http://ascorcluj.ro/forum/forum/alte-articole Forum AscorCluj.RO » Forum: Alte articole - Recent Posts en-US Tue, 07 Feb 2012 10:24:32 +0000 http://bbpress.org/?v=1.0.2 q http://ascorcluj.ro/forum/search.php http://ascorcluj.ro/forum/topic/axa-neamului-pro-sau-contra#post-170 Sun, 09 Oct 2011 22:04:04 +0000 alexandra 170@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>In primul rand Doamne ajuta si bine v-am gasit!</p> <p>As vrea sa va cer parerea in legatura cu o mica descoperire pe care am facut-o zilele trecute.</p> <p>Am gasit vizitand blog-ul lui Danion Vasile, in sectiunea Blog Roll, tiltul AXA- Bilunar al revistei Scara, revista de Oceanografie Ortodoxa.( <a href="http://axa.info.ro/" rel="nofollow">http://axa.info.ro/</a> )</p> <p>De pe acest site am ajuns pe site-ul al carui adresa am copiat-o mai jos:</p> <p><a href="http://axaneamului.ro/index.php?option=com_k2&amp;view=item&amp;id=3:manifestul-partidului-axa-neamului&amp;Itemid=3" rel="nofollow">http://axaneamului.ro/index.php?option=com_k2&amp;view=item&amp;id=3:manifestul-partidului-axa-neamului&amp;Itemid=3</a></p> <p>Poate unii dintre voi stiti cate ceva despre aceasta organizatie politica neparlamentara AXA Neamului pt ca face parte din sfera crestina.</p> <p>Am vazut ca strang semnaturi ca sa intre in alegerile din 2012.<br /> Va propun sa cititi despre ce e vorba, sa imi spuneti daca stiti mai multe decat ceea ce vad eu pe site-ul lor, si apoi sa imi spuneti daca ati fi de acord sa strangem semnaturi.</p> <p>Multumesc.</p> <p>Doamne ajuta!</p> <p>Alexandra </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/pariet-on-line-no-1#post-29 Thu, 08 Jul 2010 11:08:34 +0000 Anonymous 29@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>Ordering Pariet online support relaxed verse to-do in favour of Canada citizens <a href="http://acdcvan.ning.com/profiles/blogs/pariet-imedication-buy-pariet">buy pariet on line</a> and fervour neighbors cancel swim another flanking distant perimeter USA regrettably well. You independence necessary fax your native medicine pharmacy finish order. </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/sf-efrem-cel-nou#post-24 Tue, 08 Jun 2010 13:21:02 +0000 andrei 24@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>Sunt din Bucuresti, ma numesc Andrei Dirlau si am un foarte mare necaz. As dori mult sa iau legatura urgent cu Parintele Ciprian – despre care am citit in cartea despre minunile facute de Sfantul Efrem cel Nou.<br /> Doresc sa-l rog sa faca impreuna cu mine rugaciuni catre Sf. Efrem cel Nou, in nadejdea si credinta ca Sfantul va face o minune si pentru mine, asa cum se arata in carte. Va rog mult, ajutati-ma cu o adresa de email sau un nr. de telefon ca sa vorbesc cu parintele.<br /> Adresa mea de email este <a href="mailto:andrei.dir@gmail.com">andrei.dir@gmail.com</a>, iar nr. de mobil 0722.443.689.<br /> Multumesc </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/radu-preda-comunismul#post-20 Mon, 15 Mar 2010 00:28:19 +0000 daniil 20@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>de la Dan GRUNEA<br /> de pe yahoogroups</p> <p>Ieri am citit prima parte din cartea "Comunismul", scrisa de Radu Preda. E o sinteza buna. Cu siguranta o sa citesc si partea a doua, si cred ca fiecare dintre voi trebuie sa o cititi, ca sa intelegeti ca drumul spre iad poate fi pavat cu bune intentii si sa nu uitati crimele staliniste. Nimeni nu are voie sa le uite, nici sa le nege dimensiunea.