Posts made in June, 2014

Tabăra studenţească de vară Dăbâca 2014

Posted on Jun 19, 2014 in Evenimente, Inregistrari video, Pelerinaje | 0 comments

Tabăra studenţească de vară Dăbâca 2014

Tabăra de vară ASCOR-Cluj în ţinuturile lui Gelu

Anul acesta, la început de august, în postul Adormirii Maicii Domnului, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca a organizat tabăra de vară pentru tineri în localitatea Dăbâca. Satul, care adăposteşte fosta cetate a comitatului sau chiar cetatea regală a lui Gelu, după cum susţin unii arheologi şi oameni de ştiinţă, locul de o semnificaţie istorică aparte pentru Transilvania, a fost gazda primitoare a peste două sute de tineri ce au ales să-şi petreacă altfel timpul liber. 
Liturghii zilnice, slujbe de seară în cadrul cărora a fost intonat Paraclisul Maicii Domnului Pantanassa, discuţii şi cateheze, o varietate de ateliere, drumeţii, dar şi multe activităţi-surpriză i-au aşteptat pe cei care au preferat să se destindă într-un atare mod.
 
Ateliere mai vechi, dar şi rucodelii mai noi
Aşa cum se ştie, specificul taberei de vară adresată studenţilor constă în trăirea şi valorificarea tradiţiilor creştin-ortodoxe, dar şi a datinilor strămoşeşti. Organizatorii evenimentului s-au îngrijit ca cele două aspecte fundamentale să transpară în toate activităţile duhovniceşti, culturale şi meşteşugăreşti din timpul taberei de la Dăbâca.
Astfel, voluntarii dibaci ai ASCOR, tineri care şi-au dezvoltat pe parcursul anilor diverse talente şi îndemânări, au desfăşurat o paletă vastă de ateliere. Împletirea metanierelor şi a cruciuliţelor, sculptatul în lemn, brodatul procoveţelor, restaurarea costumelor populare, realizarea icoanelor prin metoda litografierii au animat mulţi tineri şi tinere dornici de a învăţa tehnici de lucru manual.
O noutate a taberei a fost atelierul de confecţionat opinci. Preşedintele ASCOR, Bogdan Dincă, coordonatorul acestui atelier, a reuşti să stârnească interesul multor participanţi, care s-au implicat activ în meşteşugirea încălţămintei tradiţionale. La sfârşitul taberei roadele au fost vizibile: zeci de perechi de opincuţe au fost gata de a fi purtate. Acestea sunt destinate mai ales pentru evenimentele culturale organizate de ASCOR Cluj-Napoca, atunci când tinerii se îmbracă în straie populare.
Un alt atelier nou, extrem de popular printre participanţii taberei, a fost cel de comunicare non-violentă. Cum să îţi structurezi discursul într-o manieră prietenoasă, cum să te adresezi celuilalt pe un ton non-agresiv chiar şi în condiţii mai constrângătoare, cum să comunici corect cu copiii, cum să fii model pentru ei au fost câteva din întrebările la care coordonatoarea atelierului, Virginia Neacşu, a ştiut să răspundă şi să ofere soluţii. Cursul de comunicare non-violentă a fost foarte util mai ales pentru educatoarele şi învăţătoarele din cadrul comunităţii Bisericii Studenţilor, care sunt mereu interesate de găsirea unor metode cât mai adecvate de comunicare cu cei mici.
 
Activităţi sportive pentru iubitorii de mişcare şi de natură   
Tabăra de vară de la Dăbâca s-a dovedit a fi o alternativă foarte atrăgătoare şi pentru firile mai sportive. Şi anul acesta, Părintele Teodor Tare, fost ascorist, a venit în tabăra pentru studenţii creştini-ortodocşi pentru a sluji alături de Părintele Ciprian Negreanu şi Părintele Ovidiu Feldiorean, parohul satului Dăbâca, dar şi pentru a le oferi tinerilor posibilitatea de a participa la atelierul pentru supravieţuire. Părintele Teodor a fost instructorul principal al atelierului care a captivat majoritatea tinerilor interesaţi de cum poţi învăţa să aprinzi focul fără chibrituri, cum reuşeşti să găseşti punctele cardinale fără busolă sau cum să identifici locul potrivit pentru a construi un bordei în mijlocul pădurii, alungând anterior lupul sau ursul care ţi-ar fi putut pune în primejdie viaţa. Atracţia majoră a atelierului s-a dovedit a fi tiroliana construită peste o prăpastie din pădurea ce împrejmuieşte Dăbâca. Cu mic, cu mare, fete şi băieţi – toţi au trebuit să fie foarte curajoşi pentru a testa şi pentru a traversa o porţiune de traseu la o altitudine de câţiva metri deasupra unui teren prăpăstios. Senzaţiile au fost puternice şi aşteptate de mulţi, întrucât pentru tiroliană a existat un interes continuu şi s-au format cozi mari pentru a avea bucuria de a  încerca acest sport extrem.
A existat şi o echipă de volei în tabăra de la Dăbâca. Tinerii s-au ambiţionat şi s-au mobilizat pentru a forma o echipă şi pentru a participa la un campionat local. Echipa adversară a fost alcătuită din primarul localităţii, vice-primarul, funcţionari din administraţia publică locală şi alţi experţi în ale voleiului – veterani din Dăbâca, care odinioară formau o echipă veritabilă de volei, câştigătoare a multor premii naţionale. Competiţia a fost strânsă, iar scorul apropiat. Totuşi, cei cu experienţă de câştigători ai concursurilor de volei, echipa veteranilor din Dăbâca, au câştigat meciul amical.
O surpriză foarte frumoasă din partea organizatorilor taberei, dar şi din partea unor oameni cu inimă mare din localitatea Dăbâca, a fost atelierul de echitaţie. Unii au făcut primele încercări în călărie, alţii şi-au reamintit cum ar trebui să înşeueze un cal, iar cei mai pricepuţi au demonstrat că s-ar descurca foarte bine dacă ar fi lăsaţi să meargă la trap sau la galop pe un cal mai nărăvaş.
Momente cultural-artistice încununate de voie bună şi descoperitoare de talente
 Oana Raluca Băilă, vicepreşedinta ASCOR şi cea care s-a îngrijit de bunul mers al lucrurilor la bucătărie, de desfătarea olfactivă a participanţilor, dar şi de multe activităţi culturale, a organizat un atelier de teatru, în cadrul căruia, timp de câteva zile s-a montat, regizat, repetat şi interpretat o piesă de teatru inspirată din Faptele Apostolilor. Spectatorii au apreciat ingeniozitatea regizoarei, dar şi spontaneitatea, creativitatea şi talentul tinerilor actori.
Tot la capitolul activităţi culturale s-a încadrat şi spectacolul intitulat Seara talentelor. Propunerea de a organiza o asemenea serată a venit de la Părintele Ciprian Negreanu, duhovnicul şi îndrumătorul tinerilor din ASCOR şi din comunitatea Bisericii Studenţilor. Evenimentul a fost dedicat poetului, dar şi Preotului Alexei Mateevici, cunoscut mai ales pentru poezia Limba noastră.
Multe talente neştiute au fost descoperite pe scena Căminului cultural de la Dăbâca: cântece la chitară, recital de poezii, intonări de imnuri, o superbă suită de cântece populare inspirate din muzica maestrului Anton Pann pregătită în mai puţin de două zile şi interpretată în cadrul evenimentului de fete şi băieţi hărăziţi cu voci frumoase şi cu talent muzical deosebit. A impresionat şi momentul artistic în care doi tineri au jonglat cu diverse obiecte, au făcut scamatorii şi i-au binedispus pe spectatori aidoma marilor artişti de la circ. Seara talentelor a fost un moment inedit pentru tabără organizată de ASCOR, care a valorificat în cel mai bun cu putinţă mod oameni minunaţi, prompţi şi ingenioşi, tineri cu inimi pline de viaţă, dornici de a readuce şi de a păstra tradiţiile româneşti. Tot în cadrul acestui eveniment a fost interpretată şi Balada Martirilor Brâncoveni (Balada Sfântului Constantin Brâncoveanu), linia melodică fiind inspirată, de asemenea, din muzica lui Anton Pann. Emoţionantă şi redescoperitoare de adevăr istoric, balada a fost cântată nu doar în faţa participanţilor taberei, dar şi în faţa tuturor invitaţilor care au poposit la Dăbâca. Clipe cu atât mai speciale, cu cât anul acesta Biserica Ortodoxă Română comemorează 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni şi de la trecerea lor în rândul mucenicilor lui Hristos.
 
