era îngăduit ei, care se împărtăşise de Dumnezeieştile Taine, să intre în sinagogă. Aprins de mânie şi înflăcărat, n-am îngăduit să fie târâtă să săvârşească nelegiuirea aceea şi am smuls-o din mâinile lui. L-am întrebat pe siluitor dacă e creştin. Când mi-a mărturisit că e creştin, l-am mustrat cu asprime; l-am făcut smintit şi neghiob; i-am spus că nu-i cu nimic mai bun decât un dobitoc, dacă el, care spune că se închină lui Hristos, târăşte pe un altul în peşterile iudeilor, cei care L-au răstignit pe Hristos. I-am vorbit mult. Mai întâi l-am învăţat din Dumnezeieştile Evanghelii că unui creştin nu-i este deloc îngăduit să jure şi nici nu-i este îngăduit să silească pe altul să jure. Apoi i-am spus că nu trebuie să silească să jure nu doar pe un creştin, dar nici pe un necreştin. După ce cu multe şi lungi cuvinte i-am scos din suflet părerea cea rătăcită, l-am întrebat de ce a lăsat deoparte biserica şi a târât-o pe femeia aceea în sinagoga evreilor. Mi-a răspuns că i-au spus mulţi că jurămintele făcute în sinagogă au mai multă putere, sunt mai înfricoşătoare. La auzul acestor cuvinte, am oftat, m-am aprins de mânie şi apoi am râs iarăşi. Am suspinat când am văzut câtă putere are viclenia diavolului ca să-i înduplece pe oameni! M-am aprins de mânie când m-am gândit la trândăveala celor înşelaţi. Şi am râs, iarăşi, când am văzut cât de mare şi cât de cumplită este prostia celor înşelaţi. V-am spus şi v-am istorisit acestea, pentru că nu vă înduioşează, nici nu vă doare de creştinii care suferă şi săvârşesc astfel de fapte. Când vedeţi că unul dintre fraţii voştri cade în nişte nelegiuiri ca acestea, socotiţi că nenorocirea este a altuia, nu a voastră. Dacă vă ţine cineva de rău, credeţi că vă apăraţi spunând: „ ce mă priveşte!” , „ ce legătură am eu cu el!” . Nu! Cel ce grăieşte aşa grăieşte cuvinte pline de cea mai cumplită ură de oameni, pline de cruzime diavolească. Ce spui? Eşti om, eşti şi tu de aceeaşi fire cu el, dar, mai bine spus, dacă trebuie să vorbesc de fire, ai un singur Cap, pe Hristos, şi mai îndrăzneşti să spui că n-ai nici o legătură cu mădularele tale? Cum mai mărturiseşti atunci că Hristos este Capul Bisericii? Capul în chip firesc alătură toate mădularele, le adună şi le leagă bine unele cu altele. Iar dacă n-ai nici o legătură cu mădularul tău, atunci n-ai nici o legătură nici cu fratele tău şi nici nu-L ai cap pe Hristos. Ca pe nişte copii mici vă înfricoşează iudeii, şi nu simţiţi. După cum multe slugi rele provoacă haz mult când îi sperie pe copii cu măşti înfricoşătoare şi caraghioase căci măştile prin ele însele nu sunt înfricoşătoare, ci par aşa din pricina simplităţii minţii copiilor, tot astfel şi iudeii îi înfricoşează pe creştinii care nu sunt destul de tari în credinţă. Cum poate fi înfricoşătoare sinagoga iudeilor, când ea este plină de ruşine şi de râs, când iudeii sunt nişte izgoniţi, nişte învinşi, nişte osândiţi? ... Dar, mai bine spus, sinagoga este mai necinstită chiar decât crâşma! Sinagoga nu este numai locuinţă de tâlhari şi de crâşmari, ci locuinţă de demoni. Dar, mai bine spus, nu numai sinagogile ci chiar şi sufletele iudeilor. Şi asta voi încerca s-o arăt la sfârşitul cuvântului. Ce iertare vei avea când eşti creştin pe jumătate? Credeţi-mă, îmi voi da mai degrabă viaţa decât să trec cu vederea pe unul pe care îl ştiu că are o astfel de boală... De este amestecat printre voi unul de alt neam, făceţi-l cunoscut! nu ca să-l omoram, cum