</p> <p>Poate ca multi ati citit deja cartea . Imi permit sa fac niste completari, legate de experienta mea de viata, in special de anul pe care l-am petrecut, avand 19 ani, in Spania. Nu voi vorbi despre comunism in sens strict, ci despre fiica ilegitima si salbatica a acestuia, sau surioara lui neagra, depinde de perspectiva, Anarhia. Daca social-democratia este o impreunare a “rosului” cu “albul”, in sens figurat, Anarhia este o impreunare a “rosului” cu “negrul”. De data asta, la figurat, dar si la propriu, caci flamura ei e rosu-negru.</p> <p> In Spania am frecventat, o spun sub pavaza metaforei, un “altfel de ASCOR”, unul in care texte ale lui Bakunin , Proudhon sau Kropotkin erau citite ca si cum sunt cititi in Ascor Sfintii Parinti. Mai mult, erau acolo si oameni ai actiunii, maestrii in a ridica baricade, nu spontan, “anarhic”, ci dupa rigorile unei adevarate stiinte. Erau oameni care purtau vesnic la gat esarfe, care, udate si legate pe fata, ajutau nu doar la a nu fi recunoscuti in filmarile politiei, dar faceau ineficient gazul iritant menit a-i dispersa. Anarhia pare un anacronism.Ea nu mai sperie pe nimeni. Caderea Imperiului Sovietic a insemnat o lovitura incredibila, care a dus la disparitia, mai mult sau mai putin precipitata, a unor miscari radicale de stanga, precum RAF-Baader Meinhof, ca exemplu. Aceasta din mai multe motive: crimele staliniste au devenit tot mai vadite, esecul economic al comunismului, indiscutabil, ceea ce a dus la subtierea masei de simpatizanti din care se alegeau noi recruit. Ca alte motive, o grupare marginala social (care nu se bucura de suportul populatiei, cum a fost, printre multe altele, amintitul Baader Meinhof vest-german), are nevoie de suportul logistic al serviciilor secrete ale altor state (cele din blocul estic in cazul nostru) Rigorile vietii in clandestinitate reclama sume mari de bani si arme. Cu totul alta a fost situatia acelor grupari, care, pe langa a afirma o evidenta latura radical socialista, aveau si o orientare nationala independentista. Aceasta din urma a subzistat atrofierii primei orientari, ceea ce a dus la longevitatea unor grupari precum ETA, IRA, FLB. Evident, acestea se bucurau si inainte de autonomie financiara si logistica generata de o oarecare simpatie a populatiei locale, sau a unor segmente ale acesteia.</p> <p>In aceste conditii, Anarhia nu mai sperie pe nimeni. E un Bau-Bau uzat. Problema este, ca lucrurile nu stau tocmai asa. Si acuma, intrebarile: “de ce anarhia?”. Cine sunt, pana la urma acesti anarhisti, care ne apar, pe buna dreptate, oarecum niste personalitati isterice si histrionice. Se poate face ceva pentru canalizarea in alta directie a acestor energii?</p> <p>Fara niciun fel de legatura cu conceptele psihanalitice freudiene (ca sunt, oricum, la limita imposturii- ca scurta paranteza, este astazi dovedit ca “omul cu sobolanii”, unul dintre cei mai celebri pacienti ai lui Freud, nu a fost vindecat de boala sa, dar a primit bani, pentru a nu mai aparea in Viena, caci in studii aparea deja ca vindecat.), deci fara legatura cu tema oedipiana, absolut toti anarhistii pe care i-am cunoscut aveau o problema cu figura paterna. Ori un tata abuziv, ori un tata absent. In multe cazuri, se batusera cu tatal , si castigasera respecul amestecat cu teama, din parte acestuia, doar dupa acest eveniment.. Nu am intalnit pe nimeni