Vorbe de duh şi de încurajare din partea ierarhilor invitaţi în tabără de la Dăbâca
În cea de-a doua parte a taberei, au avut loc o serie de întâlniri cu mai mulţi ierarhi, pe care tinerii îi aşteaptă cu mare drag de fiecare dată. Iar ierarhii nu întârzie să vină, să participe la slujbe, să stea de vorbă cu cei din tabără şi să îi încurajeze în toate lucrurile bune pe care le fac.
ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a oferit multe binecuvântări arhiereşti, iar în cuvântul de învăţătură a ţinut să sublinieze că în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului „trebuie să medităm la importanţa împlinirii celor zece porunci, întrucât poruncile sunt făclie călăuzitoare pentru toţi creştinii”. Potrivit ÎPS Andrei, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce împlinesc poruncile Mântuitorului şi îi ajută să izbutească în toate necazurile şi în situaţiile dificile.
Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, Episcopul vicar al românilor din Portugalia şi Spania, cel de-al doilea invitat al taberei, a vorbit despre jertfa creştinului din zilele noastre, despre milostenie şi despre propovăduire, despre crucea ierarhilor slujitori în Occident, despre identitatea creştinilor aflaţi în afara hotarelor României, dar şi despre multe experienţe personale, în care a întâlnit oameni frumoşi, oameni mărturisitori, iubitori de Ortodoxie. PS Ignatie i-a îndemnat pe tineri să fie deschişi, să nu lase loc inhibiţiilor de tot felul să îi macine şi să le conducă viaţa. „Nu vă lăsaţi inhibiţiile să vă roadă. Un om inhibat e un om nefericit. De aceea, e foarte greu să ai un spor duhovnicesc. Povestiţi-vă sufletul! Să vă străduiţi să spargeţi carapacea sufletului. Acest lucru se poate înfăptui mai ales prin Taina Spovedaniei, acolo unde avem prilejul să vorbim cu Dumnezeu. Spovedania sparge toate lacătele!”, a îndemnat PS Ignatie. De asemenea, ierarhul i-a încurajat pe tineri să nu fie intimidaţi niciodată în faţa ştiinţelor despre existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu, încurajându-i să fie mărturisitori demni ai credinţei Ortodoxe. Potrivit Sfinţiei Sale, aceasta este jertfa unui tânăr creştin: cea de a-L urma pe Hristos şi cea de a demonstra că prin viaţa sa el este în contrast cu tot ce se întâmplă în jurul lui şi că el are puterea să îi destabilizeze pe cei din preajma lui. „Tinerii trebuie să aibă bucuria vieţii şi înţelepciunea unui suflet bine rânduit. Toate trebuie să fie în armonie. Nici propovăduire fără de măsură, dar nici laşitate de a propovădui”, a fost unul din mesajele-cheie ale PS Ignatie. 
Preasfinţitul Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord a fost alături de tinerii din tabără timp de aproape o zi. Foarte apropiat de tineri, foarte dornic de a povesti despre credincioşii din ţările scandinave, PS Macarie a oferit răspunsuri la întrebările care, în marea lor majoritate, s-au referit la Ortodoxia din ţările Europei de Nord. Sfinţia Sa a afirmat că ţările scandinave sunt cele mai secularizate ţări din toată Europa, iar misionarismul în aceste ţinuturi se aseamănă cu primele propovăduiri ale apostolilor. „În anul 2008 s-a reaprins candela misiunii în aceste ţinuturi. E o mare provocare să faci misiune în Occident, mai ales în ţările Europei de Nord. Mi-am asumat această misiune de apostol, deoarece am găsit acolo parohii foarte divizate, fără preoţi şi fără credincioşi. În 2008, existau doar trei parohii în Norvegia şi Danemarca. Acum sunt mult mai multe. Vin preoţi tineri care formează parohii noi, cu mulţi credincioşi râvnitori”, a afirmat PS Macarie. O altă preocupare a ierarhului este cea de a descoperi şi de a-i face cunoscuţi localnicilor pe sfinţii lor, sfinţi ale căror moaşte nu s-au mai păstrat, dar despre care mai există date biografice în bibliotecile sau arhivele acestor ţări. PS Macarie depune toate eforturile posibile de a traduce documente, de a cerceta arhivele, pentru a-i face pe europenii din Scandinavia, Norvegia, Danemarca, dar şi pe românii situaţi acolo, interesaţi de viaţa martirilor de pe aceste meleaguri. Drept dovadă pentru tot dragul pe care îl are pentru Sfinţii Europei de Nord, la sfârşitul întâlnirii cu tinerii din tabăra de la Dăbâca, PS Macarie le-a dăruit câte o iconiţă special pregătită pentru acest eveniment: Sfântul Ioan Valahul şi Sfântul Mucenic Hallvard Norvegianul – doi Sfinţi ocrotitori şi călăuzitori ai tinerilor, unul român şi unul norvegian, ambii martori mărturisitori martiri ai Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
ÎPS Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale şi de Nord a atenţionat despre pericolul unui război, despre declanşarea răului din cauza păcatelor noastre, despre rugăciunea pe care trebuie să o înălţăm pentru toţi cei aflaţi în suferinţe şi boli, despre compătimire şi despre necesitatea de a ne apleca spre cei necăjiţi. Îndemnul ierarhului a fost să înmulţim rugăciunea, nevoinţa, asceza, pentru a ne curăţa mintea şi sufletul, pentru a ne vedea şi a ne plânge păcatele. „Trebuie să înmulţim rugăciunea, să strigăm la Maica Domnului şi la Dumnezeu pentru noi, dar şi pentru întreaga umanitate. Umanitatea se uşurează atunci când există asemenea oameni care îşi asumă păcatele şi se roagă pentru iertarea lor. Dumnezeu aşteaptă oameni rugători, care să înfrângă răul prin asceză, pin rugăciune şi prin pocăinţă.”, i-a îndemnat ÎPS Joantă pe toţi tinerii din tabăra de la Dăbâca.
Încărcaţi cu multe sfaturi duhovniceşti, fiind extrem de mulţumiţi de a fi petrecut împreună un timp al rugăciunii, al clipelor ziditoare izvorâte din toate activităţile desfăşurate în tabăra creştin-ortodoxă de la Dăbâca, tinerii au dat Slava lui Dumnezeu şi au adus rugăciuni de mulţumire Maicii Domnului pentru toate binecuvântările şi pentru toate bucuriile care i-au prididit în acest răstimp al taberei organizate de ASCOR Cluj-Napoca.
Tatiana Onilov
articol pentru Foaia Filocalia din Revista Renașterea septembrie 2014
 