sunt omorâţi trădătorii în armata, nici ca să-l muncim şi să-l pedepsim, ci ca să-l scăpăm de rătăcire şi necredinţă, ca să-l facem cu totul al nostru. Dacă nu vreţi să faceţi aşa, ci-l ascundeţj, deşi îl ştiţi, cunoaşteţi bine că veţi suferi aceeaşi pedeapsă ca şi el. Pavel supune la chin şi la pedeapsă nu numai pe cei ce săvârşesc răul, ci şi pe cei care îi încuviinţează . Iar profetul David dă aceeaşi pedeapsă nu numai celor ce fură, ci şi celor care aleargă cu ei . Şi pe bună dreptate; căci cel care îl ştie pe cel ce face răul şi-l doseşte şi-l ascunde, îi dă prilej să ajungă şi mai nepăsător şi-l face să săvârşească răul cu mai multă libertate. Eu tocmai pentru asta mai cu seamă urăsc sinagoga şi îmi provoacă dezgust, pentru că iudeii îi au pe profeţi, dar nu cred în profeţi, pentru că citesc cărţile, dar nu primesc mărturiile. Iar fapta aceasta este mai cumplită decât ocara! Spune-mi, dacă ai vedea că un om cu viaţă sfântă, strălucit şi vestit ar fi târât într-o crâşmă sau într-o peşteră de tâlhari, şi acolo ar fi ocărât şi lovit, şi ar suferi cea mai grozavă batjocură, spune-mi, ai admira crâşma sau peştera pentru că stă acolo batjocorit acel mare şi minunat bărbat? N-o cred! Dimpotrivă, tocmai pentru aceasta ai uri mai mult locul acela şi ai fugi de el! Gândeşte la fel şi despre sinagogă. Iudeii i-au luat acolo cu ei pe profeţi şi pe Moise nu ca să-i cinstească, ci ca să-i ocărască şi să-i necinstească. Ce ocară mai mare pot aduce acestor sfinţi decât spunând că ei nu ştiu de Hristos şi nici n-au spus ceva despre venirea Lui!, decât învinuindu-i că nu cunosc pe Stăpânul lor şi zicând că au aceeaşi necredinţă ca şi ei? Spune-mi, nu-i oare loc de necredinţă, chiar dacă nu-s idoli acolo, locul în care locuiesc demoni? Nu-i oare mai mare vătămarea sufletească în locul acela unde se adună ucigaşii lui Hristos, unde este izgonită crucea, unde este hulit Dumnezeu, unde nu se cunoaşte Tatăl, unde se ocărăşte Fiul, unde se leapădă harul Sfântului Duh, dar, mai bine spus, unde sunt chiar demonii? În templul idolilor necredinţa e vădită şi descoperită; nu poate momi cu uşurinţă şi nici nu poate înşela pe un om cu minte şi înţelept; în sinagogă iudeii spun că se slujeşte lui Dumnezeu, că sunt urâţi idolii, că sunt cinstiţi profeţii; prin aceste cuvinte pregătesc momeala şi îi prind în laţurile lor pe creştinii simpli şi nepricepuţi. Prin urmare, sunt la fel de necredincioşi şi iudeii, şi păgânii, dar înşelăciunea săvârşită de iudei e mai cumplită. În sinagoga lor se află un jertfelnic, jertfelnic nevăzut de înşelăciune! Pe el nu se jertfesc oi şi tauri, ci suflete de oameni. Este însă timpul să arăt că şi demonii locuiesc acolo nu numai în sinagogă, ci chiar în sufletele iudeilor... (din Cuvântul I împotriva iudeilor) larisa on "cat de mult cere Dumnezeu de la om?" http://ascorcluj.ro/forum/topic/cat-de-mult-cere-dumnezeu-de-la-om#post-132 Sun, 20 Feb 2011 15:18:45 +0000 larisa 132@http://ascorcluj.ro/forum/ Salut! M-am intrebat in ultimul timp... cat de mult cere Dumnezeu de la om? Poate e cam stupida intrebarea, dar in ce masura vrea Dumnezeu sa ne traim viata pentru El si ce ne mai ramane pentru noi? Ne mai ramane ceva pentru noi? Stiu ca toate cate le facem le facem cu gandul la El, dar in momentul in care ajungi sa ii cunosti iubirea, puterea si dreptatea, ai vrea parca sa fii mai aproape de El, nu ai mai vrea altceva; te trezesti cu El in minte si in suflet, dormi cu gandul la