care sa fie anarchist, si, sa nu fi fost initial un copil victima a violentei repetate a adultilor. Cred ca relatia copil -parinti are influenta asupra relatiei viitorului adult cu alte figure ale autoritatii, precum Stat si Dumnezeu. Am vazut asta, si mai tarziu, datorita profesiei. Asa ca, cei care cititi, daca nu va incanta ideea de miscare anarhista, nu uitati ca cea ma buna metoda de a-i transforma pe copilasii vostri in viitori revolutionari, este sa ii bateti si sa le negati libertatea si personalitatea . Toate cu masura si cu cap, ca, daca nu, fiecare palma se va intoarce impotriva voastra. Chiar daca nu sub forma de palme, caci copiii inteligenti si sensibili isi vor proteja intotdeauna parintii (iar anarhist nu poate ajunge decat un om inteligent si oarecum hipersensibil). Un nesimtit va ajunge infractor, niciodata anarhist.</p> <p>O alta solutie, extrem de utila, ar fi ca Institutia Biserica ca singura alternativa viabila la Anarhie ,de care, paradoxal, o leaga o substanta similara ( La urma urmelor niste nihilisti mai mari decat crestinii nici ca am vazut, si sper sa intelegeti exat ce vreau sa spun, ca e in sens bun) sa fie asa cum trebuie sa fie: straina fata de Stat. Fiindca statul este intotdeauna Criminal. Fara exceptie, orice stat este criminal. Incepant de la motive ca razboiul din Vietnam, Irak, pana la experienta personala de a fi fost batut de politia spaniola fara motiv intemeiat.Chiar daca Statul ar fi un rau necesar, Institutia Biserica nu trebuie sa mai valseze cu Statul, alminteri nu va putea sa deturneze niciodata elementul anarhist spre Crestinism, cum ar fi sanatos. Cand vorbesc de Biserica, nu ma refer la sensul ei mistic, ci la Institutie, la expresia ei obiectivata, fenomenala, dupa cum ar zice Berdiaev. Un preot de tara, din Franta perioadei monarhiei despotice a airmat ca Statul si Institutia Biserica se inteleg ca doi talhari. Cand vorbesc despre valsul imoral dintre Stat si Institutia Biserica, nu ma refer numai la Catolicism. Regimul tarist nu de Vatican a fost sustinut. De fapt, oricum, datorita turnurii pe care sta istoria sa o ia, divortul definitiv dintre Stat si Biserica este inevitabil. Pentru ca daca nu, Biserica ramane in acest mariaj in calitate de sotie abuzata.</p> <p>Revenind la intrebarea, daca a murit sau nu anarhia, raspunsul este unul singur: este amortita, dar traieste, isi intinde bratele, isi pocnste incheieturile, ca sa capete vlaga. Nici nu se poate sa fi murit, caci ea exista ca orientare filozofica inca din Antichitate. Si cauza pentru care, in ciuda aparentelor, Anarhia nu dispare, este prostia noastra, lacomia noastra, perfidia grupurilor de interese, faptul ca ne-am vandut pe noi insine ca oameni si ne-am lasat transformati in masini de consumat. </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/avatar#post-17 Mon, 15 Feb 2010 16:59:56 +0000 st.andrew 17@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>Da si nu! Filmul NU e prost din toate punctele de vedere, dovada fiind premiile de care se bucura: imagine, regie, scenariu. Povestea in sine e spusa frumos, desi reia alte teme mai vechi (gen "Dancing with the wolves", albul care salveaza lumea si alte rase). Nu m-am poticnit nici de metafora "Pandora", extraterestrii sau nu, reflecta lumea noastra si americanilor inca le trebuie un "politically correct". Nu cred ca rezista cu negri, indieni sau alta rasa.