 
O parte din pozele din tabara. 
 
 
 
 
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Doamne ajuta
 
Maine dimineata ne intalnim DIRECT la baza str Piezisa cu TOATE BAGAJELE la  ora 7 ( asadar nu va mai fi masina de bagale in spatele Cantinei ) si vom pune TOT ce avem in calele autocarelor cu care mergem.
 
Zona de la Dabaca e destul de calduroasa- am verificat 🙂 dormind o noapte acolo – asadar nu va luati cu voi cele mai groase plapumi 🙂
Va reamintim sa va aduceti mancare pt prima zi ( o sa ne straduim sa facem si noi mancare gatit inspre dupa-masa) .
Zona unde o sa amplasam corturile e undeva deasupra Bisericii, intr-o livada iar autocarul nu va putea sa intre decat pana langa Biserica si de acolo va trebui sa caram noi bagajele … asadar sa nu uitati bratele puternice acasa 🙂
 
Doamne ajuta sa ajungem cu bine in tabara si sa ne fie de folos tuturor!

+++++++++++++++++++++++++

Dragă ascorist/ taberist 🙂 ,
 
Tabăra ASCOR de anul acesta va avea loc la DABÂCA, jud. Cluj, în apropiere de Luna de Jos, în perioada 4-14 august.
 
Pentru buna desfășurare a taberei, va rugăm SĂ ADUCETI NEAPĂRAT:
1. sac de dormit și izolir; pătură (dacă sacul e prea subțire sau dacă limita de îndurare personală a frigului e prea mică)
2. cort (cei care au); 
Parintele Ciprian va roaga pe toti sa faceti cumva rost de cort, sac de dormit, izolir (imprumutat sau cumparat) sau daca vreti sa imprumutati unul pentru tabara (cu eticheta si numele). Cei care nu au cort si nici nu s-au putut uni cu cineva, cel mai probabil se vor intoarce acasa.
Pentru ca s-au anuntat foarte multe persoane ce nu au cort (+ sac de dormit + izolir), nu garantam ca vom avea locuri suficiente pentru toti. Revenim cu rugamintea de a va face rost / inchiria / cumpara, pentru ca exista riscul sa nu aveti unde sa dormiti. Va rugam sa o contactati pe Lorena de cum rezolvati aceasta problema. Consideram ca este o achizitie necesara celor ce vor sa vina in taberele noastre , pentru ca vor avea ocazia sa-l foloseasca anual. De asemenea, dacă aveți corturi în PLUS, vă rugăm să ne anunțați. 
  1.  Cortul  e neapărat să fie asigurat cu folie de plastic pe deasupra pentru a fi apărat de ploaie (recomandat si pe dedesubt). Zona este parțial friguroasă si nu stim daca avem magazin de unde să cumpărați dacă nu aduceți de acasă.
  2. haine groase și căciulă pentru dormit (dimineața și seara e nevoie de geacă și polar/fleece) 
  3. pelerină de ploaie 
  4. papuci rezistenți la apă (cizme sau bocanci – pentru rouă și pentru ploaie)
  5. echipament de drumeții (rucsac, bocanci etc.)
  6. sfoară și prinzători de rufe
  7. pălărie de soare
  8. 1 borcan gem, 1 borcan zacuscă și dacă puteți și miere de albine sau murături (aceste alimente nu se vor cumpăra pentru a nu îngreuia costul taberei și pentru că sunt mai gustoase pregatite acasa)
  9. cafea- noi nu vom cumpara deloc, deci vom putea face doar daca aduceti dvs.
  10. lanternă (acolo este curent electric doar lângă clădiri, iar zona corturilor e în întuneric și e dificil seara fără lanternă)
  11. detergent, daca vreti sa va spalati hainele
 
Cei care doresc MAI POT ADUCE:
–         plante de ceai  ( tei, menta, cimbrisor etc.)   
–         șorțuri de bucătărie
–         bulion de casă
–         compot sau alte bunătăți
–         sah, palete de badminton sau alte jocuri
–      alte produse alimentare (zahăr, faină, paste, ulei etc.) 
–         ciocan/topor, foarfeca.
 
Va rugam sa va SCRIETI NUMELE PE FIECARE BAGAJ  in parte, inclusiv pe izolir pentru ca, din experienta altor ani, e mai usor sa facem distributia si sa recuperam bagajele pierdute.
 
PLECAREA va fi LUNI, 4 august 2014:
–         ora 6:30 – încărcarea bagajelor la Cantina din Hasdeu 
–         ora 7:30 – plecare cu autocarul de la baza str. Piezișă
 
ÎNTOARCEREA va fi MIERCURI, 14 august 2014, dupa-masă.
 