El, mananci cu gandul la El, inveti cu gandul la El, practic, PRACTIC, tot ce e in tine nu mai e al tau; si toate incep sa ti se para mici, foarte mici, foarte neinsemnate. Ceea ce ma nelinisteste(daca pot spune asa) este cum sa traim in lume pentru El? Stiu poruncile Lui, dar totusi nu stiu cum ar vrea sa imi traiesc viata. Nu stiu.. are vreo logica? As vrea sa stiu ce simtiti si voi, sa stiu ce ati face.. as vrea un sfat, poate(?); e ca si cum as fi intrat in ceva din care nu mai pot iesi; am incercat, dar nu am reusit. Darie on "despre cenzura in ascor" http://ascorcluj.ro/forum/topic/despre-cenzura-in-ascor#post-127 Mon, 17 Jan 2011 00:00:15 +0000 Darie 127@http://ascorcluj.ro/forum/ Buna , Ash dori sa comentez mailul unui bun prieten al meu de la ascor, mail pe care tocmai l-am citit pe site . Il rog sa nu mi-o ia in nume de rau, intentia mea este de a problematiza , nu de a combate o parere...mai mult sau mai putin oficiala.Draga Radule, trebuie sa iti spun ca nu sunt de acord cu ceea ce ai afirmat in mailul de mai jos pe care il reproduc in intregime : "Doamne ajuta, tuturor!Stie cineva dintre voi cum pot fi cenzurate filmele? Sunt multe filme bune, dar care isi pierd orice folos ziditor de suflet datorita secventelor necuviincioase.Ce folos de o galeata de lacrimi stoarse la un film exceptional si un mesaj inaltator, daca o imagine desfranata ramane cu anii in minte si in suflet? Mai degraba paguba decat castig.Mai ales ca noi ortodocsii stim bine care ar trebui sa fie atitudinea fata de pacat: majoritatea patimilor trebuiesc razboite cu barbatie si jertfire de sine, unele se ignora cu desavarsire (cele de la diavol, precum hula) si de una singura, doar de una, de desfranarea se fuge. In acest caz, fuga de desfranare e sanatoasa, si nerusinoasa. (Nu intamplator Sf. Ap. Pavel spune "fugiti de desfranare" si nu luptati cu desfranarea!)Am auzit ca sunt programe cu care poti taia portiuni de film, dar ma intreb: ce se intampla cu subtitrarea in acest? Oare se va mai putea regla subtitrarea in acest caz cu programe precum BSPLAYER care ofera aceasta optiune?Mi-ar placea sa exista o colectie de filme bune, cenzurate, care pot fi vizionate fara sa rosim in spatiul Bisericii, sau pentru adolescenti sau, de ce nu, cu preotul langa tine.Astept sugestii!radu copil" Haideti sa incepem cu cateva studii de caz . In tabara de la Marisel de anul trecut cred, s-a vizionat filmul La Vita e Bella , un film foarte bun cu si in regia lui Roberto Benigni , care nu continea absolut NICI O SCENA erotica ; in schimb Radu Copil nu a fost multumit nici cu acest film ; o prietena din tabara imi spunea ca l-a vazut framantat si agitat dupa ce acest film a fost pus copiilor . La insistentele ei , Radu a recunoscut ca nici acest film nu i se pare ziditor pentru simplul motiv ca Benigni ii propune franc Nicoletei Braschi, atunci cand o intalneste printre primele dati... sa faca dragoste cu el !!! Este de admirat dezinvoltura si spontaneitatea cu care personajul de mai sus intelege sa puna inceput bun unei relatii amoroase, dar mi se pare ca afirmatia de mai sus nu sminteste in nici un caz nici o minte de copil ...mai ales ca apare in treacat in film si la urma urmei nu e vorba de curvie ...ci de un umor putin excentric al personajului principal al filmului ; daca pentru atata lucru e cazul ca un film sa poata fi considerat ca fiind smintitor , atunci mentalitatea ortodocsilor de azi , fie ei si ascoristi , seamana teribil de mult cu cea puritanista . Alta caz : a fost pus pe retea si Lista lui Schindler de Spielberg : la interval de doar cateva ore , apare un mail care atentioneaza ca la secventa din minutul cutare exista o scena de curvie ...scena care intr-adevar tine cam 15 secunde si care il arata pe Oscar Schindler zbenguindu-se prin ashternut cu o nemtoaica strashnic de frumoasa. Din nou ma intreb : de ce atatea precautii si in acest caz ? Relatia trupeasca este binecuvantata de Dumnezeu si ceea ce apare in scena pomenita nu contine nici perversiuni, nici viol , nimica de acest gen; este doar o imagine comuna aproape identica cu ceea ce se intalneste in toate dormitoarele locuite de cupluri ...inclusiv cele ascoriste, iertati indrazneala. Si exemple ar mai fi , exemple de filme bune in care exista o singura scena erotica care , in opinia lui Radu , le-ar compromite in totalitate- amintesc cateva mai vechi : Legendele toamnei unde Brad pitt are o relatie amoroasa cu o indianca , tot chestiune de secunde , Braveheart , unde Mel Gibson face amor cu sotia viitorului rege al Angliei; Cold Mountain –filmat la noi in tara , sau , last but not least , Titanic , unde exista si scena , mult combatuta si blestemata la o conferinta de catre Danion Vasile , cand Jack face dragoste cu Rose. Dar Radu are dreptate intr-un anume fel , atitudinea ortodoxa fata de relatia trupeasca televizata ar trebui sa fie un pic mai clara . Reproduc mai jos cateva consideratii personale in acest sens , deduse din luarile de pozitie ale unor duhovnici pe marginea acestor probleme . Odata, cred ca la conferinta Ce este omul tinuta acum cativa ani la Alba Iulia, parintele Rafail Noica a primit o intrebare foarte incomoda intrucat afirmase pe parcursul conferintei ca relatia trupeasca dintre doi tineri e BUNA FOARTE ; atunci parintele Florin Botezan i-a cerut ca sa ishi detalieze putin punctul acest de vedere; nu mai retin in amanunt explicatia lui , pentru cei interesati pot sa asculte conferinta , este chiar prima intrebare care i se pune parintelui ; dar esenta era urmatoarea : noi ne-am obisnuit sa numim necurat ceea ce , in fata lui Dumnezeu , este cu totul curat . Datorita inclinarii spre pacat a naturii noastre umane am ajuns sa trebuiasca sa fim feriti de asemenea imagini care , la urma urmei , nu au nimica pacatos in sine , dar in noi exista patimile care produc acest efect. Deci ce atitudine ar trebui sa avem fata de asemenea filme ? Sau , la modul general , ce ar trebui sa fie cenzurat ? Tot parintele Rafail Noica da partial raspunsul : in primul rand ar trebui reglata si precizata mai clar etimologia corecta : nu desfranare ci curvie . Chiar el spunea ca daca ar fi afirmat in fata IPS Andrei ca s-a desfranat o noapte intreaga cu o maica de la Ramet ar fi caterisit instantaneu ; dar ideea era ca a conversat toata noaptea cu ea si a depasit o limita ...verbala !!! Plus ca si parintii filocalici folosesc termenul in greaca porneia sau moichia ; iar parintele Cleopa vorbeste de curvie , nu de desfranare. Ideea este limpede : trebuie spus raului pe nume. Iar raul nu este relatia trupeasca in sine sau dorinta trupeasca ci consimtirea , trecerea unei limite , sau nepunerea acestor ganduri inaintea lui Dumnezeu. Oadata am citit din parintele Porfirie ca ishi sfatuia ucenicul ca atunci cand ii vin dorinte trupesti sa le intampine cu calm si sa realizeze ca sunt perfect normale si asta arata doar o ritmicitate a