<br /> Orice film in general este o oglinda a generatiei care il produce. Da, Avatar are probleme mari de panteism si reflecta o pseudo-spiritualitate "la moda" in sec XXI, inclusiv protejarea mediului. Dar nu cu asta suntem fortati sa lucram zilnic, in dialogul cu lumea, cu tineri non-ortodocsi sau care si-au pierdut radacinile? Nici Sf. Parinti nu au trimis la gunoi direct neoplatonismul, ci au lucrat cu elemente comune si chiar au imprumutat din filosofia greaca pentru ca oamenii sa inteleaga "pe limba lor" tainele credintei. Si oare nu la asta suntem chemati si noi ? Stiu articole ale prof. de teologie din America unde incearca sa deschida un dialog cu modernul, "pop culture" cum se cheama la ei, si au scos elemente favorabile pana si din "Pulp Fiction" si "Matrix" (mult mai "ciorba" ca Avatar la nivel religios), nu ca incurajam violenta gratuita, de exemplu, dar putem discuta cu oameni care nu stiu nimic despre credinta "pe terenul lor". Si Sf. Iustin Martirul spunea ca de-asta sunt populari filosofii, fiindca vorbesc DESPRE LOGOS, despre Hristos, si toti Il cautam, chiar daca nu stim (Pr. Rafail -"firea omului..."). Crucea este inscrisa in cele mai mici elemente ale lumii, fata si postura omului si zborul pasarilor, poate nu o vedem noi, dar oare nu de aceea e minunata viata? Si noua ortodocsiloe, si celor care inca nu ne cunosc ! </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/avatar#post-15 Sun, 31 Jan 2010 13:48:36 +0000 daniil 15@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>De la Dan GRUNEA</p> <p>Azi noapte m-am uitat la Avatar. Nu am vazut sfarsitul ca m-am plictisit. Trecand peste faptul ca e un film prost, din foarte multe puncte de vedere, film de gospodine si vanzatoare triste :) , cu idei simple si frumoase, gen Paulo Coelho, trecand peste asta, ma gandeam la planeta aia, Pandora, la aborigenii navi (extraterestri pana la urma) si la discutiile astea deja clasice privind viata in afara planetei Terra. Nimeni nu poate sa zica cu exactitate daca exista sau nu viata in afara de planeta Pamant, dar un singur lucru am in cap, ca viata e o minune. Sa ma explic. Uitati-va la diferenta vara/iarna. Nu stiu daca cunosc toti, dar acum in emisfera sudica este vara . In sudul statului Chile e vara, e cald, iar cand la noi e vara si bine, acolo dardaie lumea de frig. Si diferenta viata/ gheata e data doar un mic unghi de inclinare a axei Pamantului. Un mic unghi, care face diferenta intre viata si regatul gheturilor, rece, sobru si tacut. E vorba de o distanta foarte mica fata de Soare, dictata, in cazul nostru, de unghiul de inclinare al axei pamantului, care ar putea face diferenta intre viata si inexistenta vietii. Asta daca ne gandim la ce este Universul, si cum se calculeaza distantele in Univers!!!!!!!!!!!!!!!! Din multe puncte de vedere, viata este un miracol, si asta este unul dintre ele. Cica Universul este infinit, si multi il confunda astfel usor cu Dumnezeu, dupa cum se vede si in Avatar, unde natura e fetisizata, e parte a Divinitatii, a Intregului. Din punctul meu de vedere, Universul nu este infinit. Adica practic el este infinit, dar teoretic este finit. Sa pornim de la teoria Big-Bang-ului, care, si stiintific, este doar o metafora, pentru ca nimeni nu poate explica fortele implicate, si astfel, aceasta teorie nu are nimic in contradictoriu cu Crestinismul. Este atestat astazi in mod cert, ca corpurile cosmice se departeaza in continuu unul