Cei ce vor veni în tabără mai târziu au ca variante de transport:
a)   cursele Cluj-Dabaca  – telefon 0744 874173
 
 
 
 
 
 
 
 
Cluj Napoca – Dabaca | Curse autocare, microbuze si auto…

Program transport curse de autocar si microbuze Cluj Napoca – Dabaca , orele de plecare și sosire, prețul călătoriei Cluj Napoca – Dabaca , stațiile și autogă…
 
Preview by Yahoo
 
 
 
b)    cei care vin cu mașina personală trebuie să urmeze traseul Cluj- Dabaca http://distanta.ro/dabaca-cluj/cluj-napoca
 
Cei care veniți mai târziu sau la sfârșitul săptămânii vă rugăm să anunțați pe grupul de discuții ASCOR sau pe un bilețel la afișierul de la Biserică pentru a vă grupa și a veni mai mulți împreună.
Cei care vin mai târziu își pot trimite bagajele cu mașina de bagaje care pleaca luni, însă trebuie să lipească etichete cu numele pe fiecare dintre ele.
 
Din câte știm este semnal pentru toate rețelele telefonice.
 
Pentru prima zi va rugăm SA AVETI MANCARE LA VOI, caci va dura putin până ne organizăm cu bucătăria si, astfel, vom manca impreuna doar la cina. 
 
În tabară va fi zilnic Sfânta Liturghie, Vecernie ( Paraclisul Maicii Domnului) și Discuții cu Părintele Ciprian, ateliere (muzică psaltică, toacă, cusaturi pe panza, călărie, cusut opinci, litografii, metaniere, cioplituri în lemn, modelaj de Fimo, lectură etc.).
 
 
IMPORTANT:
  1. Fiecare partcipant va trebui să ajute la bucătărie într-o zi.
  2. Bagajele nu vor putea fi lăsate la Bisericuță după ce ne întoarcem din tabără.
  3. Probabil vom primi vizita IPS Serafim Joanta si a altor episcopi, inclusiv a PS VASILE si a IPS ANDREI.
  4. Dusurile vor fi in cabine de lemn, cu apa carata cu galeata de la bucatarie, deci, pentru cei foarte preocupati de igiena personala, ar fi bine sa stie ca este probabil ca ei sa nu poata face dus chiar in fiecare zi 🙂
  5. Toti cei care nu stau toata perioada taberei sunt rugati sa ne anunte atat atunci cand AJUNG in tabara, cat si atunci cand PLEACA. (Lorena sau Oana Raluca). 
VA ASTEPTAM!
 

 

+++++++++++++++++++++

Anul acesta, tabăra studenţească de vară se va desfăşura în perioada 4 – 14 august în localitatea Dăbâca, Jud. Cluj lângă fosta Cetate Dăbâca.

http://distanta.ro/cluj-napoca/dabaca-cluj

Şi în această tabără veţi putea participa cu toţii la discuţiile folositoare cu părintele Ciprian Negreanu şi cu voia lui Dumnezeu, alţi deosebiţi invitaţi.  Printre activităţile pe care le vom face se numără  atelierele  (supravieţuire, toacă, cântece tradiţionale româneşti, icoane litografiate, cioplituri în lemn după modele tradiţionale, metaniere, cruciuliţe, coşuri), competiţii sportive, drumeţii şi explorarea împrejurimilor (vechea Cetate din Dăbâca ce se zice că ar fi fost reşedinţa Voievodului Gelu), vom încerca să aflăm istoria acestui loc de la oamenii din sat şi să aflăm cum îşi petreceau viaţa înainte.

Cazarea va fi doar la cort, iar mesele vor fi adevărate agape, pregătite de echipe formate din participanţi, precum ne-am obişnuit şi în anii trecuţi.

Preţul taberei va fi de 190 lei pentru toate zilele sau 15 lei pe zi.

Lorena Anca  0740 789 418

Vă aşteptăm cu mare bucurie!

 

tabara ascor cluj dabaca 2014

 tabara ascor dabaca 2014

 

 

Read More

Foaia Filocalia – luna august – Revista Renaşterea

Posted on Jun 19, 2014 in Evenimente | 0 comments

Foaia Filocalia – luna august – Revista Renaşterea
Fesul Sfântului Ioan Rusul a ajuns la Biserica Studenţilor din Haşdeu
de Romina Sopoian
 
filocalia august

După ani de zile, în care tinerii de la Biserica Studenţilor din Haşdeu au avut ocazia să meargă în pelerinaj la moaştele Sfântului Ioan Rusul, sfântul atât de apropiat lor le-a răsplătit efortul. Anul acesta, pelerinii care au mers în Grecia au adus cu ei de pe tărâmuri elene fesul Sfântului Ioan Rusul.

Membrii comunităţii Bisericii Studenţilor sunt invitaţi în fiecare vară de către surorile Părintelui Marcu Manolis, Ana şi Maria, să meargă în Grecia, pentru a se închina la sfinţii eleni. Prima invitaţie de a merge în Elada a lansat-o Părintele Marcu Manolis, când sfinţia sa încă era în viaţă. Această tradiţie continuă şi azi, la patru ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Marcu, deoarece doamnele Maria şi Ana, împreună cu întreaga comunitate formată de Părintele Marcu, au fost impresionate de căutarea duhovnicească sinceră a acestor tineri pelerini români.

Primul pelerinaj din acest an a avut loc la sfârşitul lunii iulie. Gazdele din Grecia au fost plăcut surprinse de acest prim grup chiar de la început. Ajungând în Atena seara târziu, după o zi şi o noapte de călătorie, tinerii au vrut totuşi să ia parte la pavecerniţa din acea seară. Pelerinii au trecut peste oboseala acumulată şi s-au mobilizat pentru a participa la această slujbă care, în mod deosebit, se face la mormântul Părintelui Marcu Manolis, ştiind despre importanţa pavecerniţei organizate în fiecare seară pentru cel care a fost şi încă mai este călăuzitorul unei importante comunităţi din Atena. În semn de recunoştinţă, doamnele Maria şi Ana le-a oferit la plecare fesul Sfântului Ioan Rusul, sfânt la care dânsele ştiu că pelerinii noştri au multă evlavie.