vietii lui . Cat de diferita poate fi aceasta atitudine de cea pe care am auzit-o la o fata cu care faceam curatenie in biserica si care imi arata o perie aspra spunandu-mi cat de ideal este un asemenea instrument pentru a scapa de gandurile de curvie ... tot respectul pentru respectiva ca depune un efort atat de puternic pentru a scapa de gandurile necurate , asta este o atitudine a la gheron iosif; dar nu se cade sa iti faci publice acest nevointe ; pentru anumite segmente sociale ele frizeaza patologicul . In ceea ce priveste cenzura acestor materiale, filmele in sine nu sunt bune nici rele pe plan duhovnicesc , de orice factura ar fi ..vizionate cu preot sau fara preot ; imaginile de asa zisa desfranare despre care vorbeste Radu si care , potrivit lui , raman mult timp in memorie, nu sunt imagini de curvie ci doar raporturi trupesti care nu se cuvine sa fie aratate oricui : exista o taina a iubirii atunci cand doua trupuri se unesc pentru ca sa dea nashtere unui al treilea ...sau pur si simplu pentru a face mai trainica dragostea dintre ele ; asta intrucat sexul nu este in nici un caz doar pentru reproducere. Exista modalitati mai eficiente pentru a intari comuniunea intre membri Ascor decat vizionarea de filme in grup ... de filme comerciale pentru ca , daca ati putut observa , doar filmele comerciale contin asemenea scene; aratati-mi mie vreo scena erotica in vreun film de Mihalkov , Fellini sau Tarkowski...sau in vreunul dintre filmele propuse spre vizionare de Catalin Bogdan sau Calin Nemes: ati vazut ceva compromitator in Eleni ? sau in Oblomov ? sincer ma indoiesc. Insa asemenea filme nu prea plac modernilor – cred ca nici lui Radu ; ele sunt dificil de vizionat, reclama rabdare si decriptare a simbolisticii imaginii. Si contin si mesaje inaltatoare si sunt si filme exceptionale , ca sa il citez din mailul despre cenzura Deci cred ca oamenii care sunt bine ancorati in creshtinism , fie casatoriti sau nu , pot trece cu calm si stapanire peste vreo scena mai explicita erotic, fara sa roseasca. Sunt de acord, trebuie fugit de curvie; dar intr-un mod foarte simplu ; daca simtiti ca va ia cu nabadai, sariti peste aceasta scena ; astfel a facut de ex un parinte de la o manastire , pe cand ne uitam impreuna la filmul the Doors; monah imbuntatit si acum , a dat filmul cu o secventa inainte ; de ce trebuie sa ne erijam in pudori exagerate cand in jurul nostru abunda pornografia si zi de zi tot mai multi copii sunt violati in filme pentru pedofili? – nu infrunti acest flagel al modernitatii cu cenzuri exagerate , ci cu asumare si tentativa de intelegere. In final , inca ceva despre cenzura , in special despre cenzura in ascor. Tot mai multe persoane se simteau odata lezate de mailurile scandaloase ale unui Teodor Bindea , Biliuta, sau ale mele ; Daca in cazul primului atitudinea adminilor a fost de indiferenta , in cazul celui de-al doilea a fost de excludere , iar in cazul meu de ...poate marginalizare. Dar nu rezolvam nimic cenzurand ; doar excludem si ramanem in micul nostru univers ideatic inchis si egoist. Ne mintim pe noi insine si ne astupam urechile insensibili la ceea ce se intampla in jurul nostru cu generatia PRO care agonizeaza in fata ecranelor ...fie ele de computere , de mobil sau de TV- de unde li se revarsa pe retina torente de spurcaciuni .Noua sa ne fie bine , imaculatilor si sfintilor, ceilalti nu au decat sa se piarda prin vagaunile iadului . Cam ghettoizat