de celalalt, ceea ce inseamna ca Universul este inca in expansiune, ca mai exista inca din energia "exploziei" initiale. Or ideea de expansiune in sens material, de marire, exclude ideea de infinit. Ma rog, astea is asa, niste idei, ar fi interesant de discutat, poate gresesc. Nu is nici fizician, nici filozof, dar in orice caz, viata este un miracol. Suntem la locul si la momentul potrivit, si doar o mica deviere a pozitiei Pamantului inseamna gheata, liniste si moarte. </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/nu-stim-sa-traim-bine#post-12 Mon, 25 Jan 2010 01:03:12 +0000 Tudor_Matei 12@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>E interesant Codul bunelor maniere al doamnei Marinescu. Am cartea acasa, mi-o recomandase cineva. E destul de greu sa ti cont de absolut tot ce scrie acolo. Anumite lucruri le consider exagerate...am sa dau un exmplu...in cartea cu pricina nu se recomanda descaltatul cand intri la cineva in casa. Multi oameni o fac. Sincer, mi se pare mai de bun simt sa te descalti, pentru a nu o pune pe gazda sa curete dupa vizita facuta. Voi ce parere aveti? </p> http://ascorcluj.ro/forum/topic/nu-stim-sa-traim-bine#post-10 Thu, 21 Jan 2010 11:06:20 +0000 daniil 10@http://ascorcluj.ro/forum/ <p>From yahoo groups<br /> de la Laura DRAGHICIU</p> <p>Aurelia Marinescu, autoarea „Codului bunelor maniere”, a vorbit pentru EVZ despre cât de important este să mai uităm de grija banilor şi să ne amintim să trăim frumos.</p> <p>„Încă resimţim din plin perioada comunistă, care a îndepărtat omul de la adevărata lui menire: să-şi găsească locul şi să fie cât de cât mulţumit. În această bulversare generală pe care o trăim, ce să mai vorbim de bune maniere, vorbim de supravieţuire”, spune, cu zâmbetul pe buze, Aurelia Marinescu. </p> <p>Şi-a dat cinci ani din viaţă (între 1990 şi 1995) pentru ca românii să poate cumpăra o carte cu 313 pa gini de „reguli de bună purtare”, transmise prieteneşte. </p> <p>„Codul bunelor maniere”, pe care fosta profesoară de română l-a scris după cinci ani de documentare - în care a citit mii de pagini despre cum trăiesc alţii civilizat -, se vinde bine. Dar nu toţi românii trăiesc „într-un climat social favorabil”. </p> <p>„Lumea este ahtiată nu mai după bani, şi nu vorbim doar despre România. Dar ce faci cu banii, în ultimă instanţă? Important este să trăieşti frumos, să te bucuri de cei din jur, să faci ce-ţi place. Din păcate, preocupaţi de bani, uităm de comportamentul moral. Vor trece multe generaţii până când românii se vor purta normal”, arată Marinescu. </p> <p>Potrivit acesteia, „dăm un examen de când ne naştem şi în fie care secundă a zilei, a săptămânii, a lunii, a anului, trebuie să răspundem la nişte norme”. </p> <p>INTERVIU</p> <p>„Nicio ţară nu e pension de domnişoare” </p> <p>EVZ: De ce aţi scris cartea „Codul bunelor maniere astăzi”?<br /> Aurelia Marinescu: Decizia am luat-o în 1990, pentru că nu exista o asemenea carte. Erau tot felul de broşurele de pe vremea lui Ceauşescu, incomplete şi, cum spun eu, cu buline: să nu faci aia, să nu faci aia. O carte prietenoasă, care să-i convingă pe oameni că trebuie să trăiască frumos (în alte ţări există expresia „savoir vivre”, la noi nu se cunoaşte), fără să fie un sumar de truisme, de observaţii negative şi depreciative, nu aveam. Să nu arunci gunoiul pe jos, pe stradă, să nu vorbeşti urât, să nu-i deranjezi pe ceilalţi, să nu te duci la cineva în vizită ori prea târziu ori prea devreme - sunt banalităţi, lucruri de bun-simţ. Dar nu sunt legate de bun-simţ, ci de educaţie.