Tinerii din comunitatea Bisericii Studenţilor au primit acest dar minunat doar pentru o perioadă limitată de timp, până la următorul pelerinaj, când fesul se va întoarce în casa familiei Manolis, mai exact în camera în care a trăit Părintele Marcu. Singura condiţie impusă a fost ca, pe întreaga durată a călătoriei spre România, fesul să fie transportat în prezenţa unui preot şi nu doar a credincioşilor. Deoarece Părintele Emil Velican, cel care a fost alături de tineri pe durata pelerinajului, a mers doar până la Alba Iulia, Părintele Cătălin Bucevschi s-a oferit să preia fesul de acolo şi să-l aducă cu bine la Bisericuţa din Haşdeu. Aici, Părintele Ciprian Negreanu şi Părintele Dan Virgil, împreună cu întreaga comunitate, au aşteptat cu cinste şi evlavie sosirea darului, aşezându-l mai apoi spre închinare şi organizând o vecernie specială, de mulţumire, în cinstea Sfântului Ioan Rusul.

Fesul sfântului se va afla la bisericuţa din campusul studenţesc până la data de 21 august, cu o scurtă pauză de câteva zile, timp în care va fi dus spre închinare şi în parohia Părintelui Cătălin Bucevschi.

Povestea fesului a început cu un om căruia Sfântul Ioan i s-a arătat în vis, spunându-i să-i dea unei maici cu o viaţă îmbunătăţită acest acoperământ, care se afla în raclă pe capul sfântului. Rolul fesului a fost şi este în continuare de a acoperi urmele arsurilor pe care sfântul le îndurase atât în timpul vieţii din cauza prigoanelor la care a fost supus, cât şi după moarte, când nişte necredincioşi au vrut să-i ardă moaştele. Rugămintea sfântului a fost îndeplinită, maica având mare grijă de fes tot timpul. Înainte să moară, maica a dăruit fesul unei familii creştine din Grecia care, la rândul ei, a dat acest acoperământ familiei Părintelui Marcu Manolis. În Grecia mai există câteva familii – puţine ce-i drept – care deţin un astfel de fes al Sfântului Ioan Rusul, lucru care ne face să ne dăm seama de marea credinţă a acestor oameni în Dumnezeu şi în sfinţii Săi.

Sfântul Ioan Rusul – mărturisitor, tămăduitor şi ocrotitor al credinţei tinerilor
de Maria-Magdalena Goia

Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine, a spus Mântuitorul atunci când ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au venit să Îl întrebe dacă El este Mesia sau să aştepte pe altcineva (Matei, 11:6). Peste veacuri, sfinţii creştinătăţii au dus lupte până la sânge pentru a împlini acest cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru a gusta din acea fericire despre care Mântuitorul vorbea. Unul dintre cei care au purtat până la capăt şi au biruit în lupta de a nu se sminti întru Hristos a fost şi Sfântul Ioan Rusul.

Chipul sfântului se ridică peste veacuri înaintea conştiinţelor noastre, ca pildă de credincioşie, de demnitate şi de frumuseţe sufletească. Trecut prin focul războaielor, al robiei în pământ străin, al bătăilor şi al batjocurii, Sfântul Ioan Rusul a rămas statornic în credinţa sa şi prin aceasta, înaintea pildei vieţii sale muceniceşti, se vădeşte urâciunea învârtoşărilor, a revoltelor şi a lepădării de Dumnezeu, şi încă din pricini neînsemnate – manifestări pe care le întâlnim peste tot, şi poate mai ales în noi înşine, astăzi, când trăim vremuri paşnice şi iubitoare de confort.

Născut în anul 1690 în Rusia, într-o familie bine-credincioasă, tânărul Ioan a participat la războiul ruso-turc din anul 1711, fiind luat prizonier de tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului şi vândut unui ofiţer superior turc, în Asia Mică. Avea la vremea aceea numai 21 de ani. De la început, turcii l-au torturat, ca să se lepede de Hristos. L-au bătut, l-au scuipat, i-au ars părul şi pielea capului (Acatistul Sfântului Ioan Rusul, Icosul 1), după cum i-au supus la chinuri grele şi pe ceilalţi mulţi tineri aduşi robi din Rusia. Dar chiar dacă cei mai mulţi dintre tinerii ruşi căzuţi în robie nu au rezistat la această încercare şi au trecut la mahomedanism, Sfântul Ioan însă nu s-a lepădat. Nu a fost nicidecum o alegere uşoară. Putem înţelege acest lucru dacă ne gândim că şi într-o clasă, la şcoală, sau într-o sală de curs, la facultate, ori chiar în cercul de prieteni, pe timp de pace, când nu există ameninţarea unor sancţiuni severe, dacă majoritatea este împotrivitoare lui Dumnezeu, este greu să aibă cineva puterea să se opună curentului, să-şi mărturisească credinţa şi să nu adune îndoieli în inima sa. Cu cât mai greu trebuie să fi fost pentru Sfântul Ioan Rusul, când tinereţea cu toată promisiunea bucuriilor ei trecătoare abia începea, viaţa îi era ameninţată şi el se găsea singur între oameni, în pământ străin. Şi totuşi, sfântul nu a cedat. A reuşit acest lucru pentru că sufletul său era înflăcărat de dragostea pentru Domnul Hristos. Pentru că avea ochii lăuntrici aţintiţi mereu la Cel Răstignit, la Care se raporta în orice împrejurare. O dovedesc cuvintele cu care, se spune în acatistul închinat lui, tânărul Ioan a răspuns stăpânului turc, parafrazând cele scrise în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel: „Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar în credinţa mea în Domnul Hristos nu mai eşti tu stăpân. Îmi amintesc pătimirile Sale şi sunt bucuros să primesc şi eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu mă lepăd” (Condacul 2).

În timpul robiei sale, tânărului Ioan i s-a dat sarcina de a se îngriji de grajd şi de animalele de aici şi a fost pus să doarmă între ele. Sfântul Ioan Rusul nu s-a tulburat peste măsură nici de gălăgia şi mizeria în care a fost pus să slujească şi să doarmă, nici de loviturile copitelor vitelor, ci şi-a întors din nou ochii spre Mirele Ceresc, descoperind că i s-a oferit un nou prilej de a se asemăna cu Acesta, căci şi Domnul Dumnezeul Său S-a născut între dobitoace, într-o peşteră. Într-atât s-a bucurat de această asemănare şi şi-a asumat nevoinţa grea, încât rugăciunile pe care le făcea aici toată noaptea au devenit tot mai puternice şi în loc de duhoarea animalică, grajdul se umplea de bună mireasmă. Iar când, peste ani, stăpânului său i s-a făcut milă şi i-a propus să se mute din grajd, sfântul a refuzat, preferând să-şi păstreze nevoinţa. Astfel, Sfântul Ioan a dat pildă lumii întregi că orice situaţie, oricât de grea, prin chemarea lui Dumnezeu se schimbă minunat.