crestinismul de la ascor nu credeti ? Separat de iubire , sexul ishi pierde toata frumusetea si substanta si ramane , asha cum spunea Evdokimov, la stagiul de descarcare convulsiva a unor insecte galvanizate ; cred ca , mai degraba de a cenzura ar trebui ajutati tinerii sa constientizeze responsabilitatea enorma fata de trupul celuilalt si frumusetea relatiei trupesti – si nu ma refer la sex – in cazul unei relatii de dragoste. Hristos linishteste sexualitatea salbatica , spunea Paisie Aghioritul. Cred ca nici Mantuitorul nu s-a erijat in acest puritanism maladiv . Uitat-va cand i se aduce in fata femeia adultera : i se adreseaza cu blandete – du-te si sa nu mai pacatuiesti ;nici eu nu te osandesc ; dar fata de pacatele fariseilor nu se arata la fel de conciliant : serpi , pui de vipere , etc . In fine , cam la aceeashi idee ajunge si Marmeladov in Crima si pedeapsa ; pana la urma intra in rai si curvarii si betivii , ...caci mult au iubit. Dar intra in iad fatarnicii , invidioshii , etc ... Iar cui i se iarta putin , putin iubeste Poate ca am fost cam incoerent, imi cer scuze , am scris asha cum mi-a venit . Numai bine si la multi ani intru Hristos in 2011 daniil on "Mitropolitul Antonie Bloom despre Sfantul Ioan Botezatorul" http://ascorcluj.ro/forum/topic/mitropolitul-antonie-bloom-despre-sfantul-ioan-botezatorul#post-35 Fri, 23 Jul 2010 11:48:50 +0000 daniil 35@http://ascorcluj.ro/forum/ De la CATALIN BOGDAN De pe yahoogrupul ASCOR Cluj-Napoca <code>Pe imensul profet, pe omul cu o credinta de neinfrant, Hristos nu l-a scutit de proba eroica a indoielii. El ii cere intr-un anumit sens lui Ioan sa ramana pana la ultima granita fidel fata de ceea ce Dumnezeu i-a revelat in profunzimile sufletului sau. Hristos nu-i demonstreaza nimic, ii cere o incredere fara margini.Omul, a carui maretie o depaseste pe a tuturor celor aparuti candva pe pamant, omul care s-a daruit lui Dumnezeu din prima tinerete, care s-a limitat a fi doar vocea lui Dumnezeu, care n-a spus nici macar o minciuna, care bulversa sufletele prin cuvantul sau, care transforma vechile vieti in vieti noi, acest om in fata propriei morti e cuprins de o indoiala: oare m-am inselat? Si pana la capat a ramas credincios. Acest episod ne invata cum sa ne comportam cu privire la Ioan Botezatorul; in plus, ne invata cum sa ne comportam cand ni se cere sa fim fideli fata de ceea ce stim, sa fim fideli fata de adevarul care a rasunat in inima noastra, a luminat duhul nostru, a insufletit eforturile noastre ascetice. Cand o asemenea fidelitate ni se cere, nu e oare posibil sa fim cuprinsi de indoiala? Dar daca, gratie increderii, eforturilor noastre, depasim aceasta indoiala, atunci vom fi ucenici demni ai precursorului Imparatiei lui Dumnezeu, Ioan Botezatorul.</code> daniil on "Holocaustul si bisericile (Deutsche- Welle)" http://ascorcluj.ro/forum/topic/holocaustul-si-bisericile-deutsche-welle#post-14 Wed, 27 Jan 2010 14:22:17 +0000 daniil 14@http://ascorcluj.ro/forum/ De la Dan GRUNEA sursa: <a href="http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5171049,00.html" rel="nofollow">http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5171049,00.html</a> Odată cu ziua internaţională consacrată, la 27 ianuarie, ziua eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz si comemorării victimelor Holocaustului, a revenit în atenţie rolul nefast jucat de bisericile creştine în anii 30 şi 40 ai veacului trecut. Sub regim