</p> <p>Toate codurile (civil, penal, rutier) au fost inventate pentru a-i face pe oameni să trăiască într-un climat social favorabil. În funcţie de cât de tare te abaţi de la aceste reguli, capeţi o pedeapsă. „Codul bunelor maniere” e alcătuit tot din reguli inventate pentru a trăi, zicem noi, civilizat. Dar, spre deosebire de celelalte, acest cod nu prevede pedepse. Totuşi, se respectă mai mult decât cel rutier. </p> <p>„Te porţi bine, te simţi bine” </p> <p>Care ar fi explicaţia?<br /> În ceea ce priveşte bunele maniere, există o singură lege: să nu-l deranjezi pe celălalt. Iar de aici decurge o alta: să nu te faci de râs. E mai grav să te ocolească prietenii sau să primeşti o observaţie decât să plăteşti o amendă în trafic. Singurătatea te va apăsa foarte multă vreme dacă nu ştii să te porţi. Dar abaterea de la norme nu e un lucru nou. E o frază la Caragiale - „E, ce să-i faci, e măgar şi violent şi n-are manere”. </p> <p>Deci, lipsa de maniere este de la 1883-1904, când au fost scrise schiţele, nu-i o invenţie de ultimă oră. Noi am preluat nişte norme, dar, la ora actuală, ne lipseşte un model de comportament. În România se creează un climat social foarte neplăcut: toată lumea se vaită, ce rău e, ce oameni nepoliti coşi. Dar să ştiţi că nicio ţară nu e un pension de domnişoare! Comportament izolat antisocial există în orice ţară, dar marea masă, având nişte generaţii de sute de ani de civilizaţie - Anglia, Franţa, de exemplu -, se comportă bine. </p> <p>Aşa se explică de ce ei nu aruncă pe stradă mucurile de ţigară?<br /> La ei nu e vorba despre faptul că se respectă nişte reguli, ci despre un comportament natural civilizat, care te face să te simţi bine. Poţi ieşi pe stradă şi nu se întâmplă nimic, din senin apar nişte poliţişti, toată lumea zâmbeşte, opinia publică acţionează prompt. </p> <p>Sunt mii şi mii de situaţii în care civilizaţia îşi spune cuvântul. Peste tot sunt şi abateri, dar atmosfera generală e respirabilă. Eu compar bunele maniere cu aerul pe care îl respiri: când oamenii se poartă bine, te simţi bine, nu-ţi pui întrebarea da că-i vorba despre bun-simţ sau despre educaţie. </p> <p>Cât la sută din normele prevăzute în cele 313 pagini ale cărţii dumneavoastră respectăm azi?<br /> Procente nu pot să dau... Mi s-a spus că sunt idealistă, văd întotdeauna jumătatea plină a paharului. Când spun că e politicos, dacă ai lovit o maşină, să laşi cartea de vizită la vedere, ca să te contacteze păgubaşul şi să aranjaţi pe cale amiabilă, mi se spune că trăiesc pe altă lume. Dar eu ştiu că aşa trebuie făcut. Cel mai mult dintr-o asemenea carte învaţă cine o scrie. Eu spun că urmările unui cutremur se vindecă, epidemiile, războaiele trec, dar bunele maniere rămân. Intră, până la urmă, în dorinţa omului de a se apăra de cei din jur. </p> <p>De curând, mă întreba un copil de şcoală primară, care învăţa corpul omenesc, la ce-i trebuie să ştie toate astea. Şi i-am spus: faptul că cineva mătură străzi pe un salariu oarecare şi e invidios pe cât câştigă un medic se datorea ză faptului că n-a învăţat ochiul şi urechea. Aşa e şi cu bunele maniere. De ce trebuie să te porţi bine? Ca să fii respectat, să nu fii singur, să ai demnitate. </p> <p>„Noi de asta suferim: nu înţelegem libertatea” </p> <p>Puneţi-vă în locul lui Silviu Brucan şi faceţi o profeţie: în cât timp vom învăţa să ne purtăm bine?