Dar nu numai în încercările trupeşti L-a urmat Sfântul Ioan Rusul pe Mântuitorul, ci şi în cele duhovniceşti, şi în cea mai grea poruncă, aceea a iubirii duşmanilor. Chiar dacă stăpânul său s-a purtat urât cu el la început, încercând să-l silească să se lepede de Hristos, bătându-l şi umilindu-l, şi chiar dacă era de altă credinţă, Sfântul Ioan nu l-a urât, ci dimpotrivă, l-a purtat în rugăciunile sale, ocrotindu-l şi aducând binecuvântare asupra casei lui în aşa măsură, încât însuşi stăpânul a înţeles că pricina bogăţiei care se aduna la casa sa erau rugăciunile robului său, care atrăgeau milostivirea Dumnezeului celui Viu. Mai mult decât atât, Sfântul Ioan a lucrat asupra agăi din Procopie o minune imposibil de negat. Astfel, în timp ce acesta era plecat într-un pelerinaj la Mecca, soţia sa a organizat un ospăţ la care se servea şi un fel de pilaf care îi plăcea mult soţului ei. Pus să slujească la masă, ascultând suspinul stăpânei sale care îşi dorea ca şi soţul ei să se fi ospătat din acel fel de mâncare, trecând peste râsetele şi necredinţa celor de la masă, Sfântul Ioan Rusul a cerut o farfurie cu pilaf, s-a dus în grajd, s-a rugat şi prin rugăciunea sa, farfuria a ajuns chiar în camera unde poposea în acea zi aga. Mirarea tuturor a fost nemărginită atunci când ofiţerul turc s-a întors din pelerinaj aducând cu el farfuria pe care era gravat propriul lui nume. Şi din pricina acestei minuni, care nu venea decât să încununeze blândeţea şi smerenia firii sale, Sfântul Ioan a devenit în timp tot mai preţuit şi mai îndrăgit şi de stăpâni, dar şi de toţi ceilalţi din jurul său. De aceea, mai târziu, la înmormântarea sa vor participa nu numai creştini, ci şi musulmani şi armeni. Totuşi, prigonirea sa nu a încetat nici după mutarea din viaţa pământească. În anul 1832, Osman Paşa, trecând prin Procopie, în calitate de trimis al sultanului, a aruncat în foc sfintele moaşte. Dar acesta nu a fost decât prilejul unei alte minuni, pentru că turcii au văzut atunci moaştele sfântului mişcându-se în mijlocul flăcărilor, ca şi cum ar fi fost viu şi au fugit îngroziţi. Trupul sfântului a rămas întreg, păstrând doar o negreală de la jar şi de la fum, ca mărturie a minunii petrecute atunci.

Privind la viaţa Sfântului Ioan Rusul, avem motive să ne umplem de nădejde că Dumnezeu nu îi lasă singuri pe robii Săi nici în cele mai cumplite situaţii. Chiar şi în miezul amărăciunii robiei şi al suferinţelor, Dumnezeu i-a rânduit tânărului Ioan cetate de scăpare: o biserică a Sfântului Gheorghe, situată în apropierea casei ofiţerului turc. Aici îşi petrecea Sfântul Ioan nopţile în priveghere şi rugăciuni, aici îşi găsise un duhovnic şi aici se împărtăşea în fiecare sâmbătă. Din Taina Sfintei Euharistii îşi lua sfântul puterea care minunează sufletele peste veacuri, tocmai pentru că nu e omenească, ci dumnezeiască: puterea de a rămâne singur şi de a rezista. Şi pentru că a înţeles puterea ei şi a râvnit să se întărească şi să se îndulcească cu Sfânta Împărtăşanie, Dumnezeu nu l-a lăsat lipsit pe robul Său de unirea cu El nici în cele de pe urmă clipe ale vieţii sale pământeşti, Sfântul Ioan primind într-un măr Sfintele Taine. Totodată, viaţa Sfântului Ioan ne conştientizează cu privire la ce roade trebuie să aducem dacă mâncăm Trupul Mântuitorului şi ne adăpăm cu Sângele Lui şi ce jertfă trebuie să fim gata oricând să ne asumăm.

Despre viaţa Sfântului Ioan, prea puţine lucruri au rămas în scris. Dar nevoinţele şi minunile sale au rămas întipărite nu pe hârtie care se fărâmiţează, arde în foc şi nu mai este, ci în conştiinţele nemuritoare ale celor care l-au cunoscut. Şi mai mult decât atât, sfântul se face cunoscut oamenilor chiar şi astăzi, într-un mod foarte personal, apropiindu-se de fiecare dintre cei care îl cheamă şi ajutându-l acolo unde îi este mai greu. Lucrarea sa acoperă o mulţime de necazuri omeneşti. Câteva dintre minunile pe care le-a făcut sfântul după mutarea sa la Domnul, prin mijlocirea lui înaintea lui Dumnezeu, sunt amintite în acatist. Sfântul din Rusia nu a avut copii, dar ajută familiile creştine să dobândească fii (Condacul 7), niciun om nu l-a ocrotit şi nu l-a salvat din robie, dar el păzeşte atât viaţa trupească a pruncilor (Icosul 6), cât şi pe cea sufletească (Condacul 9), mijlocind pentru întoarcerea la credinţă a tinerilor rătăciţi. Nevoinţele sale i-au adus boli şi suferinţe în trup şi i-au atras moartea prematură, dar el este un vindecător al bolilor şi al durerilor. Dreptate nu i s-a făcut pe pământ, dar el ajută oamenilor, să nu rămână păgubiţi şi nedreptăţiţi (Condacul 10). Mai mult decât atât, prigonit fiind, îi ajută pe cei prigoniţi. Sfintele sale moaşte au fost alinarea, nădejdea şi întărirea grecilor care au fost nevoiţi să plece din Asia Mică, după conflictul dintre Turcia şi Grecia din anul 1922. În prezent, moaştele Sfântului Ioan se găsesc pe insula Evvia, în oraşul Procopie, de unde nu încetează să săvârşească minuni şi să tămăduiască trupurile şi sufletele celor care vin aici cu credinţă şi i se roagă cu sinceritate.