hitlerist, bisericile germane le-au dat naziştilor o mână de ajutor în politica lor rasistă. Abia în ultimii ani a început să fie studiat în mod serios rolul pe care l-au preluat bisericile creştine în discriminarea şi segregarea rasială ordonată de nazişti. În acest domeniu, cele două instituţii, protestantă şi catolică, dispuneau de un atu considerabil, ce le lipsea naziştilor. E vorba de registrele bisericeşti. Dispunând de matricole confesionale pentru epoci precedând mult anii 1874-75, când s-au creat în Germania primele registre de stare civilă, parohiile se aflau în posesia unui tezaur extrem de preţios de date personale referitoare la cetăţenii ţării. Cu acest material, conţinând informaţii precise cu privire la date ale naşterii, botezuri, numele, provenienţa şi religia părinţilor şi bunicilor, bisericile s-au văzut în stare să acorde ajutor la segregarea oamenilor. Şi l-au şi acordat. Asaltul asupra registrelor parohiale s-a dat din capul locului, în 1933, imediat după accesul la putere al naziştilor. Iniţial discriminările profesionale i-au vizat pe funcţionarii publici, pe scriitori, ziarişti, jurişti şi medici, obligaţi de atunci să facă dovada originii lor aşa-zis ariene, în speţă ne-evreieşti. Arhivarul Hans Otte a studiat complicitatea bisericii regionale din Hanovra la acţiunea nazistă de prigonire a evreilor. Potrivit lui, "aşa-zişilor ne-arieni li s-a restrâns iniţial dreptul de a-şi alege şi exercita în mod liber profesia. Aceşti oameni au devenit cetăţeni de categoria a doua. Cei ce doreau să evite stigmatizarea erau nevoiţi să-şi procure o dovadă a originii lor ne-evreieşti. Parohilor li se interzisese însă eliberarea respectivelor dovezi dacă solicitanţii aveau trei sau patru bunici evrei". Or, statul nu dispunea de sursele de documentare necesare pentru a opera trierea cetăţenilor. O astfel de cercetare a originilor se afla doar la îndemâna bisericilor. E adevărat că prea puţini preoţi, clerici şi parohi şi-au imaginat la mijlocul anilor 30 că segregarea rasială se va încheia cu exterminarea evreilor în Holocaust. La fel de clar este însă că reprezentaţii bisericilor s-au făcut complici ai naziştilor fără să opună nici un fel de rezistenţă. Dimpotrivă, au pus umărul cu entuziasm, relevă istoricul berlinez Manfred Gailus. "Mulţi ierarhi s-au bucurat mult că prin această misiune, bisericile îşi redobândesc importanţa. Cu atât mai mult cu cât poziţia bisericilor nu era tocmai comodă, sub nazişti", a reliefat Gailus. Unii clerici au făcut însă şi dovada unui zel ieşit din comun, îndeosebi la Berlin şi în Mecklenburg. În cele două regiuni s-au întocmit milioane de aşa-numite „cartoteci evreieşti” jalonând botezuri ale evreilor datând din secolul al 18-lea. Printre cei mai fanatici complici ai naziştilor s-a numărat şi preotul protestant Karl Themel, un asiduu investigator şi delator de cetăţeni cu rădăcini evreieşti. In fine, conform istoricului berlinez, o serie întreagă de ierarhi, mândri de statutul lor de funcţionari ai bisericilor, au refuzat solicitările de ajutor ale unor evrei care doreau să-şi ascundă identitatea. Invers nu s-a găsit mai nimeni, între slujitorii bisericilor germane, care să încerce să-i protejeze pe creştinii de origine evreiască, relevă Manfred Gailus. După 1945 nu s-a mai vorbit despre acest subiect, iar teologii rasişti de teapa lui Themel au fost rapid reintegraţi în parohii. Autor: Michael Hollenbach/Petre M. Iancu Redactor: Robert Schwartz