<br /> Am găsit într-o carte un citat: „La fel ca peluzele de la Cambridge, îngrijite de secole, un gentleman nu se fabrică într-o zi, chiar dacă ziua e lungă”. Acesta e răspunsul meu. În „Codul bunelor maniere” sunt multe reguli, pe care nu le poţi asimila decât în decursul timpului şi foarte greu - trebuie sute de ani până să intre în reflex. Şi până intră în reflex, s-ar putea să nu mai fii pe lumea asta. Dar trebuie să le transmiţi mai departe, generaţiilor următoare. </p> <p>Cum se explică succesul cărţii în ţara în care lumea mănâncă seminţe în tramvai, înjură în trafic şi, după cum povestiţi, în loc să vă ajute cu bagajul, la urcare în autobuz, vă strigă „Hai, mamaie, mişcă-te!”?<br /> Oamenii au cumpărat cartea cu plăcere: e scrisă agreabil, ce ea ce a fost foarte greu, pentru că, în ultimă instanţă, e compusă din interdicţii, iar oamenii nu suportă asta. Mulţi au citit-o cu plăcere, ca pe un roman, dar mulţi au luat-o din curiozitate, pentru situaţii ieşite din comun: cum se mănâncă aripioarele de rechin sau supa de balenă, cum te porţi la un dineu etc. Şi au fost dezamăgiţi, zic eu, că în continuare se vorbeşte urât, se aruncă gunoiul pe jos. </p> <p>De fapt, noi de asta suferim: nu înţelegem libertatea şi democraţia. Există legi, dar nu le respectăm. Libertate nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să te comporţi în aşa fel încât să nu-i superi pe cei din jur. Dacă pui muzică la maximum, cu manele, să zic, iar eu pun muzică simfonică, tot la maximum, înnebunim cu toţii. E nevoie de respect reciproc, iar soluţia e să plecăm de la noi, niciodată n-a fost alta - trebuie să te respecţi pe tine, să vezi unde greşeşti. </p> <p>Că unii oameni nu vor citi niciodată această carte şi nici articolul pe care îl scrieţi se datorează faptului că ei sunt transplantaţi din alte medii sociale. Când un domn îmi vorbeşte urât în autobuz îmi dau seama că e absolut inutil să fac şi cea mai mică observaţie. Ar fi trebuit să fiu de faţă la naşterea acestui domn - să zicem domn -, pentru că de atunci se educă un copil, ba chiar înainte de a se naşte, şi să stau lângă el cei şapte ani, să-l învăţ cum să se poarte. Asta este imposibil. Nu poţi decât să suferi în tăcere. </p> <p>POVESTEA AUTOAREI</p> <p>Nepoata unei contese poloneze<br /> La cei 75 de ani (pe care îl va împlini luna viitoare), Aurelia Marinescu - profesoară de română la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Capitală, între 1964 şi 1989 -, visează la ziua în care „Codul...” va fi manual şcolar: „Mi se spune mereu că nu mă lupt destul să se introducă o materie obligatorie. Dar nu depinde de mine, ci de parlament, de minister, e foarte greu”. </p> <p>Despre copilărie şi cei şapte ani în care a învăţat cum să se poarte bine, Marinescu spune că a avut mare noroc să fie crescută nu de o femeie - mama (tatăl a murit când autoarea avea numai trei ani), ci de trei - mama, bunica şi sora bunicii. „Mama era profesoară, tata - preot. Mai mult decât atât, sora bunicii era o contesă poloneză, locuia la Soroca, în Basarabia, la graniţa cu Polonia. Eu am copilărit la Bucureşti, dar am stat şi la sora bunicii un an”, povesteşte autoarea „Codului...”, „Îmi amintesc de bunica, născută în 1880, care-mi spunea îngrozită ce ruşine a păţit ea în tinereţe fiindcă a ieşit pe stradă fără pălărie, îşi uitase pălăria a casă. Vai de mine, dar ce dramă s-a întâmplat! A plâns, se făcuse de râs!”, adaugă Aurelia Marinescu.