Închinându-şi tinereţea Mântuitorului Hristos, Sfântul Ioan Rusul a dobândit darul de a fi sprijinitor al tinerilor, călăuză şi păzitor al credincioşiei acestora. Lipsit de libertatea exterioară, vremelnică, el ne arată drumul spre adevărata libertate, veşnică: aceea de a rămâne credincios Domnului nostru Iisus Hristos. Totodată, Sfântul Ioan Rusul ne ajută să înţelegem prin viaţa sa cum pot fi astâmpărate şi cele mai aprige suferinţe şi aşteptări. Atunci când a căzut prizonier, era foarte tânăr şi cu siguranţă avea dorinţe şi aspiraţii fireşti, cum au toţi oamenii la vârsta tinereţii. La fel, trebuie să fi suferit mult, despărţit de părinţi şi de apropiaţi, de cei dragi lui, neputând să le spună măcar că e încă în viaţă sau să afle dacă ei mai trăiesc. Dar toate aceste dureri ale sfântului au rămas necunoscute. Ele s-au curăţat şi desăvârşit acoperite de smerenie, jertfă şi încredinţare în mâinile Dumnezeului Celui Viu.

Poetul este o fereastră
de Redacţia Revistei Arthos

– interviu luat Episcopului Paul de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare, Franţa –

Interviu realizat de redacţia revistei Arthos în colaborare cu Tiberiu Raţiu

Preasfinţitul Paul de Tracheia s-a născut în 1942, în timpul războiului, în Hollesley, un sătuc din regiunea Suffolk din Marea Britanie. După ce a fost educat în şcoli din Anglia şi Scoţia a plecat la Paris pentru a studia la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie. Hirotonit diacon şi apoi preot în 1967, va sluji la parohia cimitirului rus din Sainte Genevieve-des-Bois, nu departe de Paris. După trecerea la Domnul a soţiei sale va depune în 1988 voturile monahale, iar în 1991 va fi ales Episcop de Tracheia de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. După o slujire de 10 ani ca episcop se retrage, din motive de sănătate, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din munţii Vercors, Franţa (metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Muntele Athos). Acum duce o viaţă retrasă, dar oricând este bucuros să primească credincioşi şi mai ales să-i bucure cu poeziile sfinţiei sale pline de lumină şi de nădejde.

Impresia pe care ţi-o dă PS Paul când îl întâlneşti este că Dumnezeu este viu, iar orice urmă de îndoială sau teamă păleşte când ajungi în prezenţa sfinţiei sale. Întrebările interviului se concentrează asupra naturii poeziei, fiindcă Episcopul Paul, odată cu liniştea monahală, descoperă poezia, modalitate de a clarifica şi de a adânci frumuseţea legăturii cu Dumnezeu într-o rugăciune personală şi atent lucrată.

Ce înseamnă teologia practică?

Teologia este în permanenţă practică. Teologia nu este nici o ideologie, nici un tip de filosofie. Este viaţa însăşi. De aceea, toată teologia este practică. Practică înseamnă că nu este teoretică. Domnul Iisus, în Sfânta Scriptură, ne învaţă cum ar trebui să ne purtăm, cum ar trebui să acţionăm, nu cum ar trebui să gândim. Şi este interesant că niciunde în Noul Testament nu este scris cum Domnul Iisus ar fi gândit despre ceva anume. În acelaşi fel, El ne învaţă pe noi să acţionăm, să fiinţăm. Din acest motiv, pentru mine teologia este întotdeauna practică.

Cum se ajunge la punerea teologiei practice în versuri, în poezie?

Nu ştiu să vă spun prea multe despre aceasta, pentru că scrisul îmi vine într-un mod natural. M-am mai gândit la aceasta… Nu scriu poezii decât de când m-am retras din serviciul activ din Biserică, din cauza bolii mele. Pur şi simplu am început să scriu şi nu ştiu ce să vă spun mai mult. Tot ce ştiu este că trebuie să fie ceva frumos, teologia este foarte frumoasă. De aceea, cuvintele pe care le alegi trebuie chiar să pietrifice muzica. Compunerea unei simfonii este precum compunerea unei poezii. Şi aş mai spune, în plus, că nu sunt un bun exemplu, deoarece sunt un autodidact. N-am învăţat niciodată să scriu poezie; este ceva ce fac într-un mod destul de natural, de firesc. Şi sper să o fac astfel încât oamenii să poată învăţa uşor poeziile mele pe de rost, bineînţeles în engleză. Şi engleza este o limbă foarte frumoasă pentru poezie. Aş încheia acest subiect spunând că teologia este, de asemenea, foarte precisă, deoarece este vorba despre Adevăr; iar Adevărul nu poate fi exprimat niciodată prin cuvinte omeneşti. De aceea, Adevărul este ceva legat de frumuseţe, frumuseţe care nu este din lumea aceasta. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, iar poezia este un mod de a exprima acea întâlnire între Dumnezeu şi om. Sunt foarte bucuros dacă unor oameni le place poezia pe care eu o scriu, dar nu scriu atât de mult pentru aceasta, cât pentru încercarea de a explica sau de a exprima un fel de întâlnire teologică sau, mai bine zis, în duh cu Dumnezeu.

V-aţi inspirat şi din faptul că o parte din Sfânta Scriptură e scrisă în versuri, precum Psalmii lui David?

Da, este ceva ce ţine de Anglia: mulţi poeţi englezi au scris opere foarte spirituale, în special în secolele XV-XVII. Avem câţiva mari poeţi care au scris multe cărţi sfinte şi bineînţeles că se inspiră din Sfânta Scriptură, dar eu nu simt aceasta aşa de mult. Eu încerc doar să exprim ceea ce Dumnezeu a pus în inima mea pentru a dărui şi celorlalţi oameni.

Şi cum se potriveşte poezia cu practica?

Poezia este un fel de privire spre cum oamenii aplică teologia în viaţa lor. Poemele pe care le scriu tocmai despre aceasta vorbesc: despre cum să aplicăm Evanghelia în viaţa noastră. Acesta e cel mai important lucru.

Cum se poate crea o poezie teologică în Franţa modernă, în care poezia este văzută ca o simplă artă şi încă o artă a negativismului, a revoltei sau a plictisului (a spleen-ului)?

Nu cred că scriu atât de mult pentru oamenii din Franţa, cât pentru cei din Anglia, America sau Australia, pentru că tot ce scriu este în engleză.

Cred că putem generaliza întrebarea pentru Occident.