</p> <p>Şi-i mai vine în minte o situaţie care ar fi azi imposibilă: „Dacă îţi făcea curte un băiat, acesta era obligat de buna creştere să-ţi trimită până la nuntă, în fiecare zi, câte un buchet de trandafiri albi. Doamne, Dumnezeule, mă gândesc acum că ar trebui să faci împrumut la bancă pentru a putea trimite în fiecare dimineaţă un buchet de trandafiri albi. Sigur, fiecare epocă îşi are frumuseţea ei şi noutăţile ei. Dar a te purta bine, a mirosi bine, a te spăla - sunt lucruri care nu „se demodează” niciodată, indiferent de anul la care ne raportăm”.<br /> "Nu poţi cuprinde într-o carte toate momentele în care trebuie să te porţi bine. Dăm un examen de când ne naştem, în fiecare secundă din zi.",<br /> Aurelia Marinescu, autoarea „Codului...” </p> <p>MICA ATENŢIE </p> <p>„Sunt bolnavi, nu fac nimic fără să le dai!”</p> <p>„Un om educat va şti cui trebuie să dea şi cui nu trebuie să dea «bacşişuri». Sumele date nu vor fi nici prea mici, nici prea mari”, scrie Aurelia Marinescu.</p> <p>Aşadar, au dreptul la 5%-20% din valoarea notei de plată chelnerii, şoferii de taxi, coafezele, frizerii. „Mi-a fost foarte greu să stabilesc sumele, trebuiau adaptate la realitatea românească. Nu puteam să le iau, pur şi simplu, din manualele altora”, spune autoarea. </p> <p>Potrivit „Codului...”, sunt lăsate la aprecierea clientului „bacşişurile” date garderobierelor, plasatoarelor, celor care fac diverse comisioane, ghizilor de turism.</p> <p>„La noi e încetăţenit obiceiul de a da totdeauna ceva, ca să obţii ceva. Total greşit! Funcţionarul îşi face serviciul, ar trebui să te ajute fără să primească nimic la schimb”, punctează autoarea. Şi-şi aminteşte un episod în care ea însăşi a fost nevoită „să dea”: „Am fost la telefoane, ca să-mi fac un abonament, şi m-a repezit funcţionara: să vin a doua zi, cu nu ştiu ce hârtii. I-am dus un buchet de flori. Ştii ce frumos s-a purtat? Măi, dar sunt bolnavi, nu pot să facă ceva dacă nu le dai!”. </p> <p>SUCCES </p> <p>Peste un sfert de milion de cărţi vândute<br /> „Codul bunelor maniere astăzi” s-a vândut, de la lansare şi până acum, în 270.500 de exemplare, potrivit reprezentanţilor Editurii Humanitas. </p> <p>În martie 2009, a existat chiar o prelungire de tiraj pentru acest titlu, ediţia a treia revăzută şi completată, apărută în Colecţia „Practic special”.</p> <p>În librării, cartea Aureliei Marinescu costă 35 de lei. În ceea ce priveşte audiobook-ul cu acelaşi nume, de la apariţie, în 2005, până în prezent, acesta a fost scos pe piaţă în 27.000 de exemplare, însă acum nu se mai găseşte pe nicăieri.</p> <p>În anul 2009, a fost editat un tiraj de 500 de bucăţi, care s-a şi epuizat.</p> <p>„«Codul...» (30 de lei) este un audiobook care a rezistat foarte bine şi pentru care există cerere constantă. Date fiind condiţiile economice actuale, a trebuit să selectăm titlurile pe care le-am editat sau reeditat. Va fi probabil reeditat atunci când condiţiile din piaţă vor reveni la normal şi vom putea scoate tiraje noi pentru toate titlurile vandabile”, a precizat Ramona Crăciun, coordonator marketing&amp;PR la Humanitas Multimedia.</p> <p><a href="http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883517/Nu-stim-sa-traim-bine/" rel="nofollow">http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883517/Nu-stim-sa-traim-bine/</a> </p>