Da, înţeleg. Nu cred că pot răspunde la întrebarea aceasta. Cred că am o anumită chemare pentru a face aceasta şi o fac pentru Hristos, nu pentru mine. Nu mă preocupă atât de mult numărul oamenilor care vor citi. Important pentru mine este să exprim ceea ce vreau să exprim, să scriu ceea ce pot scrie şi poate că, într-un răstimp de cincizeci de ani, oamenii vor începe să înţeleagă şi să se intereseze. Nu sunt foarte mulţi oameni foarte interesaţi. Cel mai important lucru este ca oamenii să-L iubească pe Dumnezeu, iar eu, în poezia mea, încerc să transmit două mesaje. În primul rând, că Dumnezeu este Iubire, nu este un dumnezeu care judecă şi care vrea să pedepsească oamenii. Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne mântuiască. Acesta este primul lucru. Iar al doilea mesaj este: niciodată să nu deznădăjduieşti, niciodată nu e prea târziu. Niciodată să nu deznădăjduieşti, pentru că Iisus Hristos a făcut din tâlharul de pe cruce primul om care a intrat în Rai. Aceasta înseamnă că nu e niciodată prea târziu să te pocăieşti, niciodată, nu e prea târziu să te rogi. Acestea sunt cele două mari mesaje pe care încerc să le transmit prin poemele mele: Dumnezeu este Iubire şi niciodată nu e prea târziu, niciodată să nu deznădăjduieşti.

Cum aţi descoperit Ortodoxia, cum de aţi ales această cale?

S-a întâmplat să intru într-o biserică ortodoxă din Londra pe când eram tânăr şi în zece secunde toată viaţa mea s-a schimbat pentru că am întâlnit Adevărul în Biserica Ortodoxă. Cred că Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Şi s-a întâmplat să vin la o biserică ortodoxă rusă din Londra, într-o duminică dimineaţă. Nu am stat în pragul uşii, ci am intrat în biserică. Am ştiut din prima clipă că aici este Adevărul. Aşa am devenit ortodox, am studiat la Paris, m-am însurat. Soţia mea, care era imigrantă rusă, nu a vrut să se întoarcă în Anglia, aşa că am rămas împreună în Franţa. Am fost preot pentru mult timp, am devenit episcop şi apoi m-am retras din această funcţie. Acum sunt văduv.

Aţi trăit două moduri de viaţă. Aţi fost însurat şi apoi aţi devenit monah. Care credeţi că sunt diferenţele între cele două căi?

Nu cred că sunt mari diferenţe. Sunt două căi de a ajunge în Rai, două căi pe care Biserica le binecuvântează. Nu pot fi comparate. Fiecare este pozitivă, ambele sunt binecuvântate de Dumnezeu şi nu vreau să le compar. Pentru mine, faptul că am devenit monah reprezintă încoronarea vieţii mele.

Cum devine poezia rugăciune?

Poezia este rugăciune. Nu-mi pot imagina poezia nefiind rugăciune. Din acest motiv, trebuie să fie frumoasă, trebuie să explice în puţine cuvinte mari adevăruri şi vă citesc ceva care să vă arate înţelesul acestor afirmaţii.
 

Read More

Film – interviu cu dna Aspazia Otel Petrescu

Posted on Jun 19, 2014 in Evenimente, Noutăţi | 0 comments

Film – interviu cu dna Aspazia Otel Petrescu

Duminica, 29 iunie 2014 am avut bucuria de a vedea filmul  “SEMINŢELE  MARTIRAJULUI”  realizat de echipa revistei ARTHOS şi ASCOR Cluj.  Filmul cuprinde un interviu cu doamna Aspazia Oţel Petrescu  inregistrat la reşedinţa dânsei din oraşul Roman. Marturia vie despre propria viata, lucrarea nadejdii si puterea cu care a infruntat si purtat suferintele pana la împrietenire, ne sunt  un model de viata traita cu Dumnezeu in toate cele ale vietii.

Intalnirea a avut  loc intr-una din salile cantinei din Complexul Hasdeu. Tot în cadrul serii am avut  si  scurte momente de poezie şi cântec interpretate de oamenii apropiati ai bisericii studentilor: Iulia Muresan, Maria Magdalena Goia, Maria Ioana si Alecu Ciapi.

Va multumim pentru participare!

aspazia otel petrescu ascor cluj arthos

film aspazia otel petrescu ascor cluj arthos

 

 

Read More

Arthos numărul 10

Posted on Jun 18, 2014 in Evenimente, Noutăţi | 0 comments

Arthos numărul 10

revista arthos

 

 

 

 

 
 
 

 

 

 

 

 

Read More

Ceremonial “Cununa Secerișului”

Posted on Jun 11, 2014 in Albume foto, Evenimente, Inregistrari video, Noutăţi | 0 comments

Ceremonial “Cununa Secerișului”
În ziua praznicului Rusaliilor, am încercat să refacem CEREMONIALUL AGRAR, întâlnit în majoritatea satelor din Transilvania, numit CUNUNA SECERIȘULUI.
Acest ceremonial se făcea în mod tradițional în perioada dintre Rusalii și Sf.  Petru și Pavel, atunci când era graul copt și gata de secerat. Unul dintre gospodarii mai harnici ai satului, duminica , după slujbă , îi anunța pe ceilalți, mai ales fete și feciori, ca îi invită în cutare zi sa îi secere holda și să îi IMPLETEASCĂ CUNUNA !
 
cununa secerisului
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Aşa se face că în ziua aleasă, de cu dimineaţă tinerii porneau la holdă şi începeau seceratul, fiind însoţiţi şi de câţiva bătrâni care îi învăţau cum să lege snopi iar pe fete cum să împletească CUNUNA ŞI BUZDUGANUL ( CRUCEA). Toată munca lor se făcea cu cântec şi poveşti de seceriş. Mai spre după-masă, când era gata CUNUNA, alaiul de secerători pornea de pe holdă la CASA GAZDEI, unde se pregăteau mese întinse.
La plecare se cânta DEALUL MOHULUI, cântec străvechi ce aminteşte de elementele esenţiale pentru lucrul pământului şi obţinerea roadelor, SOARELE ŞI VÂNTUL şi cum acestea se completează reciproc. Apropiindu-se de casa gazdelor se cânta colindul DE UNDE CUNUNA VINE iar odată ajunşi în ograda se începeau urări din ce în ce mai frumoase: Deschide gazdă poartă/ Că-ţi aducem Cununa ….
Apoi gazda îi invită pe secerători la joc dar nu înainte de a duce CUNUNA şi BUZDUGANUL la sfinţit, la preotul din sat.
Din acest frumos ceremonial noi am reprodus pornind de la momentul în care ceata de secerători pleacă de la holdă până la hora din curtea gazdei, încheind cu dansurile FECIORESCUL şi ÎNVÂRTITA DIN TRANSILVANIA, pe care le-am învăţat la cursul de dans cu profsorii Camelia şi Neluţu Motoc, în anul ce a trecut.
Deşi obiceiul acesta de seceriş s-a pierdut în majoritatea satelor transilvănene poate de mai bine de 50 de ani, noi am simţit că aşa am întregit sărbătorea Rusaliilor şi bucuria noastră a fost negrăită!

 
 
 
Read More
12